Anii ’90 – primul meu contact cu un PC

Daca imi aduc eu bine aminte, primul meu contact cu un PC care folosea un sistem de operare modern a fost prin ’94 cand inca Windows 95 era in chinurile facerii. In vremea aia un PC propulsat de un procesor Intel (80)486DX2 era in vis frumos pentru cei mai multi dintre noi, doar cei (foarte) privilegiati de soarta se puteau lauda cu asa ceva acasa. Unul dintre acestia imi era un foarte bun prieten din liceu care se pricopsise de la tatal sau cu un Intel (80)386, glorie tehnologica a acelor vremuri care folosea ca sistem de operare DOS’ul pe care l’am indulcit noi ulterior cu Norton Commander … aka NC.

Eram pur si simplu fascinat de acea cutie din tabla destul de grea, care suiera infiorator datorita in primul rand unui HDD de 5,25″ SCSI ce avea uimitoarea capacitate de 200Mb … loc mai mult decat suficient sa incarci atat sistemul de operare cat si zeci de jocuri si alte fisiere. Nu prea stiam mare lucru, imi aduc aminte ca in ziua aia am plecat de la scoala impreuna facandu’ne planuri de o miuta in curtea scolii, iar acasa il astepta miracolul pe l’am studiat atat eu cat si el in cel mai mic amanunt. Nu eram la primul contact cu aceasta lume nici eu si nici el, batranul HC facandu’ne o oarecare initiere … dar asta era cu totul altceva, parca din alta lume mai ales ca avea si monitor … cu 16 culori, tastatura si … mouse! A durat vreo 3 zile pana cand am reusit noi sa ii dam cat de cat de cap, comenzile in DOS fiind ceva destul de empiric pentru noi, imi aduc aminte ca ne facusem un carnetel de comenzi pana cand sa descoperim NC’ul care ne usura enorm sarcinile de a convinge cumva extrateresta masina sa execute niste comenzi de baza cum ar fi copierea unui joc mai complex de pe 2-3 dischete pe HDD, dezarhivarea si bineinteles … pornirea lui. Ne simteam ca niste mici magicieni … fiecare reusita fiind insotita de aclamatii care mai de care mai ridicole poate … dar sincere din sufletele unor copii care priveau viitorul prin acel ecran care era un soi de glob de cristal pentru noi.

La scoala era sa ramanem de caruta in trimestrul ala, efectul imediat al acestui lucru a fost suspendarea pe perioada nedeterminata a accesului la PC’ul in cauza de catre parintii prietenului meu, care ca durerea sa fie cat de mare se poate, au lasat PC’ul in camera … dar fara tastatura si mouse … parca numai sa ne presare sare pe rana. Pe vremea aia … o tastatura si un mouse se aduceau numai pe comanda, iar costurile erau fabuloase, iar de imprumutat nu gaseai de unde si daca ai fi gasit, nimeni nu iti imprumuta asa ceva … am lamurit asta pentru cei care poate nu au inteles prea bine durerea noastra.

Am tras in ultima luna de scoala cu prietenul meu ca niste eroi, nu imi aduc aminte sa ne fi motivat vreodata ceva cum a reusit sa o faca PC’ul ala care parca ne ranjea numai de afurisit de pe birou cu floppy disk’ul ala stirb de 5,25. Intr’un final de an am reusit cu chiu cu vai sa ne scoatem mediile si ne’am recastigat cu ocazia asta si accesul inapoi la magica cutie … dar de data asta cu restrictii destul de clare si un mereu insuficient program de maxim 2 ore/zi atunci cand nu avem teze sau lucrari de control.

Pentru pustii nascuti online poate pare ridicol tot ce am scris pana aici si mai ales limitarile la care eram supusi in acele vremuri, dar cam asta a fost perioada de pionierat a device’urilor ce acum le poarta peste tot in buzunar!

Citeste partea a doua, aici!