Acum vreo 15-20 de ani din punct de vedere social prin zona era cam jale. Oras mic, monoindustrial cu industria aia in moarte clinica, cu cateva magazinute mici si vreo doua non-stopuri, ca tanar nu prea aveai multe alternative, singura find plecatul prin alta parte fie ca in tara, fie ca pe la altii. Treptat de la vreo 60.000 de locuitori in vremurile bune, la ultimul recensamant a reiesit ca pe aici au mai ramas cel mult jumatate din oamenii aia, multi plecand prin alte locuri fara ganduri de intoarcere.
Din ciclul, nu gasesc de munca in Romania
Dar anii aia au trecut si zona a inceput timid sa renasca cumva, nu stiu cum si din ce motive, dar treptat au aparut tot soiul de mici afaceri, au venit tot mai multe supermarketuri si banii sa se vada ca sunt fie si daca te uiti pe strazi unde pe langa numarul mare de masini, mare lor majoritate sar de 10.000EU, basca, au rasarit tot soiul de case si pensiuni, dovada find ca ceva bani se invart prin zona. Si cu povestea asta frumoasa spusa, sa ne intoarcem la faza cu „nu gasesc de munca in Romania”, care treptat, cel putin pe aici prin zona incepe sa fie o poveste spusa ori de aia care fac umbra pamantului, ori de aia care vor bani multi peste noapte. Si daca ar fi sa dau doar cateva exemple, printre cunoscuti care au dezvoltat mici afaceri stiu cativa care cauta oameni sa angajeze si nu gasesc, si nu vorbim de bani putini, sau cel putin sunt bani aproape la fel ca aia cu care raman romanii pe dincolo. Pe scurt:
- mecanic auto – 800 EURO net/luna +procent;
- ajutor detailing auto – 400EU net + ciubuc/4 ore pe zi cu posibilitatea de a avansa;
- ajutor amenajari interioare – aici e la mica intelegere in functie de lucrare, dar daca dai din maini se aduna cateva sute bune de euro;
- sudor auto – 1000EU net/luna;
- vopsitor auto – 55EU/element vopsit;
- ajutor contabil – 800EU/luna + posibilitatea de a invata meserie si de a avansa.
Toate astea sunt asa, la prima strigare si stiu de ele pentru ca aia care cauta sunt cunoscuti sau prieteni de ai mei, care vor sa angajeze oameni si nu gasesc, motivele find ca aia care se prezinta fie habar nu au de meserie, dar vor bani multi, fie ca nu sunt deloc seriosi si cu atat mai putin dispusi sa „fure” meseria aia, daca habar nu au de ea.
Ce concluzie trag eu de aici
In primul rand ca aia care au vrut sa munceasca, au plecat intre timp si odata cu ei si aia care nu au vrut sa munceasca, dar se multumesc cu putin. Pe de alta parte mai inteleg ca in tara asta si ultimi 15-20 de ani, ne’am ales in mare parte cu o tarla de ‘telectuali cu BAC si diplome obtinute la vreo fabrica de diplome universitare, dar putin-inspre deloc oameni care sa fi invatat vreo meserie, astia find si aia care desi nu au muncit niciodata serios pe undeva, se considera mereu nedreptatiti de sistem, desi in mare stau si o freaca pe banii parintilor sau de pe unde mai pot ciupii. Pe de alta parte, nici cu IMM’urile nu imi e rusine, pentru ca multa vreme s’a mers pe ideea aia tampita .. „ca tine sunt inca 10 la usa” … pana cand s’au trezi ca la usa nu mai asteapta nimeni. Una peste alta, toata situatia asta e datorata unui cumul de factori care nu prea vad unde o sa duca, pentru ca importul de emigranti nu rezolva problema, deoarece multi dintre aia care ajung pe aici, nu au nicio treaba cu vreo meserie si cu atat mai putin cu cerintele nevralgice de mana de munca calificata si serioasa, care s’au creat prin toate sectoarele economice.
