4,5 milioane de Euro ar costa un proiect de reconstructie fidela a unei mici parti din Sarmizegetusa Ulpia Traiana Augusta, Capitala romana a provinciei Dacia, ce mereu este confundata cu Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei cucerita si distrusa de romani in razboiul daco-roman din 105-106.
In ce stare deplorabila se afla in acest moment acest complex de monumente de inestimabila valoare cultural-istorica, incluse in patromoniul UNESCO, puteti vedea si citi aici. Faptul ca s’au decis intr’un final sa investeasca macar aceasta suma modica de bani pentru a reconstrui Forumul si Anfiteatrul cu o capacitate de peste 5000 de locuri unde s’ar putea desfasura numeroase evenimente aducatoare de bani grei la buget, este o veste foarte buna si poate un inceput de bun augur, teama mea este legata doar de faptul ca la finalul lucrari sa nu cumva sa avem parte de un kitsch care sa nu respecte atat adevarul cat si fidelitatea istorica. Nu de alta, dar mai avem numeroase precedente printre care Sarmizegetusa Regia unde mai mult s’a distrus decat s’a facut ceva bun.
Cu toate astea ii felicit pe cei responsabili si astept cu nerabdare trecea celor 4 ani in care se lauda ca lucrarile ar fi gata, desi in bunul spirit romanesc teama imi e ca perioada va fi totusi dubla ca timp de executie. Lucrul asta ar imbogatii zona aia le propriu … desi pana sa ajungem la nivelul altora, mai e cale lunga intr’o tara in care culmea paradoxului face sa fie atat de bogata din punct de vedere cultural si istoric, dar atat de saraca ca si mentalitate si dorinta de a iesi in lume cu o imagine altfel.
Ne mai vorbim/scriem/citim noi pe subiectul asta care pentru mine personal are o mare insemnatate.
„Prioritatea” ar fi deci mai întîi Catedrala Mîntuirii (de totu’ a) Neamului, dupe aia încă ceva bănuţi de cerşit pentru Urîţenia Pămîntului şi abia numai după aia, in functie de interese de buzunar(!), deci şi Sarmizegetusa Ulpia Traiana Augusta. Taman pe dos, aşa cum este de fapt ţara asta. Păcat, pentru că s-ar reda o fărîmă de istorie din perioada de glorie a neamului nost’. Cît priveşte aportul financiar, eu cred că va avea succes uriaş garantat. Cu o singură condiţie: să se respecte arhitectura antică, arhitectura veche, să se respecte materialele (ar fi stupid să văd termopane, pevece-uri şi alte grozăvii), de asemenea aleile să fie pavate cu piatră, apoi elementele de iluminat şi de sonorizare să se încadreze discret în ambianţă. De locuri de parcare şi de spaţii verzi nici nu mai discut. Doar drumurile mai o să trăbuiasca asfaltate ca lumea şi puse indicatoare corecte. Pentru că gropile şi drumurile de acum, prost întreţinute la care se adaugă şi indicatoarele tîmpite sau chiar absolut nici un indicator, nu ar face decît să ocolească rutele celor interesaţi.
E adevărat că investiţia ar fi uriaşă, şi pentru care ar trebui o planificare pe măsură. Teoria este frumoasă – practic, sînt necesare multe „pliculeţe cu atenţii” pentru a deschide mintea unora cu orizonturi înguste…
c’aşai la noi…