Educatia pe care am primit’o a fost una la bazele careia se afla munca cinstita. Ai mei au muncit pana le’a sarit capacele, burgheji la inceputurile epocii de aur, au ramas fara nimic dupa ce razboaiele precedente le luasera oricum tot. Au luat’o de la zero, din nou si au muncit si in epoca de aur pana au tampit pentru ca sa fie in rand cu lumea buna nu la marginea ei. A venit ’89, s’a mai intors odata lumea lor cu susul in jos … au continuat sa munceasca cinstit si acelasi lucru m’au invatat si pe mine pana cand s’au dus la locu’de’verdeata. Din ’95 incoace a trebuit sa ma descurc singur, munca cinstita fiind singura cale prin care am ales sa fac asta. Am tranversat perioade in care mergeai la munca si banii de salar iti ajungeau pentru 2 baxuri de pampers si o cutie de lapte praf pentru copilul ce incercai sa il cresti, am facut bisnita in paralel pentru a putea supravietui. Am umblat cu papuci rupti iarna si vara … fie ca au fost bocanci fie ca au fost adidasi chinezesti … am preferat sa imi platesc la timp facturile, darile si datoriile pentru a nu ramane de rasul lumii, mergand pe invatatura „da’ti Cezarului ce este al Cezarului”. Cei care ma cunosc pot oricand sa confirme asta … pe mine nu ma arata nimeni cu degetul pe strada. Anii au trecut … foamea, chinul si munca au dat roade, am inceput sa urc incet si sigur, am pierdut o casa, masina si afacere, din munca multa mi’am facut altele, Dumnezeu mi’a dat mereu posibilitatea de a face ceva si nu m’am dat ranit cand a fost nevoie sa fac ceva iar pentru asta ii multumesc si asta ma indeamna sa merg inainte, desi … DESI … astazi, dupa aproape 20 de ani de munca … am ajuns la trista concluzie ca in Romania cinstea este o infractiune!
Ne’am intors la foamea de acum 20 de ani, de dormit dorm linistiti si au doar cei care fura, da nu un ou … ci o tara. Am ajuns sa ma simt ca un infractor in propria mea casa dupa ce mereu iti bat la poarta diverse controale … ba la curent, ba la apa, ba la gaze, desi facturile tale sunt platite la timp si ai mai fost controlat acum o luna. In disperarea astora de a strange bani ca sa mai aiba de unde fura, au ajuns sa considere infractor orice om care isi permite (inca) sa aiba utilitatile care ar trebui sa fie pentru oricine nu un lux ci un minim necesar. Am ajuns sa ma simt infractor la munca, unde te cauta ba aia de la cartile de munca, ba vestita garda anti-frauda, ba aia de la SANEPID, ba aia de la protectia muncii … ba dracu, ba lacu, ba taicasu, singurul lor obiectiv fiind sa iti arda o amenda … cat de mica … „ca asa a venit de sus”. Am ajuns sa ma simt infractor pe strada, unde la cel putin una dintre intersectii se afla un echipaj de la rutiera care te trage pe dreapta si te ia la puricat … doar doar de o gasi ceva sa iti arda si ei o amenda … si toate astea se intampla parca intr’un timp paralel … intr’o alta lume in care altii isi fac de cap si nimeni nu ii vede!
In Romania nu este nici o problema daca ai o vila/pensiune uriasa pe care o alimentezi direct din coloana de distributie a energiei electrice. Important este sa nu te manance in cur sa te duci sa iti faci contract. Tot pe la noi nu este nici o problema daca faci evaziune fiscala, sau ai sclavi in loc de angajati, daca firma ta nu cumva este una amarata din care iti duci traiul cu chiu cu vai. Nu este nici o problema daca conduci vreo nemtoaica scumpa, aia de la rutiera au orbul lux’ului, au si ei copii acasa, decat sa riste mai bine trag pe dreapta Dacia lui taicat’u mare si ii fut o amenda de nu face troaca.
Nu am scris nimic nou, lucrurile astea cred ca le stie toata lumea … poate doar ce am vrut sa iasa cumva in evidenta este faptul ca ce era considera buna crestere altadata, astazi nu te face decat o victima sigura a celor care nu isi pierd vremea cu scrupule. Partea glorioasa este ca pe astia ii ajuta si statul cu toate organele lui, tragand de pe tine ca de pe prost. Si atunci … la ce sa mai muncesti pentru altii cand poti si tu fura la randul tau, asta aducandu’ti liniste, bunastare si aprecierea restului ca smecher de smecher bagabont de mic? La puscarie oricum nu merg decat fraierii care nu s’au dat la timp cu stapanirea sau au fost prea zgarciti cu ea. In tara asta poti sa fi orice vrei tu … numai cinstit sa nu te puna dracu!