Păi câți dracu directori și secretare poate avea o întreprindere, fie ea mare sau mică?!
Nu stiu ca la privat e mai greu, dar daca unii vor sa castige niste bani seriosi si sa faca ceva in viata asta, ar fii bine sa puna mana si sa invete o meserie! #dacat zic
Daca e de stat nelimitat!
Nu mai exista asa ceva de multa vreme! Restul e aparat birocratic, dar acolo e pe sinecuri.
Meserie înseamnă să te murdărești pe mâini, să faci bătături în palmă….cum să mai tastezi sau să-ți faci selfie🤔
E, daca e naspa, atunci poti sa o freci tot in palme si sa traiesti in continuare pe caiet.
Buei, comunistule!😉
Adevarat!
De 2 luni cauta la noi la firma un ingrijitor, salariu nu stiu exact, dar este peste minimul pe economie cu carte de munca. Program de luni pana vineri, 8 ore pe zi, meniul zilei asigurat, bonusuri si prime cand se dau la toata lumea, pachete de sarbatori pentru copiii. Munca efectiva: intretinerea a vreo 20 de de birouri, adica, mai repari o usa, mai schimbi un bec, mai pui o priza, mai pui un bidon cu apa la automat, mai descarci cateva baxuri, mai preiei sau dai la curier coletele, lucruri de astea marunte, ca sa nu mai zic ca sunt zile cand mai mult e job de ala de o freci pe la cafele. Crezi ca s-a prezentat cineva? Da, vreo 2-3, din care unul a rezistat sa stea o saptamana, dupa care nu a mai venit, probabil ca i s-a parut greu in saptamana aia, pentru ca a nimerit saracul si singura descarcare de bidoane cu apa din luna aia, la care il mai ajutam si noi pe nenea dinainte care s-a pensionat intre timp, pentru ca era baiat fain si ne facea cafeaua dimineata. Nah, asta e, toti vor directori sau bani multi pentru cat mai putina munca, desi nici aici nu iti rupi spatele si ai putea sa faci si altceva dupa alea 8 ore daca ai nevoie de mai multi bani.
Pai da, macar 2-3.000 de Euro pe luna si daca s’ar putea si 4 ore/zi/4 zile/saptamana, ar fi cam ce trebuie, la job’ul ala!
Situația e globală, nu doar la noi, Ice.. unii se plâng de gen-z, cu ifosele ei, alții dau vina pe baby boomers că îi mănâncă în cur să se pensioneze înainte să moară de bătrânețe, alții pe polarizarea economică fără precedent, care reușește de producă nu miliardari ci triliardari.. eu înclin să cred că este nevoie ca de aer de-un război oribil, fiindcă omenirii i s-au urât cu binele .. între timp, să salvăm planeta, că se supără Greta..
As vrea sa nu fiu de acord cu tine, dar din nefericire, trebuie sa fiu si de data asta!
Da, probabil ca doar ceva cataclism sa mai regleze ceva, ca in rest, e haos! 
Pe aici sa dai cu tunul si abia mai gasesti un instalator sa iti schimbe o teava sau vreun robinet. Am ajuns sa imi cumpar scule si sa imi fac singur reparatiile, cand am timp de ele.
Stai linistit ca nu esti printre putinii, norocul meu e cu un prieten priceput printre altele si la genul asta de lucrari, desi s’ar face banii grei ca toata lumea are nevoie de asa ceva, mai ales cand se trezeste cu apa prin casa.
După ce am terminat liceul am intrat direct la muncă, cu ziua, în construcții. Ridicam și 100 Kg ciment pe un umăr. Nu mai zic de cât am băgat la betoane. De câte șanțuri am săpat cu târnăcopul și de cât trăgeau patronii de mine, de la 7 dimineața până la 10 noaptea.
Îmi mai rămânea timp de duș, mâncare și să-mi spăl șosetele și lenjeria. Am ținut-o așa până am clacat psihic.
