Marius mi’a dat aici ceva apa la moara pe acest subiect avand el ceva idee despre cum se facea totul in modul analog in vremea aia, dar doar cine a lucrat poate stii cata munca era. Ca tot e weekend si amintirile alea imi sunt dragi iar poate unii din voi curiosi, am sa va povestesc pe cat de scurt se poate ce insemna pe vremea aia munca intr’un radio, chiar daca astazi nu mai pare mare lucru.
M’a fascinat mereu radioul, iar la Radio21 am ajuns in urma unui anunt de preselectie pentru redactori radio dat pe post. Din cateva sute de persoane prezente la preselectia ce a tinut 3 zile, am mai fost selectati doar vreo 5 pentru proba de voce pe post pentru a ocupa cele 2 posturi disponibile. Cu ceva noroc si probabil balbe mai putine, dupa doua saptamani am reusit sa devin redactor&DJ radio cu carte de munca la unul dintre cele mai ascultate posturi de atunci. Era in 1997, o vreme in care radioul comercial din Romania era la inceputurile sale frumoase, putini stiau cu ce se mananca mai exact dat toata lumea punea foarte mult suflet. Asa cum am scris in comentariul ala, munceam enorm pe bani putini dar cu tot sufletul, desi multe lucruri le faceam dupa ureche, radioul in vremea aia reprezenta un soi de reper al libertatii, toata muzica noua si buna o ascultai pe vremea aia nu pe youtube ci la radio. Aveam contracte de difuzare cu toate proaspat infintatele case de discuri printre care CatMusic ce ii lansau pe cei de la 3Sud Est, Andre, BUG Mafia, La Familia, N&D, Class, Ro-Mania, Valahia etc, dar si cu veteranii de la Roton sau Electrecord de la care primeam muzica pe casete demo de promovare ce ulterior trebuiau distruse … lucru pe care il si faceam pentru ca acele casete le refoloseam pentru diverse inregistrari.
In ce priveste partea tehnica, aceasta se invartea in jurul unui mixer profi analog la care aveam conectate microfoanele unidirectionale de la Shure si sculele de pe care redam muzica. Marius a intuit bine, in vremea aia aveam de a face cu echipament analog de redare, 90% din muzica redata fiind de pe banda magnetica, in mare parte casete audio pe care le rulam cu ajutorul unui dublu cassette deck de la Technics …
Pentru preascultare si inregistrarea emisiei foloseam un sigle cassette deck tot de la Technics …
Iar pentru productie o bijuterie cu adevarat profesionala de la Aiwa stereo double casette WX220 care avea o multime de ghizmouri ce nu le intalneai pe alte scule …
Pe partea digitala foloseam pentru auditie si redare doua CDPlayere pro, unul de la Sony …
Si perla coroanei, o bijuterie Denon DND4500 …
O reala scula de mixaj la care mi’a luat ceva vreme sa ii prind toate dichisurile, dar din pacate nu prea aveam foarte multe discuri in vremea aia, contractele cu AriolaExpress, Sony Music etc. aducandu’ne in principiu muzica pe acest format, casele de productie romanesti inca nu isi permiteau asa ceva.
Prin ’98 ne’a intrat in studio si un PC pe care insa il foloseam mai mult pentru productie si difuzarea spoturilor publicitate, jingles, promo si alte alea ce le faceam chiar noi cu muuuuuuuuuuulta munca de productie. Configuratia avea la baza un CPU Intel Pentium MMX@200MHZ/32Mb RAM si un HDD de 4Gb. Productia unui singur clip audio publicitar de 30 secunde care includea voce, muzica si cateva efecte speciale de sunet dura cam 12 ore. 
Pentru editare audio foloseam CoolEdit Pro, SoundForge Pro si FruttyLoops. De inregistrat la partea de voce inregistram cu un microfon din ala penibil de plastic pentru PC pe care lipisem un burete ca sa imbunatatim cat de cat sunetul. Nu il puteam trece prin mixer si compresorul de voce pentru ca aveam unul singur pe emisie, desi ni’se promitea la fiecare sedinta ca vom primi si unul pentru productie, cat am stat eu pe acolo (aproape 3 ani) promisiune a ramas si din cate imi spuneau colegii si multa vreme dupa.
