Pentru ca am fost mereu o persoana activa din punct de vedere intelectual, mereu am simtit nevoia sa invat lucruri noi, sau cel putin sa incerc sa fac ceva in directia asta, cumva explicabila find dorinta asta si de faptul ca ma plictisesc destul de repede, desi apreciez in aceiasi masura o oarecare rutina. Si uite asa, cand ajungi in pragul a ceea ce este considerat a fi un barbat ajuns la varsta mijlocie ce vine la pachet si cu oarecare criza normala a acestei varste, te trezesti in fata unor dileme existentiale.
Despre trecerea de la a experimenta lucruri noi, la perfectionarea a ceea ce stii deja
Pentru astia tineri sau cei care sunt inca spirite in cautarea tineretii vesnice care inca nu inteleg cum e treaba cand ajungi la varsta mijlocie, si te mananca sa te apuci de invatat lucruri noi, ce pot sa zic e ca eu, treptat si in intelepciunea firelor albe ce au rasarit pe la tample, in loc sa ma apuc de cine stie ce cursuri pentru a invata cine stie ce lucruri noi, am ales sa fac cursul ala de intelegere a transformarilor prin care trec si adaptare la ele, si cred ca asta a fost cel mai bun curs pe care l’am facut in viata mea, pentru ca e intensiv cu update’uri periodice. Si uite asa, treptat am ajuns la concluzia ca nu mai am cum sa am aceleasi abilitati de invatarea a unor lucruri complet noi nici ca acum 20 de ani, nici ca acum 10 ani, ok, sa fiu onest pana la capat, nici macar ca acum 5 ani, pentru ca treptat au intervenit atat schimbarea perceptiei prioritatilor, cat si lenea … de care nu te poti feri la infinit.
Si atunci, am ales o alta abordare, aia prin care sa invat lucruri noi, dar nu d’alea epice de la care sa ma apuce plictiseala datorita lipsei tot mai mari de rabdare, pentru ca mai apoi lenea sa le dea la temelie. Si le’am invatat. Urmatoarea etapa a fost aia in care in loc sa invat din toate cate nimic, m’am apucat sa perfectionez ce stiu deja sa fac si usor, usor am evoluat in directia aia, ajungand la concluzia ca e calea cea dreapta de la o vreme incolo, sau mai exact cand se gata etapa aia de invatare, ca deh, d’aia si scoala e bine sa o faci la timpul ei. Si iote asa, am ajuns sa imi adaptez nevoia de a invata ceva mereu, inspre directia in care nu ma mai tot apuc de lucruri noi pe care sa le abandonez pe parcurs si sa pierd timpul cu dezmagiri, adica cum s’ar zice … am trecut de la alea 90 de minute in teren, la valorificarea experientei in prelungiri, o trecere greu de inteles in prima etapa ca vesnicul tanar atacant, dar usor de acceptat dupa ce iti intelegi rostul.
Zic si eu, din ce am invatat.
Ajuns cam pe la varsta aia, si eu cred ca e normal sa incep sa inteleg ca e tot mai aproape timpulul ala al stafetei intre generatii in care intra in forta rostul tau de om care a invatat ceva din viata si incepe sa impartaseasca usor, usor ce si cat a priceput celor mai tineri, care sunt in faza experiementarii de lucruri noi, cum e si normal sa fie. Mi-a fost si inca imi este si mie greu sa fac asta si sa las tot mai mult loc pe „teren” tinerilor (mi-a placut metafora folosita), dar cred ca treptat trebuie sa accept si eu ca nu mai sunt primul atacant de pe teren si sa impartasesc din ce am invatat de la viata celor la care le-a venit randul sa se ia la tranta cu ea si sa invete lucrurile alea noi la care acum le este randul, desi nu as vrea sa se inteleaga prin asta ca aleg sa fiu doar o leguma! Nu, ci doar invat ceva nou, daca tot a pornit discutia de aici!
Hehe, da, bine punctat, si asta e un lucru nou de invatat atunci cand ii vine vremea!
Dupa o varsta invatarea disparea, ii ia locul rutina, experienta si apoi doar adaptezi ceea ce stii deja la problemele curente. Daca nu stii nimic, nu ai probleme… aproape definitia fericirii!! Cat despre experimente… o lasi mai usor ca timpul e pe sfarsite, apare tendinta sa tragi linii, nu prea e indicat ca poti da in mintea copiilor!!
Ai rezumat in concret cam tot ce am scris eu in teorie! Da bravo, tovarase!
