Departe de ea

Mi’am urat mereu latura sensibila … mi’a fost mereu teama de ea … EA … calcai al lui Ahile … parte a constructiei mele inca inainte de timp … inainte de vremuri … Urasc ca in piept imi bate o inima … o inima pe care nu am putut sa o conving sa se opreasca … Citește mai mult

Ploaia si bicicleta uda

Danemarca, povestea mea frumoasa: pasi balcanici pe pietre occidentale. No! Dragii mei, azi vrea sa va zic ca incep treptat sa cred ca aici in Danemarca, sa ploua este ceva normal; sa ai o bicicleta este ceva normal; chiar si o banda speciala pentru a circula cu ea, tot normal este. Cladirile acestei citadele sunt … Citește mai mult

Pe urmele casei regale de Romania – Savarsin

Acum ceva vreme spuneam ca voi incepe sa merg pe urmele casei regale de Romania, pentru a indeplini o promisiune si pentru a incerca sa regasesc putin din indentitatea Romaniei moderne si poate ce a mai ramas din parfumul unei epoci in care nu murise nici respectul, nici romantismul iar tara asta insemna ceva pe … Citește mai mult

TAC si tac

No, intr’o dupamiaza ploioasa de aprilie 2010, sed langa o soba dintr’un hostel din Copenhaga. Este vremea pastilor si le celebrez in tacere si nemiscare ca si cum m’asi transporta in fotografia din care voi, familia mea ma priviti. Imi aud inima, care va zice voua pe romaneste: „Hristos a inviat” dragi mei! Imi pare … Citește mai mult

Danemarca, povestea mea frumoasa: pasi balcanici pe pietre occidentale.

Urcat de ceva vreme in trenul 40 al vietii mele, am plecat inspre Danemarca spre a imi incerca norocul acolo. Pasi balcanici pe pietre occidentale, nu imi imaginam ca voi gasi acolo ce nu stiam aici, insa imi doream sa muncesc sa imi pot ajuta familia. Am plecat pentru ei, pentru sotia si copii mei, … Citește mai mult

Autoportret

Am primit doar vremea unei tigari sa’mi liniez cerul si o mie de crochiuri din care sa relevez unul. Numai unul? Dar oare pana sa il prind in funiile lumii, nu se va naste un altul? Si atunci … ce chip pot sa las lumii sa se vada, cand eu sunt altul in fiecare clipa … Citește mai mult

Introducere

Pentru ca, cel putin deocamdata cuvintele mele s’au terminat, iar cele pe care incerc uneori sa le pun in randuri, probabil ca nu mai spun nimanui nimic, incepand de astazi, voi incepe o prima serie de scrieri ale unor trairi ce nu imi apartin, dar sunt culese dintr’o experienta de viata interesanta, ce mi’au fost … Citește mai mult

Cand cuvintele tac …

… raman doar sunetele si sunetele sunt dor …

Putina lumina

Lovit din plin de ghinioane in ultima vreme (ca sa nu zic blesteme ) la care a trebuit sa fac fata singur, dupa multe zile de ratacire intre ele si nopti nedormite, cu piedici care mai de care mai ciudate la tot pasul, bataios cum sunt si incapatanat pana la Dumnezeu si inapoi, pot in … Citește mai mult

Despre uitare

Uitarea nu intervine atunci cand vrei tu sa uiti, ci cand esti uitat!