Crezi că mi s-a făcut statuie? Nu. Nici nu-mi pare rău că am muncit, a rămas ceva în urma mea, ceva ce pot arăta fizic oricui, clădiri făcute de mâinile mele.
Acum lucrez în alt domeniu mai soft.
Dar în continuare se profită de pătura de jos la maxim, și nu cred că e Ok. Poate e și ăsta un motiv pentru care unii pur și simplu preferă să nu muncească dacă se poate.
Nu despre asta e vorba! E normal sa muncesti ce prinzi, cand prinzi atunci cand nu ai de ales, la fel de normal find ca dupa ce treci de momentul ala, sa iti imbunatatesti conditia! Anormal este sa stai sa o freci la rece asteptand sa iti pice din cer oportunitati si sa nu faci nimic in sensul asta! Ce voiam eu sa reiasa din postare nu era o oda a muncii, ci faptul ca azi, spre deosebire de alti ani, exista numeroase oportunitati, iar daca toti ne’am apuca doar de munci „soft”, cine dracu iti mai schimba un robinet la baie, desi meseria de instalator intre timp a devenit tot mai banoasa? Si asta este doar un banal exemplu …
Am lucrat și lucrez la stat nici un patron din România nu poate să ofere ce oferă statul , patronii din România eu îi numesc exploatatori de victime omenești care nu au nici un fel de scrupule calcă pe cadavre că să se umple ei de bani.
Ce scrii tu pe aici, imi aminteste de o vorba ce era vehiculata in comunism:
In concluzie, oricat ai ura matale pe „capitalistii cei rai si exploatatori, care suge sangele la popor”, as vrea sa iti reamintesc ca Romania este o tara care de 30 de ani nu mai produce nimic, cu exceptia unei gauri negre la buget, care se mareste de la an la an, in mare parte datorita sinecurilor din sistemul bugetar! Singurii bani care intretin tara asta si iti platesc matale salariul la stat si daca o sa ai noroc si pensia la care speri, provin din jupuirea privatului, pe care nenorocitii astia l’au incarcat de taxe si impozite pana la os, plus imprumuturi pentru care, in curand o sa afli ca vei munci „la stat”, pana pe la 70 de ani! Eu am muncit la stat 3 luni ca am fost obligat de un contract de scolarizare, in rest exclusiv in privat, adica am fost propriul meu stapan, pentru ca spre deosebire de comunism, in capitalism cu multa munca si ceva minte, am putut sa fac asta! Pentru mine, cea mai importanta este libertatea si independenta de stat, care dealtfel este si singura cale sa poti trai cat de cat liber! Cata vreme venitul tau si viata ta depinde de stat, nu vei fi liber niciodata, ci mereu dependent de un cacat de job, pentru care o sa faci orice e nevoie si oricate compromisuri, ca sa il pastrezi! Nu, multumesc, am fost sarac rupt in tur si am muncit sa imi pun un petic, ca mai apoi sa imi iau si niste pantaloni. Prefer sa fiu eu considerat „exploatator de victime omenesti”, decat „o vesnica victima a celor care calca pe cadavre sa se umple de bani” … aka statul si politicienii lui, din prea plinul lor aruncandu’ti si tie o ciozvarta, luata de pe spatele meu si restului de „dusmani care suge sangele poporului”! Oricat de frumos si idilic ar suna comunismul, prefer libertatea individuala!
