Fiu al … muntelui din mine!

Descriere:

Munții Parâng fac parte din Carpații Meridionali, grupa muntoasă Parâng-Șureanu-Lotrului, fiind cea mai mare ca suprafață dintre masivele muntoase ale României. De la est la vest măsoară aproximativ 50 de km iar de la nord la sud circa 25 km.

Munții Parâng sunt delimitați la vest de Valea Jiului, iar la est de râul Olteț și râul Lotru. La nord sunt delimitați de Munții Șureanu, prin valea râului Jiul de Est Spre sud, delimitarea este făcută de șirul depresiunilor Novaci, și Baia de Fier.

Sunt străbătuți de cea mai înaltă șosea de la noi din țară, Transalpina, care ajunge până la altitudinea de 2.200 m, oferind imagini rar întâlnite.

Pe cuprinsul întinderii munților Parâng se găsesc un vârf muntos de peste 2.500 de metri, și anume vârful Parângul Mare, cu 2.519 m și trei vârfuri de peste 2.400 de metri: Gemănarea, cu 2.426 m, Stoinița, cu 2.421 m și Cârja cu 2.405 m, aproximativ 15 vârfuri de peste 2.300 m, Parangul Mic si Mija cu varful la peste 2000m.

Munții Parâng se remarcă prin masivitatea lor, care îi fac a fi asemănători cu Munții Făgăraș și multitudinea de lacuri glaciare (Mija, Câlcescu, Roșiile, Iezerul Înghețat) care îi aseamănă cu Munții Retezat, precum si multe alte lacuri (Mija, Lacurile Verzi) ce se gasesc in caldarile sale. Faptul că pe traseele sale sunt puține cabane și refugii montane îl face să fie unul dintre cele mai sălbatice masive muntoase din România.
sursa: wikipedia.org

Am lasat lumea in urma mea … cu zgomotul si agitatia ei absurda, cu creatiile ei infime si dorinte oarbe … pentru a merge mai aproape de cer si creatia perfecta a demiurgului ce m’a nascut ca fiu al muntelui din mine. Am regasit Parangul meu de suflet, la fel de frumos si semet, am regasit in bratele lui, aceiasi liniste dincolo de lumea ce a uitat sa caute frumusetea acolo unde a ramas cel mai putin atinsa de mana distructiva a omului. Faptul ca este atat de putin cunoscut acest masiv este o binecuvantare pentru locurile ce inca ii sunt salbatice, desi odata cu terminarea unor proiecte de anvergura (telegondola si alte minuni) probabil ca nu va mai fi niciodata la fel, desi unde m’au purtat pasii niciodata nu se va putea ajunge altfel, decat cu rucsacul in spate si multa vointa. In cele ce vor urma de aici inainte, voi incerca in imagini si cuvinte sa va descriu vag, ceia ce doar ochii pot sa vada … desi trairile nu se pot transmite doar asa … n’joy …

… dincolo de efortul fizic substrantial pentru unul care s’a obisnuit prea mult cu viata searbada dintre ziduri de beton, o calatorie de acest fel iti poate umple sufletul de atat de multa bucurie cum nu se poate descrie decat daca traiesti. Gingasia Bujorului de Munte, gustul coacazelor, aerul tare si curat, verdele aramiu al muntelui din aceasta perioada amestecat cu alabastrul infinit de pur al cerului, mirosul de iarba si jneapan … cum as putea oare sa le transmit doar in imagini si cuvinte?! Am injurat bolovanii care mi’au tocat marunt picioarele … la fel cum cu sufletul in varful limbii am coborat din cer toti sfintii … pentru ca apoi ajuns in varf sa mai pot exclama doar atat: A MERITAT! si meritat a fost pentru ca am regasit parte din mine si constuctia ce piatra din acel munte este!

Nota personala: Dragul meu Flavius plecat peste mari si tari, iti spun doar ca am pus o piatra si pentru voi, odata ajuns in varf!