Multumesc Doamne ca macar nu m’ai facut si prost!
Cred ca in descrierea de mai sus se regasesc o mare parte din romani, si da, cu parere de rau muncim ca sa traim de pe o zi pe alta…
E foarte adevărat, dar lumea modernă şi cea (co)mu(n)istă -(co)mu(n)iştilor le plăcea să repete că ei sunt foarte moderni, au sfărâmat vechea lume feudală etc- se bazează pe o plasă de relaţii sociale foarte stricte.
Din acest motiv, pentru ca plasa de relaţii sociale să nu se rupă, în lumea modernă nu contează neapărat să fii cinstit, ci să îţi joci rolul.
Exemplu: când te sună şefu’, niciodată nu trebuie să spui „stau pe closet şi citesc Libertatea”, ci „acum mă urc în metrou, am încercat să vin cu maşina, dar nu mă lasă traficu”
Aşa cum la orice interviu de angajare te întreabă prostia aia cu „ce hobby ai” şi trebuie să ai mare grijă să răspunzi ceea ce este politically-correct: bicicletă, vegetarianism etc. Dacă te-a pus Dracu’ să răspunzi „box, karate, automobilul etc” vezi cum (prin magie) jobul se teleportează la alt candidat.
Deci e natural ca oamenii autorităţilor să îi treacă unuia cu vederea că e ţigan, fură curent, e drogangiu, are maşină şi nu are venituri etc, fiindcă ştiu că ăla nu iese în faţă, stă la un loc cu alţi ţigani şi drogangii ca şi el şi nu vrea să intre în elită. Îşi joacă rolul fără să îi deranjeze pe alţii.
Oamenii cinstiţi (care fac banii la lumina zilei, din munca lor) au făcut lucruri care au deranjat sistemul: au votat cu PD-L şi Cheliosu’ când nu trebuia, au făcut o campanie propagandistică prin bloguri şi forumuri faţă de ideea de a te decupla de societate („pun panouri solare, pun generator, nu mai plătesc impozite, am maşina pe Bulgaria”), au citit Atlas Shrugged, au mers la căpşuni şi au venit înapoi cu bani neimpozitaţi, au susţinut proiecte de construcţii publice care transformă societatea (ex. Pasajul Basarab şi Bulevardul Buzeşti) şi altele de genul ăsta. Deci n-au vrut să îşi joace rolul când trebuia. Au tratat problema într-un fel cam aşa: „ce, îmi dictează mie Garcea cu 8 clase, comunistu’ Năstase şi plagiatoru’ Ponta!? pă munca mea, io sunt boier, nu mă uit la proşti ca ei”.
Piotr Turcin, biolog care s-a transformat peste noapte în antropolog, a zis cam aşa pe Bloomberg: conflictul social nu apare când lumea sărăceşte, ci invers, când un grup mare de oameni dobândesc bani, tehnologie şi diplome universitare şi nu mai vor să stea la locul lor în societate, vor să progreseze şi să treacă peste noapte în elită.
Ca sa rezum in cateva cuvinte ce ai scris: nimeni nu isi mai stie locul si nici ca il intereseaza. Asta zic si eu de multa vreme … dapai no … asta’i mersu.
Mai rău.
Cei care sunt certaţi cu legea (contrabandişti, drogangii, ţigani etc) ştiu că nu trebuie să sară peste o anumită limită, ca să nu atragă atenţia, interesul lor le dictează.
În schimb, dacă eşti om cinstit, eşti convins că nimeni nu are dreptul să se lege de tine şi faci chestii over the top fără să îţi dai seama. Eu ştiu
Adicalea … idiotii neadaptati suntem noi … pentru ca nu am invatat faptul ca in ziua de azi nu trebuie sa arati nimanui ca esti bun la ceva pentru ca esti luat ca o amenintare. M’am prins si eu in timp de chestia asta … in urma cu cateva luni am avut de gand sa ma intorc in Radio dupa o pauza de 14 ani la un post local. Era vorba de realizarea unei emisiuni de 2 ore/saptamana, pistol cu apa rece fata de vremurile cand faceam maratoane de live de la 6 ore in sus/zi. Ok … am trimis CV in care am trecut toate cele … precizand ca nici macar nu am nevoie sa fiu remunerat, Dupa o doua saptamani am primit refuzul pe email semnat (probabil cu ranjetul pe buze) de redactorul sef care imi fusese mie ucenic la R21 si a zburat dupa o saptamana ca nu reusea de nici o culoare nici macar un anunt de 3 randuri sa il citeasca fara sa se balbaie decum mai mult de atat. Deci … esti baiat istet … stai dracu in banca ta.