Singuratatea alergatorului de cursa lunga: am reusit un mare milestone – am terminat Cluj Maraton!

Cand am inceput sa alerg in aprilie 2016 nu am crezut ca doi ani mai tarziu voi fi la startul unui maraton.

Am alergat semimaraton si cros, am alergat semimaraton montan, dar maraton nu. Pur si simplu aveam o teama viscerala de aceasta proba, mai ales ca vazusem la altii urmarile si nu erau intotdeauna pozitive.

O data hotararea luata, a trebuit sa trec la un riguros program de antrenamente. Am urmat o dieta pentru a slabi 6-7 kg de la 88 cate aveam. Mi-am facut analize complete si am luat vitamine. Am cumparat pantofi adecvati acestui tip de cursa si greutatii mele, adica →Hoka One One Vanquish 2, foarte scumpi, dar si →pantolon si tricou de long run de la Nike, la fel de scumpi.

Am plecat spre Cluj cu coechipierii de la firma sambata dimineata, 14 aprilie. Dupa 6 ore am ajuns in urbea de pe Somes, ne-am cazat, am luat kiturile si apoi am mancat. Apoi am tras pe dreapta devreme, avand startul la ora 9 de pe Cluj Arena, de duminica Tomii, 15 aprilie. Zi de bun augur..

Si acum povestea…

Suntem 3 coechipieri. Intram pe Cluj Arena si tacuti mergem la start. Mai avem 20 de minute, Salutam si suntem salutati de cunoscuti. Ne incalzim metodic. Eu doar vreau sa termin, colegii au obiective, unul sa termine sub 4 ore, altul sub 3 ore. E destul de cald, 17 grade, si va urca spre 25. Nu e ideal, dar e egalitate pentru toti.

Suntem chemati la start. Glumim, dar nu e rasul nostru. 3,2,1…a inceput! 700 de alergatori se napustesc pe pista. Dam ocol si apoi iesim pe malul Somesului.

Traseul ne poarta spre centru pana in preajma UBB, a Primariei si a altor cladiri emblematice. Foarte virajat. Strazile sunt aproape pustii. Temperatura usor usor urca. La km 11 am revenit langa start si alergam prin Parcul Central, apoi pe malul Somesului pana la Parcul sportiv universitar. Sunt 2 h 20 de la start si sunt in grafic. Dam iar o tura de stadion si incepem tura a doua de 21 km. Dau pe gat un gel si o fiola cu magneziu. Pastrez una pentru km 36. O decizie inteleapta.

Din pacate sunt tot mai deshidratat si genunchiul stang incepe sa ma doara. Se serveste doar apa, izotonic, banane si portocale. Mor dupa o saratura, dar nu gasesc.

Strang din dinti dar viteza scade. E tot mai zapuseala, aproape 25 de grade! In aprilie! Tot ridic tricoul peste piept sa ma racoresc, fapt ce provoaca susotelile spectatorilor.

La km 35 genunchiul stang nu mai vrea. Durere ascutita. Sunt nevoit sa o iau la pas. Dar lupt. Acum inteleg ca maratonul nu e de picioare, ci de vointa, cap si inima. Lupti, termini. Nu lupti, abandon. Si destui abandoneaza, doi chiar in fata mea. Sontac , sontac, ajung la km 41. Mai e putin. Se aude vocea crainicului. Incep sa alerg si intru in stadion. 400 metri…200 metri…10, 9, 8, 7, 6, 5,4,3,2, 1 …DAAAA..am reusit…am terminat pe picioare, la verticala si cu puls Cluj Maraton!!

O fata blonda imi da medalia. Mecanic o iau si o pun la gat, Nici o poza, niciun coechipier. Lume rarefiata, Opresc ceasul si imi dau seama de ce; arata 5 ore si 20 de minute, deja coechipierii au terminat treaba. Ii sun si vin sa ma ia. Sar pe mine, batem 5, ma felicita. Si eu au ratat obiectivele, dar nu mai conteaza. O noua cursa s-a incheiat. O experienta foarte pozitiva.

Se zice ca un maraton te schimba. Nu stiu. Eu am redescoperit ca sunt capabil sa termin ce mi-am pus in cap. Atat.

In mod uimitor febra musculara este foarte moderata. Insolatia a fost mai urata, dar a trecut.

Susotelile erau provocate de aspectul pielii mele. Sufar de 20 de ani de psoriazis, o boala autoimuna incurabila. Pielea mea e foarte sensibila. Nu se vede in poza, dar am concurat uns cu un gel special, altfel eram numai sange.

La orizont in 43 de zile un nou tel: sa termin un maraton montan. Dupa asta as zice ca acela o sa fie mai usor, dar vom vedea.

Pana atunci, spor in tot ce faceti!

Clujul m-a cam dezamagit. Ala de il stiam eu si-a cam pierdut din farmec. Prea mult modernism…