Munca era titanica, programul muzical din fericire era insa la liber si ti’l pregateai cu o zi inainte, pentru ca mixajele le faceai in direct de pe casete in mare parte si nu era usor deloc, mai ales la partea de interactiv cand aveai dedicatiile muzicale. Trebuia sa stii fiecare caseta din studio cu fiecare piesa de pe ea si aveai cateva sute. Practic aveai la dispozitie in jur de 3 minute sa gasesti caseta, sa o derulezi si sa o pregatesti de intrat in mixaj. De lucrat 90% de emisie o faceai singur ceia ce presupunea atat voce cat si tehnic de la A la Z. Lucram in ture de cate 4 – 6 ore singuri pe emisie care era exclusiv in direct cu mixaj la fiecare piesa, plus cateva in afara emisiei pentru productie … era infernal, mai ales ca lucram si ture de noapte sau sarbatori. In mare parte mergeam pe tot ce inseamna improvizatie, orice iti crapa in studio trebuia sa te descurci singur sa faci sa mearga. O mare belea erau castile … alea erau comune … costau un munte de bani si bineinteles ca se stricau in draci. In principiu aveam casti semipro pe care le reparam pana cand nu mai aveam ce repara de ele si atunci faceam din cate 2-3 perechi una de care trageam iara o vreme pentru ca patronii desi castigau banii grei pe spatele nostru erau zgarciti ca dracu, pana si hartia igienica sau cafeaua ne’o cumparam singuri dintr’o bruma de salar. De obicei faceam cheta, noroc cu fetele ca se se mai descurcau ele si in rest. Aveam fani care ne scriau tone de scrisori, de sarbatori primeam saci cu felicitari, aveam si fane inebunite care ne sunau mereu in emisie, ba chiar cu unele ne’am trezit in studio. Cate or fi ramas gravide de la vocea mea, sincer nu stiu … dar cumva ma simteam ca un DonJuan misterios. Radioul era munca multa pe atunci si total diferit de ceia ce asculti astazi cand in mare parte programul ti’l fac casele de discuri. Pe vremea aia aveam ca obligatie un PowerPlay al zilei ales dimineata care se difuza din ora in ora si in rest fiecare isi facea de cap. Misto era ca aveam toti gusturi diferite pe langa programul impus care era extrem de variat si includea muzica de toate genurile ca sa se bucure toata lumea.
Cam asta era Radioul prin anii ’90 … si acum imi aduc aminte cu nostalgie de multe lucuri frumoase din vremea aia, de farsele pe care ni’le faceam si munca aia multa care insa iti aducea satisfactie. Am cunoscut atunci multi oameni deosebiti de la celebritatile vremii la oameni simpli. Am 1001 una povesti din studio sau afara lui, dar am sa ma opresc aici sa si asa am scris deja foarte mult si risc sa plictisesc. De intors m’as intoarce maine inapoi in radio, dar nu stiu daca radioul de azi mai e pentru mine.
Voi ati calcat vreodata intr’un studio de radio, fie chiar ca si invitati sau simpli vizitatori? V’ar placea sa lucrati in radio?
La Radio 21, pe linga faptul ca se asculta cea mai buna muzica din Bucuresti (rock) mi-amintesc ca se acordau si premii in carti, am cistigat si eu vreo 4 sau 5. Trebuia sa recunosti interpretul si eventual melodia.
Ce vremuri…
Fost, stateam chiar si nopti intregi
, am avut un vecin, nu știu pe ce post era încadrat ca făcea de toate, și spoturi și reclame si emisiuni de muzica,stiri, etc.
Cam aceeași aparatura si la ei pana la pc-uri, dupa asta raduga si alte treburi
@Costin – aveam doua emisiuni de rock pe saptamana care erau realizate beton de un coleg de al nostru ce a facut ucenicia cu mine si azi inca mai activeaza prin Radio, Claudiu Cîrţînă care acum e pe la RockFM.
Dap … aveam foarte multe concursuri in vremea aia cu destui sponsori. Si acum imi aduc aminte ca am baut de mi’au sarit capacele la Sprite cand si’a facut la „noi” lansarea de produs. In rest ofeream carti, vouchere la pizza, casete audio, etc … si chiar la cei mai meritorii o vizita prin studio. 
