Atlantic4 – rasturnare de situatie pe ultima suta de mile

Dacă zilele trecute ne aşteptam ca echipa noastră să ajungă în Antigua pe 21 ianuarie, iată că ar putea fi posibil să aşteptăm mai mult, până pe 22 ianuarie. Echipajul a fost nevoit să schimbe traseul pe o rută sudică de traversare, din cauza unor avertizări meteorologice de vânt extrem de puternic.

Cu toate acestea, băieţii au avut parte de o surpriză specială astăzi, iar la bord se simte nerăbdarea, bucuria, dar şi nostalgia ultimelor 5-6 zile din provocarea traversării Oceanului Atlantic.

Am vorbit cu întreaga echipă şi după cum v-am obişnuit, vom reda în continuare ultimele noutăţi de la bordul Mariei:

Vasile Osean

Vasi ne-a povestitit că au avut câteva notificari de vreme potrivnică cu vânt, pe traseul de nord pe care aceştia se aflau. Din acest motiv au pierdut cam o zi jumătate pentru a veni pe traseul din sud, astfel încât să nu se afle în calea vântului. Însă spre surprinderea lor, atunci când au ajuns în sud s-a schimbat prognoza meteo şi au aflat că nu mai e vântul acela serios în nord.

„Acum suntem pe ruta sudică a traversării, mai avem în jur de 280 de mile […] dar din păcate valurile sunt foarte mici, vânt slab, iar asta face ca viteza noastră de deplasare să fie mult diminuată.”

Dacă lucrurile continuă aşa, atunci Atlantic 4 vor ajunge în Antigua în după amiaza zilei de 22 ianuarie.

„Ce este interesant pe această rută sudică este direcţia est –vest. Sunt efectiv ca nişte sosele de alge, ca o culoare aurie […] În rest vremea este foarte frumoasă, soare, ceea ce este în detrimentul vitezei cu care se deplasează barca.”

Ionuţ Olteanu

„Răsăriturile sunt din ce în ce mai frumoase, cu nişte culoari din ce în ce mai spectaculoase. Ne luptăm cu căldura din ce în ce mai puternică. Noi suntem optimişti. Ce a fost mult a trecut, ce a fost greu de-abia acum începe (râde). Tragem cât putem, ne dorim să ajungem cât mai repede în Antigua unde ne aşteaptă prietenii şi familiile noastre care au plecat şi ei din ţară.

O să îţi fie dor de această cursă când ajungeţi pe uscat?

„DA. Cu siguranţă, mie unul da. Am observat foarte multe lucruri noi, de care nu ştiam nimic[…] Doar cele 34 sau 35 de apusuri pe care le-am prins în fiecare zi sunt un plus mare pentru mine. „

Marius Alexe

„Par a fi foarte dulci aşa zilele astea, ultimele, şi pe măsură ce mai trece câte una senzaţia e şi mai plăcută, doar că există şi un revers aici. Cum spunea şi Vasi, vântul este foarte slab şi evident trebuie să tragem noi. Resursele se diminuează puţin câte puţin, dar mergem până la capăt. Interesant procesul, chiar vorbeam zilele trecute cu băieţii că în ce priveşte modul în care am avut parte de condiţiile astea (mă refer la condiţiile exterioare, atmosferice) e ca o copie la indigo a parcursului de la Marea Neagră, bineînţeles la altă scară. Am plecat pe timp de furtună, am continuat aşa, la mijloc am avut parte de nişte condiţii care au început să se îmbunătăţească, am fost împinşi de curent, după care pe final am avut parte de căldură foarte puternică şi cu zile însorite şi la fel trebuia să tragem foarte tare ca să ajungem la finish.

Ideea e că ne apropiem chiar şi aşa mai încet, iar asta ne bucură foarte tare. Am început să ne gândim şi noi la ultima zi, ultima noapte, prima masă, prima salată pe care o să o mâncăm. Bineînţeles, imaginea aceea de finish, oare câtă lume va fi la finish să ne aştepte, întâlnirea emoţionantă cu familiile, prietenii. Zilele trec, ce e greu, totul trece până la urmă. „

Aveti timp să vă şi plictisiţi la bord?

„N-am simţit că mă plictisesc. Ai 12 ore în care vâsleşti şi e mişcarea asta, te concentrezi asupra fiecărei mişcări, vrei să pui cât mai multă forţă în apă, te concentrezi la poziţie, te mai doare şi partea dorsală pe care stai în permanenţă, 12 ore, deci ai la ce să te gândeşti. Vorbeşti şi cu partenerul de vâslit, verzi şi uscate, o grămadă. Ăsta e un lucru plăcut al deplasării, pentru că una este să faci lucru ăsta singur, iţi imaginezi cam ce presupune ca şi proces de gândire şi alta este să mai schimbi o vorbă cu cineva. Am auzit de la ediţii anterioare că unii s-au plictisit. Nu cred că ai cum. Mai avem device-urile astea cu care mai facem câte o poză, facem înregistrări…..nu, nu aş putea să spun asta, din contră.

De abia aştept să vă văd pe toţi să povestim mai în detaliu şi vă mulţumim încă o dată pentru susţinere şi pentru interesul pe care ni l-aţi arătat în fiecare etapă. „

Andrei Rosu

„Astăzi am avut parte de o surpriză, ne-au sunat copiii de la HOSPICE, pacienţii, şi ne-au adresat o mulţime de întrebări, despre cum este pe Ocean, ce animale vedem, cum este vremea, cum ajungem şi aşa mai departe. Ne-am bucurat foarte mult, ne-am amintit încă o dată de ce suntem aici şi ne-au dat un plus de energie, cu siguranţă. Şi abia aşteptăm să ne vedem cu ei pentru a le arăta poze şi filmuleţe despre cum a fost aici.

Cum se vede finish-ul?

Încă nu conştientizăm foarte mult, eu unul nu. Dar abia aşteptăm să ajungem. Trebuie să ne concentrăm pe ce avem de făcut. Este din ce în ce mai cald, mâncăm ultimele bunătaţi, mâncăm normal, ne-am revenit fizic.

Le mulţumim familiilor noastre care sunt pe drum şi cu care abia aşteptăm să ne revedem în Antigua, multumim tuturor sponsorilor şi partenerilor noştri.”

Urmariti in continuare noutatile si aici.

Poţi dona în continuare pentru cauza susţinută de Atlantic4!

Trimite şi tu 2 EURO prin SMS la 8844 cu mesajul “OPTIMISM”, sau orice altă sumă pe pagina: http://hospice.galantom.ro/atlantic4 în vederea construirii unui centru socio – medical HOSPICE la Adunatii Copaceni, destinat copiilor diagnosticaţi cu boli rare sau limitatoare de viaţă.