Desi greu de crezut, au trecut 15 ani de la lansarea unuia dintre cele mai bune filme SF de lung metraj din toate timpurile. Imi aduc aminte ca atunci cand l’am vazut prima oara nu prea mi’a placut si nici multe nu pot spune ca am inteles greu de cap cum sunt, mi’au trebuit 2-3 vizionari pana cand sa incep sa inteleg intreaga idee bazata pe multipla simbolistica ce o gasesti in acest film.
Fimul, desi o fictiune bazata pe cartea Simulacra and Simulation al lui Jean Baudrillard, a nascut numeroase discutii si intrebari, fascinandu’i pe cei pasionati de filosofie si simbolistica.
Dincolo de toate astea, lumea nu a mai fost la fel dupa Matrix, in special cea cinematografica unde revolutia tehnologie „bullet time efect” (redarea cu ajutorul graficii digitale a miscarii la viteza variabila), a schimbat total modul in care am vazut filmele de atunci inainte, orice film care se respecta a folosit acesta noua gaselnita cinematografica. Nici jocurile PC nu au ratat ocazia, primul joc care a folosit aceasta tehnologie si m’a fascinat pentru totdeauna fiind Max Payne. O alta noutate absoluta este aceia ca la lansarea celei de a doua parti a trilogiei, Matrix Reloaded, aceasta s’a facut in acelasi timp cu un jocul Enter The Matrix ce continua actiunea filmului intr’un alt plan, 60 de minute de film exclusive, putand fi vazute doar pe parcursul desfasurari jocului.
Matrix Reloaded si Enter The Matrix au reprezentat prima tentativa in care jocul PC si filmul s’au intrepatruns nu doar la nivel de copiere a ideei ci de continuare a ei.
Dupa 15 ani este o placere sa il revezi, chiar si acum reusind sa te impresioneze prin firul epic si calitatea deosebita a efectelor speciale ce au fost realizate cu un buget infim (80 mil dolari) fata de alte productii de gen. Matrix a fost mai mult decat un banal film SF a reusit sa schimbe o parte de lume, iar pe cealalta sa isi puna macar intrebari. 