Nu imi vine sa cred ca inca se mai poarta discutia asta in Romania, unde in continuare munca la stat este vazuta ca cea mai buna optiune, desi in mod normal, dupa trei decenii si ceva de capitalism, lucrurile trebuiau sa stea altfel si in Romania, unde orice om trebuia sa fi invatat macar putin capitalism. Nu spun ca este cea rau sa muncesti la stat, dar mi-se pare deplasat sa consideri oamenii care au avut mai mult curaj decat tine sa faca ceva mai mult in viata lor decat sa astepte salariul la o data fixa, sa fie vazuti ca „exploatatori de victime omenesti”! Adica, daca eu am o mica afacere, unde muncesc 3 angajati care isi primesc cinstit banii pentru munca lor si isi intretin familiile din banii aia, eu sunt o „explotatoare de victime umane”? Adica sa inteleg, ca eu nu am muncit pentru banii aia inainte sa aleg sa ii reinvestesc intr-o mica afacere, in loc sa ii cheltui aiurea? Domnilor, fara nicio suparare si fara intentia de jigni pe cineva, dar genul asta de gandire este de cea mai pura sorginte bolsevica, cand toti oamenii care au ales sa munceasca mai mult decat niste banali muncitori in fabrici si uzine, erau considerati o plaga a societatii ce trebuie eradicata! Sa fiu sincera, inca imi vine greu sa cred ca mai exista asemenea mentalitati, dar e posibil ca eu sa fiu aia naiva, de unde si cresterea asta in teren fertil a ideologiei neomarxiste, care prinde radacini peste tot.
Nu cred ca „a murit” niciodata mentalitatea asta si nici nu „va muri” vreodata, istoria este ciclica, sau mai bine zis, greselile pe care le fac oamenii in istorie. Ok, inteleg ca marile corporatii de azi, fabricile si uzinele de ieri, sunt inclinate inspre profit si mai putin inspre uman, dar asa cum am zis, diferenta dintre capitalism si comunism este aia ca … nu exista diferenta! Daca intr’o parte te belesc un anume grup de persoane, in partea ailata e un alt grup care face acelasi lucru, propaganda find doar diferita. Norocul in capitalism e ala ca poti alege sa fi cat de cat independent, sau macar sa iti decizi singur cat de cat soarta, dincolo – mai greu.
Depinde in ce perioada a vietii esti, ce fel de persoana esti. Intr-un fel te „avanti” la 30 de ani si altfel la 50+. Sa nu dam cu pietre, ca nu toata lumea stie sau are incredere ca se poate descurca in orice situatie si prefera un mediu dinamic dar mai nesigur. Am lucrat si la stat, dar mai mult la privat. La privat am asistat la 6 ture de concedieri, corul bocitoarelor in fiecare an. Femei singure cu copii mici, persoane cu datorii si familii de intretinut, sau unii care au lucrat ani de zile, de la fondarea companiei. Pentru cei multi, sutul in fund a fost un pas inainte. Devii imun, frica dispare si esti obligat sa lupti. Un fost coleg insa, s-a sinucis, nu a vazut iesirea. Sa nu uitam zic eu ca nici capitalistii nu mai sunt ce au fost, sau ce credem noi din punct de vedere teoretic ca sunt. Pe de alta parte incompetenta de la stat creste vertiginos. Un sef tampit de la stat nu o sa-si aleaga subalterni mai destepti ca el, de frica sa nu-i ia locul. La privat insa, se practica: te ajuta, ridica compania. Si da, prefer de mii de ori mediul privat.
Nimic nu este ideal si mai ales nu tine la infinit! Mereu trebuie sa fi pregatit de orice si dispus sa faci ce e nevoie! De 2 ori am pornit o afacere si de 2 ori am dar kix, nefind neaparat vina mea, ci ca asa a fost sa fie din X motive, in 2016 punand lacatul pe o afacere la care am construit cu multa munca, sacrificii si migala vreme de 16 ani, si nu mai eram la 20 si ceva de ani, cand am dat kix prima iara. Asta a fost, cat a mers, a mers, cand n-a mai mers am facut un pas in lateral, am tras aer in piept si am privit in alta parte, gasind sa fac ceva mai bine de atat. Din pacate ce uita multi e ca viata e o lupta permanenta, asta e mersul lucrurilor, unii fac fata si se invata sa nu le mai fie frica, altii imbratiseaza confortul cu speranta ca ramane asa. Nici unii, nici altii nu gresesc, fiecare stie ce e mai bine pentru el, sau macar incearca sa afle. Sanatosi sa fim, ca lumea nu sta in loc pentru durerea noastra! (Paler)
Sunt joburi pe care le gasesti doar la stat, dar daca vrei sa evoluezi profesional, material pe orice directie trebuie sa mergi in privat! Asa ne facem toti politisiti sau…
…Ciuci!
