Pentru mine telefonul mobil e un soi de telefon fix, cum au ajuns sa imi spuna prietenii care ma suna si nu raspund, dar care sunt obisnuiti cu stilul asta al meu si de aia de multe ori imi lasa mai bine cate cate un mesaj la care le raspund cand imi aduc aminte de telefonul pe care de multe ori trebuie sa il caut cateva minute bune, sa nu mai zic de zilele cand plec si il uit acasa. 
Am mobil de prin ’97 … pe vremea cand lumea suna doar cand chiar ardea rau de tot, minutele fiind scumpe iar nelimitatul un vis imposibil, cu toate astea din a doua zi dupa ce am dat o caruta de banii pe el, am ajuns sa il urasc pentru ca l’am vazut ca un intrus in viata mea, de multe ori ajungand chiar sa imi schimbe planurile, iar eu organizat cum sunt nu l’am putut suferi niciodata mai mult decat ca un instrument de care ma folosesc strict cand am EU nevoie de el si nu altii de mine pentru te miri ce servicii facute cu promisiunea unei cafele ipotetice. In virtutea acestui lucru este de inteles de ce nu am obiceiul sa raspund la numere de telefon pe care nu le cunosc decat in cazuri exceptionale cand astept vreun telefon important sau ma gandesc ca este in folosul meu.
No … toate bune si ok pana aici … dar nu pot accepta in ruptul capului, stilul unora care te suna de pe un numar necunoscut si dupa ce iti trantesc un traditional „alo” incep sa turuie fara a se prezenta in prealabil ca si cum eu sunt o masina setata pe modul „recunoastere vocala” iar vocea lor este ceva important pentru mine, un soi de vocea lui Dumnezeu.
Bai urangutanilor … un banal ALO nu este de ajuns ca sa va recunosc, ca sa nu mai zic ca a nu te prezenta inainte de a incepe o conversatie oarba este si o lipsa crunta de educatie. Nu este nimeni obligat sa iti raspunda in general la telefon oricand ai tu chef sa vorbesti si cu atat mai putin la numere necunoscute, iar daca face asta, pune regulile elementare de bun simt inainte de toate, fa un efort si asa cum te’a invatat ma’ta cand erai mic, prezintate … sau risti sa iti inchid telefonul in muJe fara dreptul de a iti mai raspunde vreodata chiar de’ai ai fi ultimul om de pe planeta!
Vezi dacă ai prea mulți prieteni nu mai reușești să-i identifici după amprenta vocală.
Urăsc din inima treaba asta și cu atât mai mult când sună la ore nepotrivite și se așteaptă să le răspund, ca și cum m-ar fi sunat de pe numărul lor și aș știi că ei mă sună.
Asta despre prieteni, dar de-a lungul anilor am lucrat cu tot soiul de oameni și aveam relații strict profesionale, chiar și așa unora li se părea normal să mă sune la 10-11 noaptea și să vorbim chestii profesionale. Mai și veneau cu ”texte” de genu: ”știu că tu lucrezi până mai târziu, m-am gândit că ar fi bine să te sun acum dacă tot nu dormi…”. Asta până într-o zi când am zis că îmi e de ajuns și am început să nu mai răspund la telefon la înainte de ora 11 și după ora 18. Nu de alta, dar o discuție care inițial trebuia să fie de 30 de secunde ajunge să se lungească la 30 de minute.
Pe de altă parte, eu îi urăsc pe cretinii ăia care văd că nu ai răspuns din prima, continuă să sune de 5-6 ori fără oprire. De parcă ar veni sfârșitul lumii, în loc să-ți trimită un email. Prefer de 1000 de ori un e-mail în schimbul telefonului, pana mea, răspund când pot, plus că am timp să găsesc un răspuns potrivit. Evident, când e vorba de chestii profesionale.
Pai nu are el dreptate domnul Albert?
Eu i’am invatat de multa vreme pe toti cum e mersu si la aia care or sarit calul le’am dat peste nas si le’am raspuns cu aceiasi mondeda. Eu din principiu nu mai sun dupa ora 19 seara pe nimeni, doar daca arde ceva rau de tot si atunci prefer sa ii trimit un SMS in care sa fiu scurt si la obiect. Dimineata niciodata nu sun pe nimeni inainte de minim ora 9 si atunci trebuie sa fie o urgenta mare ceva … altfel imi vad de treaba. Sunt reguli elementare de bun simt .. nu vad de ce nu inteleg toti asta?! Oricum … telefonul meu in general dupa ora 17 cand plec de la munca intra in offline, am eu vorba mea: nu exista nimic ce se poate intampla si care sa nu poata sa astepte pana maine. Deci … asta’i!