Ieri Ice a incercat sa va dezvaluie informatii despre ce el a numit „Comandamentul armatei clonelor”, sau mai exact cine sunt cei care manipuleaza si se ocupa tehnic de propagarea manipularii, azi eu o sa incerc sa demontez din punct de vedere juridic intregul asta scandal al Ordonantelor, pentru a vedea ca a fost vorba doar de un pretext mizerabil pentru a rasturna din nou un guvern legitim ca si cel din 2015!
Sa o luam cu inceputul. Daca inca nu stiati, dar va spun acum: nu sunt doar blogger, ci si absolvent de drept. Alma mater: Universitatea din Sibiu, aceeasi ca a lu’ Lulutsa.
Nu am avut insa dezonoarea sa fim colegi de an… pentru asta trebuie sa ii multumesc lui Dumnezeu!
De ceva zile am tot citit sa va dau in raspuns cat mai articulat, dar, pana sa o fac eu, a facut-o altcineva mai aplicat si credibil decat mine.
Doamna se numeste Dana Garbovan, judecator la Curtea de Apel Cluj, si este presedinta Uniunii Judecatorilor din Romania.
„Despre necesitatea punerii in acord a abuzului in serviciu cu decizia CCR nr. 405/15 iunie 2016
Un stat de drept presupune, prin definitie, respectul fata de lege. Iar legea fundamentala, Constitutia adica, spune ca deciziile CCR sunt obligatorii, ceea ce inseamna ca legile neconstitutionale – chiar partial – trebuie puse in acord cu Constitutia, exact prin prisma considerentelor retinute de Curtea Constitutionala.
Prin Decizia 405 /15 iunie 2016, CCR a motivat cum trebuie definita infractiunea de abuz in serviciu pentru a fi in acord cu Constitutia.
In decizia CCR se identifica trei puncte distincte ce trebuie avute in vedere de legiuitor in redefinirea acestei infractiuni:
– incalcarea unei dispozitii exprese din lege,
– necesitatea stabilirii unei vatamari grave produse prin infractiune si
– definirea notiunii de act, atunci cand vorbim de act al puterii judecatoresti sau legislative.1. Incalcarea legii
Primul dintre ele este si cel mai evident: „Curtea constată că sintagma ‘îndeplineşte în mod defectuos’ din cuprinsul dispoziţiilor 25 art.246 alin.(1) din Codul penal din 1969 şi ale art.297 alin.(1) din Codul penal nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează ‘prin încălcarea legii’”. „Curtea statuează că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului.”
Trebuie prevederea legala sa fie expresa?
Raspunde tot Curtea: „Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (…) neputând fi dedus, eventual, din raționamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice” – par.61 din decizie.
Cu alte cuvinte, incalcarea legii trebuie sa fie flagranta – legea iti interzice sau, deopotriva, iti impune sa faci ceva; nefiind permis ca intelesul unei norme sa poată fi clarificat prin decizia judecatorului, „deoarece, intr-un asemenea caz, judecatorul ar deveni legiuitor”.
2. Nevoia stabilirii intensitatii vatamarii produse prin infractiune pentru a se justifica aplicarea unei sanctiuni penale.
Paragraful 69: „Curtea reţine că din perspectiva principiului „ultima ratio” în materie penală, nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancţiunea penală”.
Paragraful 71: „Comisia de la Veneţia consideră că prevederile penale naţionale cu privire la „abuzul în serviciu”, „abuz de putere” şi expresii similare trebuie interpretate în sens restrâns şi aplicate la un nivel înalt, astfel încât să poată fi invocate numai în cazuri în care fapta este de natură gravă, cum ar fi, spre exemplu, infracţiuni grave împotriva proceselor democratice naţionale, încălcarea drepturilor fundamentale, subminarea imparţialităţii administraţiei publice ş.a.m.d.”.
Paragraful 76. Plecând de la cele expuse anterior, „Curtea constată că, în prezent, orice acţiune sau inacţiune a persoanei care se circumscrie calităţilor cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârşite, poate intra în sfera normei de incriminare. Această constatare determină Curtea să aibă rezerve în a aprecia că aceasta a fost voinţa legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu. Aceasta cu atât mai mult cu cât Curtea constată că legiuitorul a identificat şi reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecinţelor unor fapte care, deşi, potrivit reglementării actuale se pot circumscrie săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale”.
Altfel spus Curtea Constitutionala, dupa o analiza ampla a notiunii de “ultima ratio”, a retinut ca exista parghii extrapenale pentru recuperarea unor eventuale prejudicii cauzate de functionarii publici si a impus legiutorului stabilirea unei limite, a unui prag peste care dispozitiile penale sa devina aplicabile.