Statul nu oferă nimic decât banii altora. Când îți oferă statul ceva o face băgând mâna în buzunarul altuia.
Adevarat!
Am muncit 10 ani din viata mea la stat si nu m-as mai intoarce pentru nimic in lume! Da, salariul venea luna de luna si cateva alte bonusuri, insa costul independentei mele este cu mult mai mare decat atat si atunci am ales sa incerc sa fac altceva si nu regret deloc, pentru ca acum muncesc pentru mine! Asta nu cred ca inteleg multi oameni in Romania, ca pe langa optiunea unui serviciu, este si cea unde pot sa munceasca pentru ei, probabil ca si de aici viziunea asta ciudata cu privire la cei care ales la un moment dat sa faca asta si sa nu mai depinde de nimeni si nimic. Libertatea este infricosatoare pentru multi.
E o problema de alegere pentru fiecare dintre noi, si e bine atata vreme cat exista! In teorie, sunt oamenii comozi care prefera un loc de munca cat de sigur se poate, de unde sa le vina lunar niste banii, altii sunt mai temerari, vor mai mult sau vor independenta si atunci aleg sa treaca peste comoditate si sa faca mai mult. Idea de baza este ca nici una din variante nu este gresita, fiecare stie ce vrea pentru el, partea proasta este cand ii consideri pe ailalti ca find niste „monstruozitati”, doar pentru ca au ales altceva. Eu zic sa ne bucuram fiecare de alegerea facuta asa cum stim mai bine, si sa facem ce avem de facut asa cum credem de cuvinta.
Cîteva observații:
să nu intrăm în amănunte tovarăși. Dacă raportul dintre cel mai mic salariu și cel mai mare depășește 1 la 8, apar falii sociale, dacă raportul este mai mare decât 1 la 11, apar castele iar lifturile sociale dispar.
1. Problema reală este că la noi munca este taxată cu muuult mai mult decât capitalul. Pe cale de consecință muncesti ca să rămâi sărac, și la stat, și la privat. Regula are excepții
2. În cele mai multe cazuri, angajatorul privește costurile legate de producție, inclusiv plata angajaților ca pe o pierdere, pierdere pe care se străduie să o reducă prin diverse metode monstruos de creative. Resursa umană trebuie exploatată, că de asta este o resursă! Patronatul este creator de plus valoare, percepție bazată în baza poziționării in această categorie, nu în baza rezultatelor unei activități lucrative depuse de către o echipă. Din acest motiv relația anagajator-angajat este una conflictuală din debut.
3. Kakistocrația este uniform distribuită între mediul public și cel privat. Din acest motiv și selecția angajaților se face pe calapodul kakistocrat. Angajatori kakistocrați selectează angajați pe măsura lor. Și în privat, și în sectorul public.
4. Învățământul s-a cam dus dracului de suflet de când din motive legate de incluziune o persoana surdomută poate de exemplu să se inscrie la medicină. Nici cu schimbările apărute urmare a uniformizărilor impuse de aderarea la UE, curricula comună etc. nu îmi e rușine. Calitatea educației a scăzut dramatic. Concomitent cu scăderea calității educației, costurile legate de certificarea unor competențe a crescut exponențial. Certificarea cu durată limitată pentru maxim 2 ani devine un soi de taxă de șmecher pentru anumite zone ocupaționale.
5. Și nu în cele din urmă, supra reglementarea aberant-luxuriantă a ridicat artificial costurile de producție. pe cale de consecință, dacă vrea să mai rămână in piața va fi obligat să reducă din costuri, iar cel mai la indemână cost de redus este cel cu munca.
6. Încerc să mă abțin să menționez umanioarele recente… adevărate fabrici de cartoane numite diplome. La fel, inflația de false specializări cu competențe în nimic concret…. școlile despre știința nimicului. Cred că ar trebui inființată în cadrul Academiei Române și secția de nexiologie. Știința despre nimic.
