Asta este una din vesnica dilema a omului modern care bineinteles ca nu putea ocoli nici Romania, o tara amarata cu venituri modeste si instabilitate economica, dar cu oameni mandrii si prosti peste masura de multe ori. In capcana bancilor au cazut si cad foarte multi in continuare, in mare parte datorita lacomiei de a avea ce nu isi permit, alegand de multe ori calea aparent usoara, dar plina de spini a creditelor bancare, in mreaja carora cad fara a sta prea mult pe ganduri pentru zeci de ani din viata lor.
Daca stai de vorba cu ei inainte sa faca pasul asta, toti au cam aceleasi laitmotive pentru care fac asta, incercand de multe ori sa te convinga pana si pe tine de ceva ce nici macar ei nu sunt convinsi, iar in continuare voi insira cateva dintre ele:
Cum as putea sa imi iau altfel o casa??
Iti spun asta in timpul in care in loc sa economiseasca pentru a isi lua o casa, sparg bani fara numar pe nimicuri, sacrificiile de a renunta la ceva pentru obiectivul asta nu le surade deloc, desi habar nu au cate sacrificii ii asteapta dupa ce semneaza cu bancile, si nu pentru cativa ani ci pentru cativa zeci de ani din viata lor.
Decat sa platesc chirie, mai bine din banii aia imi platesc o rata!
Asta este una dintre cele mai perverse capcane in care cad cei mai multi, fara a socotii faptul ca o chirie nu implica obligatii pe zeci de ani, plus ca oricand pot alege una mai mica, iar de economisit s’ar putea pune pe economisit cativa ani in care cu rabdare, tutun si truda ar putea sa isi ia ceva al lor.
Imi iau ce imi place si fac cumva sa scap cat mai repede de credit!
Astia nu au auzit de vorba aia cu:
Nu se poate frate si cu p0|@ in zd@p| si cu mana’n branza si cu sufletul in rai!
Nu ai cum sa scapi mai repede cand gradul tau de indatorare este peste 50% din cat castigi la momentul ala lucrand pana iti sar capacele. Prin ce miracol crezi ca maine ai putea munci mai mult si tot la fel timp de cativa zeci de ani?! Daca mai lasi din pretentii si in loc de 3 camere iti iei doua intr’o zona ceva mai periferica ai crede ca iti cade rangul cand nu te poti lauda la multinationala ca esti si tu coi, sa moara dusmanii?!
Lasa frate, imi iau casa aici si trag tare pe dincolo sa o achit in maxim 5 ani!
O cretinitate mai mare nu am auzit in viata, vietilor mele decat asta! 
Adica de ce pana mea ti’ai cumpara o casa in care sa nu stai vreme de cativa ani buni (aia cu 5 ani din 20-30 is vise ude) ca sa stai in chiriei si sa muncesti pe la altii??? Nu ai putea sa faci invers, sa te duci sa vezi cum ii mersu pe la altii, sa tragi ca sclavul anii aia de zici tu si cu banii gramada sa iti cumperi o casa dupa?! Am prieteni de astia, daca ma citesc pe aici, nu rad de ei, poate de prostia lor pe care le’am zis’o si direct in fata, daca de maine ma ignora sa fie sanatosi, nu eu i’am bagat in cacat, nu eu o sa ii scot si nici Dumnezeu ca avea treaba cand il rugam eu sa imi opreasca piatra de pe casa care venea nu ca am vrut’o eu ci ca … s’a intamplat!
Suntem tineri, vrem si noi un copil, sa avem casa noastra!
Pai frate, un copil inseamna o rata in plus si una al dracului de mare! Crezi ca o sa mai duci inca una pe langa masina ce o iei tot in rate pe motiv ca …
O sa avem un copil, sa avem si noi masina noastra!
Mai oameni buni, inainte sa mergeti sa semnati un contract cu o banca pe cativa zeci de ani, luati’va toate visele, puneti’le intr’o punga si aruncati’o la o ghena de gunoi! Din ziua aia nu o sa mai traiti pentru voi, o sa munciti pentru ei. Din ziua aia uitati notiunea de familie pentru ca primul lucru ce o sa il pierdeti este contactul cu omul de langa voi si tot ce inseamna familie. De curiozitate interesati’va cati dintre sclavi bancilor au reusit sa isi pastreaze familia care erau in primi 5 ani si dupa aia vedeti in urmatorii 5. Care e rata divorturilor si cati au reusit sa duca un credit greu pana la capat! Cati isi mananca de sub unghii si cati injura ziua cand au intrat pe usa unei banci. Cati ar vinde maine bucurosi de o chirie si cati ar manca 10 ani numai cartofi prajiti doar sa scape de rata ce o au pentru urmatorii 20-30 de ani! Cati traiesc cu frica in san si cati au ramas intregi la cap, ca de mandrie si demnitatea de om au uitat de mult. Cati mai au prieteni si cati zambesc cand se trezesc dimineata, urand fiecare zi de salar cand stiu ca din munca lor pe o luna, platesc o lacomie de moment.
Nu sunt vreun tampit prapastios, desi poate asa par. Din nefericire, 90% din bunii mei prieteni care aveau familii ce pareau de neclintit azi au gatat sau inca sunt intr’un divort, nu vreau sa par misogin, dar in cam toate cazurile ele au cedat primele, ca deh, daca pana mai ieri inghesuiau cu greu papucii si gentile da firma in dulapuri, au ajuns de rasul colegelor cand nu isi mai permit solarul/masajul/mall’ul/etc’ul. Din pacate am vazut prea multe tragedii de cacat in lumea asta lacoma, unii s’ar intoarce inapoi dar pactul e pact. Despre cazurile nasoale unde munca aberanta si stresul au dus la incapacitarea unui om ce altfel ar fi avut toata viata in fata dupa ce si’a pierdut locul de munca bine platit, nu vreau sa mai vorbesc ca aia saracii isi trag destul pacatul lacomiei.
