Defazat o vreme de la aberatiile unei lumi in cadere libera, care mai mult risipeste decat traieste … astazi am citit cate ceva despre examenele de titularizare care s’au dat in acest an, pentru ocuparea locurilor in invatamantul al carui randament s’a vazut in rezultatele de la Bac’ul de anul asta. Nu a fost deloc o surpriza pentru mine unul ca acolo unde s’au montat camere de supraveghere, brusc si subit, multi dintre pretendentii la titlul de profesor, fie s’au imbolnavit (ca leac pentru prostie nu s’a inventat inca) fie au renuntat la a se mai prezenta la examen. In alte parti, unde camere nu au fost, fie au iesit din examen dupa cateva minute predand foile goale plangandu’se de mama focului ca pentru a lua mai mult decat nota pentru prezenta, trebuiau sa fi si invatat ceva; fie au incercat ei sa scrie ceva ceva, dar subiectele erau grele. Si iaca asa … jumatate dintre cei ce sperau la un loc prost platit, dar caldut macar, au renuntat, dandu’si in sfarsit seama ca nu au ce dracu sa caute in invatamant. Culmea nesimtirii a fost aceia ca unii au aplicat tactica: nu ne prezentam la examenul asta si speram sa obtinem un post cu aia de anul trecut … dovedind in felul asta ca prostii or fi ei, dar nu atat cat sa nu fie si perversi!
Si iaca asa … cred ca avem in sfarsit dimensiunea intregului dezastru din invatamantul romanesc, cu elevi care nici macar nu cunosc notiunea de elev si profesori care in mare parte, cel mult ar putea sa fie ospatari pe la vreo terasa.
Lool, ospatari numai pe o terasa romaneasca unde nu conteaza atitudinea, aptidudinile sau pregarirea :))