„angajatorul privește costurile legate de producție, inclusiv plata angajaților ca pe o pierdere”
Trebuie sa fii naiv sa gandesti asa.. pardon!
Vai mie!
Fii rogu-te amabil si dezvoltă-ți ideia și scoate-mă din naivitatea în care băltesc.
Doar așa ca un exercițiu de ieșire din zona lui ” ba pe-a mă-tii cu mult drag” .
Pana isi face timp Vasile sa raspunda la dilema asta, find probabil ca la ora asta la munca cu tractorul pe camp
, ce pot eu sa iti spun este ca usor incep sa se schimbe mentalitatile si pe la noi, iar unii angajatori sa inceapa sa aprecieze „resursa” aia umana, care nu mai e deloc atat „inepuizabila” cum era odata! Nu vreau sa generalizez si nici sa iau partea patronatelor, insa dupa penuria de mana de munca calificata care e tot mai accentuata, tot mai multi antreprenori incep sa inteleaga si la noi plus valoarea pe care o aduce afacerii un angajat bun si serios! Cum am zis, nu generalizez, insa tot mai multi incep sa priceapa asta si pe la noi si am vazut lucrul asta prin tot mai multe locuri. 
In rest, ai punctat bine niste lucruri, mai ales cele legate de sistemul de educatie si inlocuirea meritocratiei cu impostura si ipocrizia!
ice, am fost pe ambele părți ale baricadei, și în public, și în privat, și pe aici, și expat.
La stabilirea bugetului alocat unui proiect, iarăși în peste 3 decenii de muncă am avut ocazia sa fiu pe ambele părti ale baricadei.
Nu sufăr de mirajul lui ca „afară”. Imbecilii lor, la fel, ca și imbecilii noștri, diferă fiscalitatea .
Pentru mine, zicerea conform căreia că antreprenorul ar muta munții doar că îi lipsesc angajații competenți e semnalul că oferă prea puțin în raport cu ce pretinde ori și mai grav, că are o cerere nerealistă.
Mai există și posibilitatea ca antreprenorul prin propriile decizii să fie cel ce provoacă hemoragia de personal sau sabotarea propriului proiect.
Nu exclude kakistocrația. În ce am văzut în ultima perioadă kakistokrația rullz.
Ca sa nu gasesti de munca in Romania trebuie sa fii maxim de incompetent chiar si la nivel de necalificat! Acum ca sunt de partea cealalta, chiar spun ca e greu sa gasesti oameni! Mitul ca afara e mai bine functioneaza cu succes si oamenii pleaca!
Oamenii nu vor sa progreseze, sa se adapteze, viseaza cai verzi pe pereti sunt deconectati de la adevarata realitate!
Nu vor sa inteleaga ca trebuie sa incepi de jos daca vrei sa progresezi pe baze solide sa stii cu adevarat meserie, indiferent de domeniu!
Am avut nevoie de 3 tractoristi, sa lucreze pe tractoare bune performante, pe salarii bune si am inceput sa-i caut din ianuarie.
Au venit, au plecat. Am sta cu ei sa-i invat sa lucreze cu utilajul nou, degeaba!
Pana la urma m-am ales cu doi pachistanezi meseriasi, stiau si cu John Deere. Ce nu stiau au bagat la cap imediat. Am ramas masca cand mi-au cerut manuale ceva sa citeasca.
Apoi am luat si 2 tinerei sa-i invat de la zero. Aveau C, i-am trimis la scoala sa mai obtina grade. Bine sunt constient ca e posibil dupa ce inavata sa plece pa Anglea… asta e viata!
E, cam asta voiam sa reiasa din ce am scris si din pacate e o situatie tot mai nevralgica! Acum cativa ani cautam oameni sa scrie 4-5 articole/zi, scurte, generaliste de acasa, pe bani ok, crezi ca
am gasit? Am preluat eu sarcina, ca si ce gasisem mai mult ma enervam si pierdeam timp lucrand dupa ei. Asta este …
„naivi”
Adevarat!
