La ora la care scriu Romania s-a trezit. Nu, nu sa mearga la munca, desi multi asta fac, ca sa nu mai amintesc de cei care au muncit in noapte inclusive la salvat de vieti. Dupa 4 zile de doliu si durere nemarginita romanii au strans randurile si au rabufnit asa cum numai noi stim sa o facem. Pe o pancarta scria
„Bunicii la razboi, parintii in 89. E RANDUL NOSTRU!”.
Esenta protestelor e cuprinsa perfect in cateva cuvinte.
Demisiile unor bicisnici nu au rezolvat nimic. Au aratat din nou mizeria morala a celor ce ne conduc. Unii se cramponeaza de putere, altii vor sa se urce pe acest val ca sa acceada la ea. Cu totii mimeaza compasiunea. Macar Ponta a avut decenta sa nu se duca ipocrit si chipurile smerit si indignat in diverse locuri. Personal, cred ca acest om si-a terminat cariera politica si, in al 13-lea ceas, a dat in sfarsit dovada ca este om. Cei din jurul lui, sa-mi fie cu iertare, sunt niste sacali. Cu totii, la brutarie!
Deconectarea politicului de noi restul este totala. Cei de sus inca nu pricep, cu joha in frunte, ca s-a ridicat un val care s-ar putea sa ii mature definitiv.Si cei care cred ca se pot folosi de el se inseala amarnic. Protestatarii insisi cred ca au sesizat ce incerca unii; o pancarta chiar asa zicea:
IA-TI GANDUL CHIORULE!
As zice ca multi din strada sunt perfect constienti de ce vor si bine informati.Iar reactivarea cadavrelor politice nu ii intereseaza.
Este totusi de apreciat ca nu s-a incercat iarasi demonizarea celor din strada. De data aceasta!
Din pacate si deconectarea Bisericii noastre este la fel de totala. Cu cateva exceptii notabile, clerul orthodox a dat-o in bara atat de vizibil incat a reusit probabil sa dinamiteze increderea ce romanii o purtau. Nu degeaba s-au scandat lozinci contra opulentei si a coruptiei si a purtarilor fariseistice a mai marilor ortodoxiei. Vor vedea cat de goale vor fi cohortele de biserici ridicate cu toptanul din 89 incoace. Cu atat mai luminoasa si mai demna a parut purtarea primatului Bisericii catolice romane, monseniorul Robu. Acest inalt prelat ne-a dat tuturor o lectie penetranta de compasiune si civism.
Sunt multe sperante puse, zic eu gresit, in herr joha. Dansul, in orasul atat de drag mie, nu prea a fost in stare sa fie gospodar, asa cum credeau multi. Defectele sale incep sa iasa la iveala vadit. Nu stiu daca va fi inspirat zilele acestea, dar stiu ca rabdarea colectiva a cam ajuns in ceea ce il priveste la final. Vorba celor din strada, „are o singura sansa”. Nu cred ca se va ridica la nivelul asteptarilor.
Mass-media m-a dezamagit, aici are dreptate ICE. De la lirisme ieftine si compasiune mimata au revenit la machiavelisme si circ cu o energie demne de o cauza mai buna. Si liste de guvernanti. La aceasta ora deja ei cred ca les jeux son faites. Mi-e asa o scarba si o lehamite de ei…Sunt necesari, dar nu putem uita ca multi dintre ei nu sunt prietenii nostril, ci dimpotriva. Remember 2012, anyone?
Baietasi si fetite puliticianisto-presare, rien ne va plus! Nu intelegeti? Nu pricepeti? E timpul sa o cam luati din loc! Sunteti expirati si e momentul sa fiti aruncati la groapa de gunoi a istoriei. Nu va dati seama ca noi nu putem uita? Pentru ca:
30 OCTOMBRIE 2015 ESTE ZIUA CARE NU SE UITA! MORTII NU NE LASA!! DE ATUNCI SUNTEM CU TOTII COLECTIV!!!