Or, pentru ca legea sa fie clara, predictibila si previzibila, un astfel de prag nu poate fi decat valoric, revenind legislativului obligatia de a-l stabili.
CCR sublinieaza ca „responsabilitatea de a reglementa (…), în acord cu principiul anterior menţionat, prevederile privind „abuzul în serviciu”, ţine (…) de autoritatea legiuitoare primară/delegată (Parlament/Guvern)”.
3. Definirea notiunii de act
„Curtea observă că noţiunea de ‘act’, folosită de legiuitor în cuprinsul reglementării infracţiunii de abuz în serviciu, nu este circumstanţiată la o anumită natură a acestuia. Astfel, Curtea observă că această noţiune poate fi interpretată fie în sensul de act material realizat de o persoană, fie de act juridic normativ, definit ca izvorul de drept creat de organe ale autorităţii publice, învestite cu competenţe normative (Parlament, Guvern, organe administrative locale), fie ca act al puterii judecătoreşti. Din această perspectivă, Curtea observă că modalitatea de interpretare a noţiunii de ‘act’ poate determina o aplicare a legii care, într-o anumită măsură, interferează cu proceduri judiciare reglementate de legiuitor în mod expres printr-o legislaţie distinctă celei penale, cum ar fi procedura excepţiei de nelegalitate sau procedura căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.” – par 79
Acest paragraf este foarte important, pentru ca, desi nu o spune expres – in conditiile in care nu a fost sesizata cu aceasta – Curtea Constitutionala lasa se se inteleaga ca extinderea raspunderii penale pentru acte ce apartin exclusiv altor puteri – cea judecatoreasca si cea legislativa – pune si ea o problema de constitutionalitate. Tema este de actualitate si merita o atentie sporita.
In final, va invit pe fiecare sa cititi decizia Curtii Constitutionale, pentru a trage singuri propriile concluzii. Chiar daca este scrisa intr-un limbaj juridic, ea este accesibila celor interesati de problema.”
– Scapa coruptii! – lozinca number one!
– Pot fura sub 200.000 ron!
” Intentia Presedintelui Klaus Iohannis de a face un referendum pentru “continuarea luptei împotriva coruptiei si asigurarea integritatii functiei publice” relativizeaza legea si discrediteaza lupta anticoruptie, deoarece face din ea dintr-un instrument de aplicare a legii o arma in batalia politica.Din punct de vedere juridic, lupta impotriva coruptiei trebuie sa fie una ce tine strict de aplicarea legii. Cu alte cuvinte, exista un cadru legislativ si institutii ce sunt dedicate luptei impotriva coruptiei. Sa inteleg ca Presedintele Iohannis doreste sa intrebe poporul daca vrea in continuarea respectarea si pastrarea acestui cadru legislativ? Adica intrebam poporul daca legile mai trebuie respectate in Romania?
Mai departe, conform unei hotarari a CCR, chiar daca referendumul este consultativ, rezultatul acestuia este obligatoriu. Prin decizia 682/2012, Curtea a constatat ca „reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o solutie legislativa care nu respecta vointa exprimata de popor la referendumul consultativ mentionat este în contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 1, 2 si 61”- pct.1.12 din decizie.In anticiparea consecintelor referendumului, trebuie pornit de la premisa ca rezultatul acestuia este incert. Care atare, poporul poate raspunde la fel de bine DA sau NU.Pentru ca daca este cert ca se va raspunde DA, ce rost are sa cheltui din banii publici peste 20 de milioane de euro, cat s-au cheltuit in 2012, o suma echivalenta cu bugetul anual alocat ICCJ?Iar in ipoteza unui raspuns NU, cum va armoniza Presedintele vointa poporului de suprimare a luptei impotriva coruptiei cu obligativitatea respectarii legii?Din pacate, problemele ridicate mai sus nu fac altceva decat sa arate ca lupta anti-coruptie a devenit un slogan, iar justitia continua sa fie folosita ca arma in bataliile politice.Profit insa de interesul aratat de Presedinte Iohannis pentru apararea independentei justitiei si ii propun un referendum in care sa intrebe cetatenii daca doresc sa se clarifice implicarea serviciilor secrete in justitie ori lamurirea modului in care instantele de judecata au devenit “camp tactic” pentru SRI.Iar pana cand un astfel de referendum va fi initiat, reiterez cererea adresata Presedintelui Iohannis de a face toate demersurile pentru a declasifica deciziile secrete CSAT prin care, intr-un mod ce contravine Constitutiei si legii, serviciilor de informatii, cu precadere SRI, li s-au dat competente extinse, care s-au materializat inclusiv prin acele „echipe mixte operative” formate din procurori si agenti SRI, a carui mod concret de actiune nu a fost inca lamurit.”