1.”…Am ramas masca cand mi-au cerut manuale ceva sa citeasca.”
Fără parcurgerea documentației… wow și ai avut curaj să lași exploatarea unui utilaj cu un service făcut doar de firme autorizate de producător, pe mâna lor? Ai curaj!
2″…
Apoi am luat si 2 tinerei sa-i invat de la zero. Aveau C, i-am trimis la scoala sa mai obtina grade. Bine sunt constient ca e posibil dupa ce inavata sa plece pa Anglea… asta e viata!”
Anexă la contractul de muncă prin care reții costul școlarizării plătite de către tine angajator în cazul în care angajatul pleacă înainte de o perioadă convenită anterior.
Nu îndrăznesc să cred că lucrai la negru cu tractoriștii tăi!
La faza, „faci un contact cu ei prin care le retii banii pe scolarizare” sau se obliga sa ramana agajat pentru o perioada de timp. pentru a isi achita datoria in acest fel … a incercat treaba asta un prieten de al meu, proprietar de service auto, care a preluat de la o scoala profesionala niste copiii sa se ocupe de ei, sa ii invete meserie ca mai apoi, dupa o selectie sa se aleaga si el cu niste angajati „crescuti” de el, dupa ce gata scoala. Eheee, si aici s’a lovit de un vid legislativ absolut si aberant, care nu iti permite ca angajator sa ai asemenea „pretentii”, desi candva exista un asemena cadru legal! Nu exista nicaieri vreo portita legala sa faci asta, pentru ca se considera ca ai „constrange” angajatul, desi ala cand a venit la tine era coate goale, in care ai investit rabdare, bani si timp sa il inveti ceva!
@ice,
Intri pe nisipuri mișcătoare
, se face act adițional la contractul de muncă antrerior demarării cursurilor angajatului cât și un angajament de plată care poate fi investit cu titlu executoriu, angajament ce cuprinde clauza de condiționarea perioadei în care angajatul nu părăsește din proprie inițiativă firma.
Este o practică curentă în sectorul ocupațional în care dau cu sapa, mai mult nu este o găselniță românească.
Lucrurile devin mai complicate doar dacă cel pe care l-ai angajat in comun acord cu tine angajator își optimizează fiscal veniturile pe un PFA, PFI, SRL etc.
Gata, m-am prins amicul tău, cel cu service-ul „educa” angajații într-o formulă de scolarizare nerecunoscută de către Ministerul Muncii si de către Ministerul Educației….
Nu putea elibera un cerificat de calificare/perfecționare pe o profesie din COR .
Nu stiu tovarase cum ii „educa”, insa avea un contract cu respectiva scoala. Una peste alta, clar ca omul e de vina, pentru ca a incercat sa le puna dracului o meserie in mana, si sa le ofere si un loc de munca decent si bine platit, liceul ala find unul tehnologic, unde este si o sectie cu profil auto, adica un soi de win-win. Prost el, vampir care suge sangele la popor.
Avea contract pe practica, probabil ca maistru instructor, ceva de genul ăsta….
dacă știi la ce mă refer.
Ucenici erau prinși intr-o formă de scolarizare gratuită, nu avea cum sa-i condiționeze ….
Eventual, în Lybia au ceva piețe de profil
Probabil ca aia era forma, cum ti’am spus, prea multe detalii nu am, dar asa sa fie atunci care sa fie castigul omului daca nici macar cu atat nu se poate alege, desi treaba asta implica munca din partea lui si timp pierdut cu copiii aia sa ii invete o meserie? De ce sa mai faca asta? Nu ti’se pare matale ca e o tampenie, desi chestia asta era legala atunci cand eram eu pe la scoala?
Sunt curios: in câte firme private există sindicat? In 2008 lucram la un patron care a venit în hală și ne-a anunțat că ne taie salariile cu 25%. Când am protestat, a zis:” nu vă convine? Mergeți la stat!”