Dap … alte vremuri …
@Xtall – toti faceam de toate indiferent de postul in care erai incadrat. De la publicitate (ca agenti) la realizarea de spoturi, cules de stiri, prezentare stiri, muzica, emisiuni, interviuri … etc.
Noi am fost mai norocosi sa primim si PC pentru ca faceam productia la mai multe studiori R21. Munceam de ne sareau capacele …. 
@ice – se pare ca tu ai venit la post ceva mai incoace spre vremurile noastre. Dupa lansare, ani buni se dadea numai rock 24/24 – 7 zile din 7 . Era si o fatuca, avea propria emisiune cam de-o ora sau doua, imi scapa numele, pur si simplu m-a fascinat cita muzica putea cunoaste. Dadea niste amanunte nemaiauzite pina atunci despre King Crimson, Weather Report, Vander Graff Generator etc. Se simtea ca vorbeste din suflet, n-o facea doar pentru salar, era de-a dreptul pasionata….pacat ca-mi scapa numele…totusi, parca ceva cu Anca…sau ma insel.
Din nefericire, cel putin d.p.m.d.v. ce se da acum la Radio 21, este de neascultat. S-a ales praful de muzica alternativa si progres.
La Rock FM, playlist-ul e scurt rau de tot, freaca toata ziua aceleasi piese arhicunoscute, parca ar fi Magic FM.
La Sport Total FM, dupa ce Mihai Pahontu a fost mazilit…n-a mai ramas de asculatat decit vineri seara de la 22:00, dar atunci avem alte treburi.
Stiu ca acum avem net si ascultam tot ce vrem dar si radioul are parfumul lui, cind reasculti o melodie pe care n-ai mai auzit-o de peste 20-30 de ani…te inmoaie.
N-am fost vreodata intr-un studio, imi place Europafm, nu cred ca as ajunge vreodata sa lucrez.
La Sibiu in studentie ascultam radio Contact…
@Costin – R21 a dat primul semnal in Bucuresti prin ’94. In tara au inceput sa se extinda abia de prin ’95, pe vremea aia nu exista net, emisia se facea exclusiv prin intermediul antenelor terestre si costa fabulos. Eu am aterizat la ei prin ’97 dupa cum am scris mai sus. In program nu mai aveam doar rock 24/7 dar era destul de bine reprezentat, emisiunile fiind destul de ok realizate.
Dupa R21 am mai lucrat putin timp la un post local (Radio Parang) unde insa nu am stat prea mult pentru ca era lipsa de profesionalim si nu prea se platea, faceai mai mult munca voluntara. Am trecut vreo cateva luni si pe la Radio74, un post de radio crestin unde odata ajuns in studio, mi’au cazut plombele cand am vazut ce aparatura aveau baietii mei primita de prin USA incepand de la o uriasa masa de mixaj la care puteai face atat productie cat si emisie in acelasi timp si terminand cu dulapuri intregi de aparatura care mai de care mai fistichie, baietii o trageau tare pe MP3’uri compresandu’si cam tot ce aveau muzica in studio. A fost si aia o experienta, am facut stiri la ei, dar am plecat pentru ca nici nu ma omoram dupa stiri si nici nu am prea reusit sa ma integrez.
@Radu – aaa … daaa …. defunctul Radio Contact era principala noastra concurenta.
Pacat ca nu mai exista, a fost un simbol al libertatii, prima sa emisie a fost in 2 februarie 1990.
Dacă am picat curentul la un radio?! Da, de vreo 2,3 ori, aveam un scurt la niște lumini
, noroc că emisia era pe un UPS 
Dar na, acum emisia e pe 1,2 pc-uri, totul merge automat…
UPS’urile erau extrem de scumpe in vremea aia, dar cum aveam sediul intr’o cladire administrativa veche si prost incalzita unde existau si alte birouri care mai ales iarna bagau aeroterme in priza, ne cadea emisia in draci. Intr’un final … nu au avut de ales si ne’au adus UPS’uri care erau niste chestii uriase care faceau ca dracu cand pica curentul, avand un soi de alarma ca o picatura chinezeasca. Misto era ca nici live nu puteam face pentru ca istetii aia ni le’au montat in studioul de emisie in loc sa le monteze in afara lui sau macar in sudioul secundar.
