Continuitate

A fost, este si va ramane cea mai frumoasa toamna pe care am trait’o vreodata … si … in ciuda a tot si toate, ramane inca vie si frumos colorata … soarele ii insoteste si incalzeste fiecare zi …

Si minuni se intampla … daca alegi sa crezi in ele … fara a te mai gandi ca nu exista … sau ca totul se reduce la nivelul a ceia ce poti percepe … voi scrie povestea uneia … dar nu inainte de a saluta toamna si astazi … rupand legatura existentei liniare … lasandu’mi doar sufletul sa alerge pe kilometrii nedefiniti de asfalt … inspre destinatii incerte … bucurandu’ma doar ca exist … ca si parte a ei … parte a ceia ce sunt … dincolo de ceia ce s’a vazut vreodata ca am fost. Ma regasesc doar in razele soarelui bland … desenat pe un infinit albastru …

Zambesc doar la gandul a ceia ce puteam fi azi …

Zambesc doar la gandul ca voi fi maine …

Am lasat deoparte cuvantul “poate” … las deoparte gandul “cum” … nu mai sunt cel puternic de ieri … pentru ca cel de ieri a dat ceia ce era ca si definitie, in constructia finita a ce este azi o frunza de toamna … sunt doar cel frumos si intelept de azi … un copac … de ramurile caruia au ramas agatate multe alte frunze … ce le va culege … sau le voi oferii … cand vremea va veni sa o fac … si doar daca … dincolo de efemerul treceri banale prin anotimpuri … va fi vazut copacul … si nu doar frunzele lui.

Va pleca oare astazi pentru totdeauana, toamna, odata cu mine … sau se va intoarce si maine … pentru ca vremea ei nu a trecut, desi adio’ul i’a fost spus?