Sunt un fixist. Am recunoscut mereu asta, mai ales cu lucrurile care ma intereseaza printre care masina mea cu care fac un soi de ciudata echipa mecanico’organica. Ei bine, daca altii nu aud ca ceva in neregula, eu stiu ca ceva nu e chiar bine doar dupa cum suna motorul … si iote asa am patit eu cu frantuzoaica mea care m’a pus putin pe ganduri cand am simtit ca nu mai trage cum tragea in vremurile ei bune … diferente mici, de finete … dar uriase pentru nebunia mea. Am discutat cu mecanicul, i’am expus problema, am luat in calcul variantele … ne’am apucat sa despicam firul in patru.
A … da … si ala ii nebun ca mine, ma intelege
Dupa cateva teste repetate si alte teorii emise … era greu de indentificat beleaua … reiesind ca, probabil o fiiiii …
- injectoarele semi-infundate, debit mai redus dupa aventura benzinei de rahat cu care pacatuisem;
- ambreaj uzat, desi nu dadea semne;
- catalizator imbacsit de la mersul urban;
- benzina spalacita aka cifra octanica sub promisiunile de la pompa.
Toate le’am luat in calcul ca valabile, mai putin benzina, alimentand doar si numai de la acelasi OMV dupa patania cu mizeria aia de Baril, de la care nu am avut belele.
A ramas sa incerc la urmatorul drum lung niste benzina MaxxMotion 100, cu cifra octanica mare, care daca nu da rezultate sa ne apucam sa le luam progresiv pentru a reavea acea fluiditate de crestere progresiva in turatie pe care am iubit’o la masina asta. Zis si facut … aproape un plin cu benzina d’aia … i’am dat talpa … ca dupa doar 2km sa imi regasesc masina de acolo unde o lasasem acum ceva vreme … de unde am tras clar o singura concluzie:
Renault K4M este un motor genial si fiabil, dar incredibil de sensibil la calitatea carburantului!
Am condus muuuuulte masini la viata mea, destule 1,6L 8/16V … dar in viata mea eu nu am simtit o diferenta mai mare la combustibil ca la motorul asta!
Booon … bucuros nevoie mare, am plecat mai departe, minunandu’ma si bucurandu’ma la fiecare treapta de viteza schimbata de parca imi luasem iara masina noua … da bucuria nu a tinut mult, ca dupa o frana brusca sa evit o baba ce se plimba pe mijlocul drumului, m’am ales cu un huruit infernal la roata dreapta fata, care mi’a dat rapid de inteles faptul ca datorita uzurii imi cedasera placutele de frana, iar huruitul ala era de la frecarea fier pe fier a discului de frana cu cu suportul metalic al placutei de frana. Din punctul de vedere al sigurantei nu erau probleme ca de franat, frana mai bine decat cu stratul ala de pe placute, dar ce concert aveam in masina de cate ori apasam pedala aia de frana, numai aia care au trecut prin asa ceva pot sa stie cum e. La ultima verificare aratau binisor, dar na, de atunci au trecut cateva mii de kilometrii si al dracu senzor de uzura s’a aprins odata cu huruitul, nu inainte … se pare ca asa le’a venit sorocul si cam asta a fost.
Na … sa mai zica cineva ca Barbosul nu are umor
Bun … acum ca sunt pe la capitala iar mecanicul meu de baza la vreo 400km distanta, mi’a cazut mie pe cap beleaua sa ma apuc sa caut care sunt cele mai ok atat ca pret cat si calitativ (vreau acum sa le schimb pe toate, atat spate cat si fata, ca sa nu mai am dureri de cap) si mai ales locul de unde sa le comand, ca de pus nu e problema, singura mea teama fiind ca de unde le voi comanda nu or sa fie in stare sa le indentifice corect si o sa ma trezesc cu masina suspendata pe elevator fara a avea piesele compatibile, pentru ca intre ele exista mici diferente de constructie chiar daca avem de a face cu acelasi model de masina, iar daca diferentele alea nu sunt indentificate corect … sa vezi distractie.
Subiectul ramane deschis … de grabit nu ma grabesc, am facut deja cateva cereri de oferte pe la magazinele online… sper ca urmatoarea insemnare in jurnal sa fie una care sa confirme ca problema s’a rezolvat fara dureri de cap.
Amin!
Un comentariu la „Barbosul are umor – Josephine una calda, alta rece”