Daca mi’as permite un sfat acela ar fi nu sa nu luati credite ci inainte sa faceti asta sa nu ignorati restul de variante pe care le aveti chiar daca unele nu sunt azi, ci implica putina rabdare in vremea in care altele nu sunt pe masura lacomie si vanitatii voastre! Mereu mai exista ceva de facut in afara unui credit, refaceti doar calculele si optiunile ce poate nu le vedeti orbiti de mirajul asta …
Inchei aici, dorindu’va la toti gandul cel bun si felicitandu’l pe Marius care a ales sa munceasca inainte si sa se bucure dupa, in loc sa triseze in incercarea stupida de a se bucura putin inainte ca sa munceasca insutit dupa! 
Luati exemplu, chiar se poate, trebuie doar sa lasati dracului lacomia si vanitatea deoparte si bineinteles ca sa faceti niste sacrificii daca aia va doriti! Exemplul lui e din generatia tinerilor frumosi si liberi care au inteles ca munca e singura care te ajuta sa ai ce iti doresti, fara a uita insa de sacrificii si mai ales sa aiba rabdare!
Completati voi restul pe la comentarii.
Mentalitatea de „fără bănci” este la noi. În alte tări este o practică destul de comună. De exemplu, var` mea in Canada lucrează foarte mult cu banca.
Bine, sunt 2… muncesc amândoi, plătesc pe viață la casă. Pe lângă au credite și la mașină și la barcă și toate porcăriile.
Eu unul n-aș putea trăi cu stresul ăsta. Nu în România. În condițiile în care azi ești și mâine poți să o pățești. Imediat te ia o boală și ajungi la pat. Și… firma? Te va ține în brațe non stop?!
Marius, ai intrebat care e sistemul de creditare acolo si ai facut comparatia cu ala de aici?!
Dupa ce imi raspunzi la intrebarea asta, o sa iti spun cum e ala de dincolo pentru a iti lua o masina noua in rate, ca sa intelegi de ce ei asa vor si mai ales si pot si tu/noi nu! 
Oricum, mentalitatea ta e aia sanatoasa, tine’te de ea! 
Postul de mai sus e strict legat de Romania (pentru aia de nu au reusit sa inteleaga) desi aplicabil peste tot cumva si va spun si de ce daca avem interes si discutii.
In afara isi iau totul in rate; ai fi chiar suspectat daca ai face altfel. Dar ei au tot felul de inlesniri, inclusive discounturi si buy back si, ce oroare!, reduceri de taxe si impozite, pe cand la noi te jupoaie de viu! De aia ei nu au stress cu banca, banca acolo I-ar linge in talpi doar sa isi faca credite, ca altfel sta banul degeaba. La noi….
Eu am muncit afara 1 an, cu ce am mai imprumutat mi-am luat casa, am terminat repede cu creditul, acum am doua proprietati, dar am credit adunat din mai multe credite – de nevoi, overdraft samd – dar suportabil, nu ma abtin dar nici nu ma epatez!
In 3 ani voi fi free si nu mai am de gand vreodata sa mai iau credit! Aviz amatorilor…
Radule, nu stiu cum o fi in Slatina … da stiu ca intr’un „oras mare” pe langa 3 anii aia mai puneai un 0, ca deh …
„Fudulia si prostia se platesc ….”
…. batranul meu prieten comunist, urat si batran!
Oltean „fara numar” … sarma maaaaa! Daca nu stii din ce banc veeeechi cu olteni e asta pe la noi prin Ardeal, sa imi spui, si ti’l zic ca e scurt! 
Ai enuntat cateva, nu stiu cum sa le zic… mituri absolute despre credite;
„Decat sa platesc chirie, mai bine din banii aia imi platesc o rata!”
pai de chirie mai scapi daca te loveste ghinionul, da de rata la banca sa te fereasca al’ de SUS
„Imi iau ce imi place si fac cumva sa scap cat mai repede de credit!” sau „Lasa frate, imi iau casa aici si trag tare pe dincolo sa o achit in maxim 5 ani!”
daca erai asa istet pe cat te crezi dupa mai asteptai 5 ani si cu ce reuseai sa aduni vedeai ce poti sa-ti iei cu banu’ jos
„Suntem tineri, vrem si noi un copil, sa avem casa noastra!”
Asta e cea mai tare; pai dupa ce vrei tu sa te ingropi in datorii pe cateva decenii, mai vrei si un martor sa asiste la agonia ta
Sa nu se inteleaga ca sunt impotriva creditelor, ba din contra un credit luat cu cap te poate ajuta sa prinzi o oportunitate si peste cativa ani acel credit sa devina un chilipir, sunt cazuri rare dar cu putina analiza pot fi „vazute”. In rest e vorba de „graba strica treaba”, de viitor distrus, familii destramate din motive strict economice sau pe motiv de uzura prin lipsuri si privatiuni, brr!
Orice locuinta luata cu banul propriu cat de mica chiar si o garsoniera e o investitie ce nu isi pierde valoarea ca in cazul unei masini si mai tarziu o poti valorifica in castig optand mai apoi la ceva mai mare. Dorinta de avea totul imediat si cu orice pret se datoreaza educatiei actuale indreptata spre societatea de consum, spre nevoia de a afisa un statut social superior care pare a te pune in lumina reflectoarelor, e doar o chestie asemeni „visului american” de unde au si pornit toate crizele mondiale.
Concluzia ar fi; O viata avem si pe asta sa incercam sa o traim cat mai bine, sa evitam cat putem privatiunile pe teme de care ne putem lipsi si a fi chirias nu e chiar asa de injositor!