Sindicate in Romania? Serios? Cate sindicat stii tu ca exista pe la noi, cu exceptia acelor vesnici lideri de sindicat ce alcatuiesc mafia al carui rol este sa manipuleze si controleaze nemultumirile?
Așa mafiote sau nu, în instituțiile/întreprinderile de stat muncitorii au pe cineva care să le apere interesul! In privat au…pe nimeni!
Pe cine au?!? Pe astia?! 😳Ce cacat apara astia si cand au rezolvat ceva, in afara ca sunt vesnici acolo si putrezi de bogati, dar nu ii intreaba nimeni nici de unde, nici cum? Hai sa fim seriosi, macar la privat scapi sa cotizezi la ei …
Sindicatu’ lu’ Ciorbea,a lu’ mitrea,a lu’ ala de la poliție care a fost la PSD,apoi aur, a lu’ marica – toti au fost milogi și s-au vândut,ajungând parlamentari,miniștri sau PM. Niște gunoaie!
Chiar ei!
Cum este sa muncesti la stat? Sa ai salariul intreg pe contract, sa termini vinerea la 14:00 si sa fii… nemultumit?! Nemultumit de cat muncesti raportat la… restul!
Nu stiu d’astea!
Niste nemernici antreprenorii – dupa ca ce nu au deloc previzibilitate fiscala si economica, mai fac si credite garantate cu ce bunuri au, ca sa ia credite sa faca business, ca sa se imbogateasca ! Si unii mai au si pretentii dupa ce dau faliment cu cate un business si fac altul.
Curat nemernici!
Greu de comparat, fiindcă de fapt capitalismului s-au terminat în Occident de ceva vreme; ce-i acum nu mai e capitalism. Capitalism era pe când reclama era sufletul comerțului și avea scopul de a atrage clienții; azi scopul principal e să amintească publicației de unde vin banii. Capitalism era pe când veniturile unei companii proveneau în principal din vânzări. Azi asta mai e valabil doar pentru micii producători, care sunt pe moarte. Veniturile marilor corporații provin din subvenții, granturi, credite etc. Capitalism exista pe când banul însemna ceva, avea acoperire. Azi, banii sunt doar cifre scoase din burtă și distribuite după criterii mai ales politice. Comparația de azi nu e între socialism și capitalism, ci între socialismul pe care l-am cunoscut noi și o aiureală absurdă pe care încearcă să ne-o vândă drept democrație cu îmbunătățiri. Capitalism era pe când scopul fiecărei afaceri era să facă bani; azi scopul e să adune puncte ESG. De-aia Disney, de exemplu, își permite să piardă miliarde peste miliarde – atâta timp cât scorul ESG crește, toate-s bune (pentru ei).
In VEST s’a lansat de ani de zile moda socialismului corporatist,un alt soi de „proletariat” captiv in noile „fabrici si uzine”.A ajuns flagelul asta si pe la noi,dar asta nu inseamna ca trebuie sa facem confuzie cu un IMM care si asa abia supravietuieste. In rest, bine punctat.
O analiză făcută mișteaux legată de un mirific proiect eșuat, finanțarea a fost de 500 de miliarde , da 500.000.000.000 USD. La banii alocați, o proiecție de 6% realizat din ce au preconizat este optimistă.
Mereu e nevoie de o escrocherie si niste escroci care sa le ia banii, la aia de au prea multi si n’au ce face cu ei! Arabetii au fost si sunt niste artisti la capitolul asta, motiv pentru care ii felicit si le doresc mult succes si cu urmatoarea escrocherie!
Tovarasi, munca e pentru tractoare! – ar zice astia mai tinerei, cu gandul la vreun loc caldut LA STAT! Eu cred ca voi sunteti mai degraba invidiosi!
Acum ca am citit ce ai scris, realizez ca ai dreptate!
Si In Bucuresti asistatii se plang ca nu gasesc de munca dar la pacanele pariuri baga non stop bani :))