Bacovia era mult mai concret! 😉
Lungi plictiseli în turnurile sumbre
Noian de superstiţii, cu hohot sec, târziu
Vei merita o lampă-n mohorâte umbre
Şi corbii azvârliţi de-al nopţilor pustiu
În noaptea viforoasă de vei putea învinge
O tristă-ngăduire, sau un humor secret
Vor auzi în turnuri, se vor uita cum ninge
O, cum omul a devenit concret
Mda, sunt vremuri bacoviene …
Inca nu stiu cum este, dar in cativa ani probabil ca voi reveni sa citesc articolul asta!
Pune’l pe la favorite!
Ce naiba sa ne mai chinuim noi sa invatatam ceva, ca in curand ne haleste BotAI-ul pe toti!
Cica a scris recent un eseu legat de salvarea planetei in care descria cu subiect si predicat ca trebuie sa ne rareasca pentru ca planeta sa fie salvata!
Nu stiu la voi barbatii cum este, dar la noi, femeile, este abia inceputul celei de a doua tinereti, perioada in care nu mai vorbim despre varsta!
Despre doamne si varsta lor, numai de bine, asta e subiect TABU, nu ma bag!
ice,
Mi-ai amintit un banc, auzit auzit în deceniul 9 al ultimului secol al mileniului trecut, de la MagIstericul hușvănean*, aflat în compania unor tinere domnișoare cu forme apetisante și trecut precoce cețos, dornice a se filologi conversațional între brazdele trase cu curul pe cerșafurile amfitrionului .
Mestrul îl întreabă pe discipol, știi care-i culmea impotenței?
Nu, răspunde discipolul.
Lasă ca-i să afli, răspunse maestrul.
* Luca Pițu, fie-i țărîna usoară și unde se află să aibă parte de compania lui Emil Brumaru și de tutun și vin fără metabisulfit.
P.S.
Cântec de pirat
Piraţii de apă sălcie
Aveau un cadavru la bord.
Piraţii de apă sălcie
Pluteau cu cadavrul spre nord
Deşi nu erau toţi de-acord,
Căci câteodată cadavrele-nvie.
Piraţii de apă sălcie
Aveau trei butoaie cu rom.
Piraţii de apă sălcie
Ziceau: „O să bem până vom
Vorbi un ciudat idiom”.
Căci câteodată cadavrele-nvie.
Piraţii de apă sălcie
Aveau cel mai straşnic tutun.
Piraţii de apă sălcie,
Privind poze vechi în album,
Scoteau gânditori pe nări fum,
Căci câteodată cadavrele-nvie.
Piraţii de apă sălcie
Aveau şi-o femeie cu ei.
Piraţii de apă sălcie
Plângeau când trecea, cu sâni grei,
Cadavrul frumoasei femei,
Căci câteodată cadavrele-nvie.
poezie de Emil Brumaru.
In tinerete inveti si lucrurile care nu-ti plac. La batranete inveti doar ceea ce-ti face placere. in rest, nici o diferenta. Doar ca devii mai selectiv si nici nu mai esti nevoit sa-nveti tot felul de tampenii. Dar si aici e un dar, e nevoie sa le stii si pe alea ca sa poti sa le eviti.
#sustin
cib, doar aparent rupt de context, legat de bătrânețe și hedonism educat, aruncă o privire pe primul comentariu de aici https://rstforums.com/forum/uploads/monthly_2021_11/20211105_211859.jpg.4d0d33d048f35fe130c2fcdf5f42b04f.jpg .
Unii nu le pot evita, indiferent de dar la drum de seară.
Mare ti-e gradina Doamne si multi au sarit parleazu! Eu, in orice caz, evit fake-news-urile luandu-mi lumina doar de la autoritati si in mod cert de la cyberintii nostri culti in cap da’ numai de la aia cu sortuletz de knight. Altfel, mi-ar curge pe la coltu’ gurii. #Dacat atat!
Învățaț, învățaț, învățaț… Te înțeleg, probabil peste câțiva ani o să fiu în totalitate de acord cu ce zici matale
…până atunci, mă uit să văd ce aș mai putea completa, cincinalul meu e mai lung un pic, așa că zic să mai lungesc un pic problema până s-o pune de tușa finală.
Pai, nah, te inteleg, ca asa e cand unii au ales sa „copilareasca” mai tarziu, atunci cand altii „copilareau” mai devreme … nota de plata pana la urma tot vine, totul e sa te tina tzuroaiele mai tarziu, ca asa’i in tenis, ca’n sah!
Da, da, sahu’ cu 5 carti!
Bă da ce mișto a fost… Nu știu dacă ar mai fi fost așa la bătrânețe ?
Heheee … asa de misto e, ca am inceput sa ma invat mai ales ca de amu, nu’i nici o graba!
Tocmai l-ai facut batran?