Totul e fain,frumos si flower power,da’ e greu pentru multi sa mai si foloseasca neuronul,ca oboseste repede.Nu-i bai,e cool sa protestezi in ziua de azi,ce conteaza ca multi habar n-au pentru ce sunt acolo,daramite sa mai si gandeasca dincolo de aparente.Problema e ca,foarte multi oameni inghit pe nemestecate,ca lupul sarmalele,to ce li se serveste la tembelizor si alte platforme de indobitocire…scuze…vroiam sa zic retele de socializare&co.Ei sunt cel mai usor de manipulat.E exact cum se spune: prostul e intotdeauna sigur de sine,in schimb inteleptul se indoieste mereu de tot.Nuff said.
Pai na … la proteste e gratis si e cooool, iti mai dai un selfie, mai un live, mai participi la chestii organizate pentru maimute … ce dracu mai conteaza daca participi sau nu la o lovitura de stat.
Citatul ala spune totul in rest!
Sper ca ati citit, dragi vizitatori, si v-ati lamurit de niste dedesubturi.
Am 40 de ani, am trecut prin multe, dar nu ma dau rotund, ca mai am muuult de invatat. Va dau totusi in sfat: Inainte de a va arunca cu ochh inchisi si capul inainte in piscine, verficati daca e umpluta cu apa, ca altfel va spargeti capul!
Decerebrata de Gorghiu schelalaie la greu pe tema referendumului…ar trebui, doar sa le rupem o tara avantul, sa facem propaganda sa iASA NU<NU VREM CONTINUAREA LUPTEI ANTICORUPTIE!
Va dat seama ce sublim ar fi…
Radule, eu zic ca ar fi normal sa iasa „NU VREM CONTINUAREA LUPTEI ANTICORUPTIE!”, poate lupta anticoruptie e prea scumpa, poate nu se justifica economic, adica cati bani produce lupta asta vs cati bani cheltuie lupta asta, poate e doar un motiv pentru a sustine un intreg sistem de intimidare ineficient pentru ce a fost creat si eficient pentru cei ce sunt la butoane, umflat artificial, un sistem costisitor care nu are rezultate sau are prea putine. Se intreaba cineva, poate in tara asta sunt mai multi cei care lucreaza in sistemul anticoruptie decat in spitate sau in alte genuri de institutii care ajuta efectiv oameni cu o eficienta vizibila, in fiecare zi. Poate lupta asta ar fi mai eficienta prin educatie, prin cresterea nivelului de cultura al oamenilor, oameni educati sunt mai putin corupti POate ar fi mai eficienta prin cresterea nivelului de trai, oameni prosperi economic sunt mai putin impinsi spre coruptie, lupta asta nu trebuie sa se rezume doar la un sistem opresiv, de intimidare si constrangere, daca sperii lumea asta inseamna doar ca pe termen lung, vor exista reorientari, metodele se rafineaza si eficienta creste doar in tabara posibililor corupti.
Da, continuarea asta cu orice pret, fara analize corecte, nepartinice, este o porcarie, dar cine isi permite sa „analizeze” munca DNA-ului, care este ca orice sistem de acest fel in primul rand intimidant, gandit sa inspire teama si unde toti guvernanti baga bani si aloca bugete in ideea clara de a se pune pe bune cu sistemul
Vazusem pe undeva estimat un calcul aproximativ pentru un singur dosar instrumentat de una din institutiile astea de forta … nu dam nume sa nu fie nevoie de replica.
Costul era unul absolut fabulos si nu includea si alte consturi conexe ale unor protocoale de echipe mixte care nu exista. 
Treaba care rezulta era destul de simpla: ca un asemenea dosar sa fie pe profit, valoarea prejudiciului trebuia sa fie cu multe peste pragul ala impus pentru abuzul in serviciu despre care toata lumea zicea ca e cretin! 
Daca mai puneai si rata mare de dosare intoarse inapoi ajungeai repede la concluzia ca daca acea institutie era o firma cu capital privat, ar fi dat faliment in maxim 3 luni de la deschiderea ei! 
In concluzie, despre care lupta impotriva coruptiei vorbim cand intretinerea unui asemena mamuth institutional ne costa infinit mai mult decat prejudiciile recuperate, care si asa sunt cu cantec? Daca s’ar dori cu adevarat o reala lupta anti-coruptie s’ar putea face prin metodele propuse de Vasile, plus o legislatie care sa fie in toatala defavoare a unor asemenea fapte.
Restul … e pistol cu apa rece si povesti cu fecioare salvatoare.
… fecioare salvatoare si sa nu uitam de Mesia pe schiuri
Aleluia!
… toata lumea sa ridice mainile sus si nu uitati de luminita de la telefoane… Aleluia!