40 de ani de comunism ne’au invatat sa facem doar ce ni’se spune si sa nu facem nimic daca nu ni’se cere. Au urmat inca 20 de ani in care am facut cam la fel singura diferenta fiind ca am inceput sa ne plangem si cu voce tare, bucurandu’ne atat de tare de acest drept pana am ajuns sa il confundam cu un mod de viata. Poporul asta dezorientat se zbate intre a astepta mereu sa vina cineva sa ii salveze, statul sa le dea statul sa le faca … si lenea de a face ceva luand singuri o initiativa, fara a li’se spune fara a li’se cere!
In timp au cultivat si noi am avut grija sa creasca in noi o asemenea indolenta incat de multe ori este strigator la cer sa vezi ce primate fara gandire proprie te inconjoara, psihoza colectiva fiind cea care ii conduce si coordoneaza, televizorul fiind cel care ii educa si le spune ce au de facut.
Un fenomen natural cum este iarna insotita de zapada de cand lumea, a ajuns sa fie privit ca o apocalipsa … ca un cosmar … ca un iad … mai ales de cei care au preferat sa stea inchisi in case, sa se lase ingropati de vii in zapda, doar din lenea de a face si ei insasi ceva asteptand sa vina cineva si sa faca in locul lor. Ma uitam zilele astea la stiri, unde am vazut jamdarmi sapand cu lopata in troienele de zapada in timpul in care cel caruia se straduiau sa ii dezgroape casa statea cu mainile in buzunare, dadea interviuri unde se plangea nevoie mare si pe ici pe colo indicatii. Am vazut acelasi lucru si cu oameni ingropati in masinile in care stateau la caldura in timpul in care alti amarati se straduiau sa le dezgroape masina, nemultumiti fiind ca au venit totusi cam tarziu si doar cu niste lopeti. Am vazut multa omenie dar si mult egoism. Am vazut oameni la care le pasa dar si mai multi pe care ii doare in cur. Am vazut initiative laudabile luate din dorinta de a face ceva nu numai a astepta sa faca altii, dar si mai multi care nu faceau NIMIC plangandu’se ca nu fac altii.
Nu neg faptul ca sunt multi oameni amarati care au fost loviti crunt de iarna asta si au nevoie cu adevarat de ajutor, tocmai de aia cred ca cei care ar putea sa faca singuri ceva sa faca si lase autoritatile sa faca pentru cei care nu pot sa faca. Sa lase lenea deoparte, sa puna mana pe lopeti sau ce au la indemana si sa se descurce si singuri. Sa se planga mai putin (inspre deloc) si sa vada iarna asta ca o iarna … nu ca pe un cosmar nu ca pe un iad. Ierni au mai fost si vor mai fi nu este nimic anormal, nimic extraordinar, nimic iesit din comun, oricat ar incerca televiziunile sa deformeze o banala realitate din lipsa de senzational sau pentru a putea sa foloseasca asta in murdarele jocuri politice.
Puneti mana de munciti oameni buni, Dumnezeu va ajuta da nu va baga in traista!