Heheee, dragi mosului n’am mai mancat un sloi de oaie, de cand eram mic. Ai mei avand oi date pe la stana, imi aduc aminte ca toamna trageau cate un sloi de oaie, un miracol culinar local de pe vremea dacilor de te lingeai pe degete, in principiu fiind vorba de carnea de oaie bagata la ceaun si fiarta cu legume si mirodenii pana cadea carnea de pe osele care se eliminau din compozite cand fiertura era gata. Toata treaba aia se turna mai apoi in ulcele mai mici si se punea la rece, unde putea fi pastrata pentru consum si 1-2 ani.
De mancat se poate manca rece alaturi de paine si o ceapa rosie, sau incalzit alaturi de o mamaliga vartoasa, branza veche de oaie si ceva muraturi sa nu cada greu. Nu sunt un mare mancator de oaie, da sloiul asta e ceva divin daca ii facut cu ce trebuie si mai ales cum trebuie. Am vazut si prin Obor in Bucuresti odata asa ceva, dar ce vindeau aia era mai degraba o tocana de oaie decat sloi, care e cu totul alta treaba.
E … si ca a venit toamna si mi’am adus aminte, azi m’am pricopsit cu o bucata zdravana de sloi de la niste oameni din neam, dupa ce am gustat timid prima bucatica lovit de mirosul puternic de oaie, cu greu am putut sa ma mai opresc, dar am facut cumva, ca daca crapi in tine ca apucatul ajungi de te tragi pe maini. Apopo … ma duc sa mai iau o bucatica, ca m’a luat deja cu lesin de pofta … 
Ati mancat vreodata asa ceva?
Cunosc mancarea, stiu cum se face, doar ma trag din neamuri de pastori si agricultori, dar nu am gustat vreodata, nefiind niciodata la momentul toamna iarna pe la rudele de la munte, iar vara nu prea gasesti, din motive lesne de inteles…adica se mananca pana atunci; sugerez ca imagine de prezentare, pe langa pita si ceapa, si un pahar de tuica batrana…
Aia ii musai, ca deh, sa topeasca saul!
Seamana cu o carne la garnita, zic de carne de porc, cu oaie nu am incercat niciodata, „din pacate” daca tai un carlan ajunge tot pastrama, acum toamna la gratar cu paine calda, must sau tulburel iar din oase si cap neaparat o ciorba cu bors acru si leustean cu care sa te dregi mai tarziu
De semanat seamana vizual, insa asa cum spuneam, prepararea e total diferita. Daca la carnea de garnita avem de a face cu carnea prajita, aici e vorba de carne fiarta. Nu arata foarte atractiv estetic, insa gustul e unul pe care nu il mai uiti, un soi de „mai ada” desi poate nu iti place carnea de oaie.
In rest, da, pastrama e alta treaba miraculoasa. Din pacate nu se poate pastra ca si sloiul care in fapt e un soi de conserva.
Bai , omule , tu alta treaba n-ai decat sa infigi cutitul in rana ?!?! Ai idee cate precipitatii mi-ai provocat cu postarea asta ?! Pai eu , care mai sunt si un aprig consumator de oaie , indiferent de anotimp , uitasem de asa ceva , din anii ’80 n-am mai mancat , de cand tataia , Dumnezeu sa-l ierte , se indeletnicea cu aceasta delicatesa. Eh , ce vremuri !
Fane, bun venit pe aici!
Cum scriam in postare, nici eu n’am mai mancat de cand eram tanar ficior, desi ocazie ar tot fi fost da’ nu stiu ce’am avut in cap. 
Toate cele bune si ca tot ziceam … mai am o farama, ma duc sa il bag in organism ca pe maine sa il sun pe neamul asta al meu sa il verific la stoc, ca tare bun o fost! 
Dumnezeu sa il ierte pe tataie al tau, dar iti zic ca e numa bun momentul sa iti aduci aminte de delicatesa asta si sa faci cumva sa te infrupti din ea mai ales ca si consumator de oaie, pentru care ar trebui sa fie un soi de caviar!
nu e carne fiarta
e carne prajita in suc propriu intr-un tuci mare
si apoi o pui la garnita
e o delicatesa calda cu mama si un vin si o muratura
Am mancat sloi la Piscul-vechi in Dolj ,la neamurile mele,care au oi .E o mancare extraordinar de buna!
Da, da! DA! Si tot ceva ce nu prea se mai consuma si eu sunt mort dupa ele sunt matele alea de oaie curatate, taiate la o dimensiune ok, puse in tigaie cu niste mirodenii, ceapa si usturoi verde si putin grasime de oaie si mancat pana cand zici piua. La noi ii zice cighir (dar nu in sensul de drob).