Specia Old bitches, face parte din familia preacuvantatoarelor, evoluate direct din Young biches, se hranesc in general cu zilele altora iar cea mai mare calitate a lor este aceia ca se plang mereu. Traiesc in general solitar si din cand in cand in carduri mici din care fac parte aleator pentru a culege ultimele barfe din cartier si a le imprastia pe altele. Cea mai densa populatie a acestei specii o intalnesti in Bucuresti, sunt cam peste tot … si mai ales in RATB (dimineata, la pranza si seara) unde in ciuda fragilitatii aparente, sunt niste luptatoare destul de redutabile, folosind pentru a isi face loc, tot armamentul din dotare, impartind coate, calcaie si mai ales un intreg arsenal de blesteme si injuraturi adresate celor care nu le respecta. Le recunosti destul de usor dupa inaltimea redusa, vesnica babornita si dorinta mistuitoare de a le mai viola cineva si pe ele. Ziua bantuie (RATB ofera calatorii gratuite) si sunt prezente oriunde este vreo coada la ceva fie ca tigai la promotie fie ca hartie igienica, iar spre seara se intorc in locurile unde se hranesc cu zilele alora pe care nu i’au ingropat inca, pentru ca a doua zi dimineata la prima oara sa iasa din nou la lumina zilei. Fac parte din peisajul acestui oras, tot la fel cum fac parte si cainii comunitari. Pentru aia saraci s’au gandit la barbara solutie a eutanasiei, pentru specia asta nu s’a gandit inca la nimic, iar timpul nu le rareste ci le inmulteste.
Acest post este un pamflet … sau nu. 
Buna dimineata!
Desi rau si plin de sarcasm articolul tau, nu pot sa nu recunosc ca ai dreptate in ce privesc batranicile. Eu le privesc de multe ori cu mila pana cand ma trezesc cu cate un cot in stomac prin mijloacele de transport in comun, cea revoltata fiind tot doamna in cauza, probabil pentru faptul ca eu am gresit, stand in calea cotului sau.
In rest, esti rau!