Aripi

Imi inchid doar aripile … si te cuprind intre ele … este locul unde mereu te’ai regasit … unde nu te mai putea atinge nimic … si treptat ai devenit eu … te voi lasa in liniste doar sa stai acolo … pana in ziua cand … ma vei cauta din nou … regasindu’ma din nou ca cel ce eram ieri … pentru a fi si cel de maine … uitat doar azi. Nu te voi rani si nu te voi mai indruma … pana cand nu te vei ratacii din nou pe cai necunoscute … si vei avea nevoie de directia inspre noi … caci pe orice drum ai apuca acum … directia va fi aceiasi … in liniste te vei convinge … cum am facut’o si eu … Nu … nu te reneg … nu … nu te refuz … nu … nu te uit si nu … nu imi pierd credinta chiar daca uneori este greu … nu mai cred in nimic si nu mai vreau nimic … asta este doar omul … iar eu am invins demult omul din mine cu slabiciunile lui cu tot … chiar daca doare … si va durea …

Demonul tau te vegheaza din umbra … vocea sufletului tau ajunge pana la el … vorbeste’i doar … cand vei putea sa ii vorbesti din nou … dincolo de cuvinte … in cuvinte … din om … am creat un inger … din inger … un demon … oare cine mai sunt eu … cand din mine … creatie s’a desavarsit?!