Pentru ca esti om … supus alegerilor … pentru ca trebuie sa sacrifici ceva ca sa primesti altceva … desi egoismul tau te invata ca poti avea tot fara a pierde nimic!
Nu sunt un fan al bibliei si nici al credintelor de nici un fel … insa ideea de sacrificiu ca om, pleaca inca din ziua cand a devenit om si a gustat din pomul cunosteri! Nu putea avea si rai si cunoastere … i’a fost lasata cunoasterea … luat insa raiul! Pentru a ajunge din nou acolo … trebuie sa sacrifici ceva … pentru a il merita trebuie sa renunti la ceva … si aceia este insasi cunoasterea … hai sa o traducem simplu ca orice om mic sa inteleaga: LIBERTATEA! Oameni in rai erau liberi, aveau o singura regula … regula ce ii invata ca nimic nu primesti daca nu sacrifici ceva! Regula ancestrala ce a ramas in oamenii ce aveau chiar gene de zei … dar s’au iubit prea mult ca oameni ca oameni sa ramana … e trist … cand recunosti un om cu aspiratii de zeu, intr’un om pe care il vezi prima oara … si doare tare cand alege sa fie om, doar pentru ca raiul il refuza de teama unui sacrificiu ce am fost blestemati sa il facem mereu! Poate cel mai mare sacrificiu care ni’se cere ca oameni este LIBERTATEA noastra ca indivizi, ego’ul nostru urla, orbindu’ne si inducandu’ne ideea ca doar noi contam, iar dupa noi potopul … si potop va fi peste gradina ce candva ne era EDEN si ne putea fi o viata de om, pentru ca poate daca intelegeam la timp, ca in schimbul sacrificiul unei libertatii derizorii, am fi primit insasi sufletul nostru ca intreg al dedicarii lui celor ce l’au dedicat la randul lor. Un suflet NU este intreg fara jumatatea ce i’a fost data, tot dintr’o cruda ironie a inceputurilor … dar se poate minti singur o vreme … iar cand ii vor aduce neimplinirea data de puterea de a ne mai minti singuri, regretele vor fi prea tarzii, pentru ca si timpul ne este blestem! Nu timpul trece … ci noi prin el … cum ne transformam datorita treceri noastre prin el, ne este responsabilitate si nu il putem cere inapoi … caci el nu a trecut … noi DA!
Cuvinte surde, adunate in randuri desarte … vorba cuiva care ma cunoaste …
„Nu o sa schimbi nimic, pentru ca vocea ta va fi ca a multor profeti in desert!”
.. la care as adauga doar ca … adevarurile spuse, in care te regasesti fara voia celui ce le spune, sunt mai greu de acceptat si asumat, decat falsurile ce ti’le vinzi singur pentru un EGO satisfacut …
… dar totusi inca mai sper, ca cei pentru care m’am nascut sa ii ajut sa evolueze dincolo de egoul personal, vor lua aminte la ce urlu de nebun in pustiul ce mi’a fost dat, inainte ca desertul sa ii inghita si pe ei!
Mai am inca o singura picatura de cerneala cu care voi incerca sa scriu cu condeiul de imi sunt degete, o ultima poveste, aceia a castelului de nisip. Poate o voi face … poate nu imi va ajunge … nu ca si cantitate, poate doar ca si culoare!
nu ne putem intoarce in rai decat daca vom inceta sa gandim. ratiunea, recea, cruda, perfida, fara inima ratiune l-a facut pe om sa fie dat afara din rai. indiferent daca a existat sau nu fizic raiul asta, metafora ca valoare este…dumnezeiasca. ratiunea a facut ca fiecare om in parte sa se creaza un mic Dumnezeu si sa uite ca face parte dintr-o comunitate. in momentul in care vom lasa ratiunea la o parte si il vom ajuta pe cel care are nevoie fara sa asteptam nimic in schimb, in momentul in care vom simti ca banii cu tot ce inseamna ei sunt doar niste hartii fara valoare, in momentul in care vom munci nu pentru ca trebuie sa supravietuim ci pentru ca trebuie sa ne ajutam cum putem fiecare unii pe altii, in momentul in care vom incepe sa ne iubim semenii ca fratii invatand sa intoarcem si celalalt obraz celui care ne-a dat o palma, atunci raiul se va intoarce pe pamant. si ironic e ca nici macar n-avem nevoie de un Dumnezeu pentru a face asta, avem nevoie doar de iubire.
Greseala mea este ca de obicei cand scriu, nu mai las loc de vorbe, bucuria mea este ca incep sa invat a lasa loc si cand citesc ce ai scris, incep sa inteleg de ce Dumnezeu inca ne mai tine si ne da credit! Poate vor invata altii … poate nu .. eu am invatat ce ai scris de mult … rabdare poate mai trebuie sa invat, ca cei ce ii (i)ubesc sa inteleaga!
Victor … iti doresc ca atunci cand va fi vremea sa iti gasesti calea, caci si tu esti un zburator ce aripi asteapta, chiar daca acum le are pe ale lui!
Zboara ferm … dincolo de zbor esti … TU implnit!
Raiul este si a fost mereu langa mine,langa tine….langa noi!Doar ca uneori alergam departe de coltisorul nostru de rai,alegand gresit.Asta am facut si eu de curand,am ales partea complicata a unei vietii ce credeam ca ma reprezinta si astazi locul lui e GOL!Singuratatea ma apasa crunt,culmea este ca pot gasi si asa placerea in mine,cu mine!Si ea singuratea e parte din rai!Doar ca intre peretii goi in care am inchis pe cineva sufletul meu urla si plange…..Si ma intreb oare voi mai avea parte de rai cand eu i-am daruit cuiva iadul?!