De costat tin minte ca au costat 12 miliioane de lei, un salar minim pe economie era 300.000 lei vremea aia … ca sa va faceti o idee de cost. Tineau toata emisia in jurul a jumatate de ora, iar cu economii (mixer, compresor, plus doar o singura sursa de muzica) puteam ajunge si la o ora de autonomie. Emitatorul si antena le aveam in alta parte, alea au avut de la bun inceput si UPS’uri.
@ice4you, erau mișto si sculele alea, aveau niște cititoare optice de banda foarte faine la vremea aia, se citea un tambur rotativ cu fante de faceau un cod de numarare, se duceau la fix la piesa pe care o cautai
Dap, deck’ul ala de la AIWA avea ceva de genul ala … practic puteai sa faci mixaje direct de pe casete … la productie era genial pentru ca te ajuta foarte mult. Genial era si acel Denon de mixaj … avea inclusiv o mica memorie tampon in care puteai incarca anumite secvente pentru ca ulterior sa le redai de pe cd’uri. Cautarea o facea automat, la fel si pitch’ul pe care il prestabileai dinainte. Nu are rost sa mai discutam despre calitatea HI-FI a cipurilor care raspundeau de redarea sunetului. Desi azi par rudimentare, erau foarte avansate pentru aceea vreme cand chiar se inova masiv si nu doar se scoatea cate un procesor mai rapid, de aici si costurile destul de mari de achizitie. Sincer la partea de iesire audio in ziua de azi nu am mai auzit nimic care macar sa e apropie de calitatea audio a acelor scule, in afara de sculele profesionale gen Marantz care costa si acum fabulos.
P.S. Am uitat sa aduc in discutie si un magnetofon AKAI pe care il foloseam pentru inregistrarile emisiei ca „banda martor” si inca unul pentru emisie alaturi de un pick-up Denon de pe care redam muzica veche de pe benzi si vinil. Calitatea analog audio a acestor scule batea la curul gol tot ce aveam in rest prin sudio!
La PC a fost o adevarata epopee sa ii gasim o placa de sunet umana … intr’un final am ajuns la una Creative pe ISA la care sa ii eliminam parazitii a trebuit sa o legam cu o sarma de calorifer. 
Mai tarziu, cand am facut un upgrade la PC si am intrat cu el si pe emisie, am trecut pe un M-Audio pe PCI care a schimbat lucrurile.
Am vrut să mă angajez la un radio, dar era foarte mult de muncă. Redactor, prezentator… și alte task-uri de radio, revistă online și editare grafică. Adică un om bun la toate. Am pășit în studio, am făcut o probă și sincer, mi-a plăcut mult. În viitor, mi-aș dori să lucrez într-un studio de radio sau măcar voluntariat.
Poate ca voluntar pentru o emisiune de o ora pe saptamana m’as intoarce si eu, dar nu cred ca pentru mai mult in radioul comercial care se practica pe la noi.
Până la urmă, nu e vorba de comercial sau nu. Dacă îți place radio-ul, îți place indiferent dacă e comercial sau nu. Da, radio-urile de acum sunt toate comerciale, dar ce nu e comercial în ziua de azi?
Bravo, Radio21 zici, foarte tare, ai ce povesti! Vremuri frumoase Stimabile, pionerat… oamenii isi foloseau mintea, si-o antrenau si ieseau lucruri memorabile….. a fost odata!
Ne foloseam mintea la greu sa facem ceva, pentru ca asa cum am zis mare parte din ce faceam era improvizatie, multe de moment. Imi aduc aminte de ultima mineriada, cand am fost chemat de urgenta in studio si trimis cu un taxi (care s’a carat din secunda in care am inschis usa) pe Defileul Jiului cu un cacat de reportofon SONY (vai mama lui) cu bateriile aproape terminate, si un cacat de telefon Alcatel Onetouch Easy …
…pentru live’uri din zona de „razboi” la care oricum i s’a terminat la fel de repede bateria de la frigul de afara. In noaptea aia am trait aventura vietii mele, mai ales ca la un momendat m’am trezit intre fortele combatante, de o parte minerii cu cozile de topor si ploaie de pietre, de partea ailalta jandarmi cu scuturi, pulane si gaze … eu si alti cativa colegi la mijloc, ca ne’am trezit intr’o ambuscada in vremea in care ne incalzeam la un foc improvizat. A fost ca la Vedum