Deodata privitori si deodata prinsi de intelesuri, eu barbat si tu femeie, impreuna in fata aceluiasi astru, desi ne desparte infima distanta de doar 3000km, am sfidat tehnologia moderna ce ne’ar pune fata in fata daca am accepta iluzia ce ne’o pot da diverse gageturi audio/video. In fata lumii, am stat in realitate fata in fata, si de te’as fi vazut doar o clipa, acea secunda s’ar fi topit in marea de imagini vii din mine, ce acum imi sunt proiectate de luna ce te aduce mai aproape de mine. Firesc ca trebuie sa fim moderni si emisia sa continue, caci rasa umana are multe mizerii de risipit in eter. Noroc ca uneori, oamenii foarte atenti reusesc sa se conecteze ancestral la adevarata fata a lumii si daca le’as povesti altora ca dincolo de produse si producatori, departe de credite si rate, fara nici un sistem de control … sed barbati si femei, copii si copilite … fata in fata … oare cati se vor conecta?
Adrian.
cine e domnule Adrian, ca scrie fain?
Un prieten plecat acum de pe meleagurile astea. Aveam un proiect candva, ceia ce noi (vreo 6 oameni) numisem „Cenaclu de arte”. Ne intalneam, beam ceva, mancam ceva, citeam ceva, scriam ceva … era misto vremea aia boema.