Poetul Mircea Dinescu, unul dintre personajele exotice ale literaturii romanesti, a fost cenzurat pe Facebook in urma citirii unei poezii din noua sa carte, „Corabia Nebunilor”, o carte ce urmeaza sa fie lansata in curand, in textele poeziilor sale criticand atat cenzura neomarxista de rit nou, cat si Uniunea Europeana si deciziile care prelungesc nenorocirea razboiului din Ucraina care au dus la absurdul prigoanei preotilor romani ortodocsi din Bucovina.
Mircea Dinescu: „Meseria mea este libertatea!”
In exclusivitate pentru Cotidianul, Mircea Dinescu a acceptat sa detalieze subiectul cenzurii sale intr’un interviu cu jurnalistul Ion Spanu.
Ion Spânu: Mi se pare stupid ca Mircea Dinescu sa fie încă odată cenzurat la 30 de ani după Revoluție. Aș dori pentru Cotidianul un punct de vedere.
Mircea Dinescu: În primul rînd că aici a funcționat turnătoria noastră românească. Sunt din ăștia fanaticii care n-au sentimentul nici al compasiunii, nici al milei. Știi că, de fapt ăsta era sentimentul meu pe care-l exprimam acolo, faptul că am vazut cîteva biserici arzînd, am văzut personajul ăsta care pe mine m-a impresionat acum vreo 4 ani, am vazut un film cu el cu cei 400 de copii pe care îi îngrijește el acolo. Știi?
S: Da, preotul Jar.
D: Mi s-a părut … așa… Mi s-a părut incredibil că nu reacționează statul român, societatea civilă românească, biserica. Înțelegi ?
S: Da, da, da, mai ales pe fondul empatiei, simpatiei față de Ucraina, față de poporul ucrainian, dar nu există sentimentul de simpatie, de empatie față de românii de acolo.
D: Da. Eu am o teorie. Știi? Eu mă așteptam ca suferința lor să fie… da, bine, eu am o teorie că suferința nu te face mai bun, din păcate. E o tristețe aici, că eu am vazut oameni care au făcut pușcărie, au ieșit din pușcărie și au devenit informatori. Știi? Și au bagat pe alții în pușcărie. Cazul Quintus, de exemplu. În loc ca suferința pușcăriei să-i facă să fie generoși, nu! Ei, așa și aici, mă așteptam ca și suferința lor să fie… E și blîndețea o armă pînă la urmă, și bunătatea creștină, de fapt, e o armă, nu? Păi, n-ar fi avut președintele Ucrainei decît de cîștigat dacă își manifesta empatia față de preoții români și chiar și față de preoții ruși, după parerea mea, pentru că sunt 10 milioane de rușii acolo, cîți ori fi în Ucraina. El în loc să-și atragă simpatia lor și ăsta era un prilej cu biserica… În fine. Așa se crează ură împotriva lui. Uite, cum trebuia să fie și acum, cînd România ar fi trebuit, în mod normal, să reacționeze la chesita asta. Vorbesc de statul român, vorbesc de opinia publică din România, care pare.. Și ar fi fost și un bun prilej pentru discutat, să pună piciorul în prag Iohannis. Dar, Iohannis e lipsit de picioare și de mîini pentru că, în mod normal, ar trebui pusă problema limbii române, adică înțeleg, dar nici în școală, nici în biserică? Tu să nu lași slujbele în limba română? Păi, este de necrezut! Totuși, zona asta în care sunt acești oameni, a fost o zonă în care Eminescu s-a născut, într-un fel, acolo, poezia lui, daca ne gîndim ce a scris el despre Bucovina…
S: Acolo a învațat, și de aceea am pus mereu întrebarea: ,,domne, pînă la urmă, Eminescu a învățat în Ucraina sau în România?”
D: O sa iasă Eminescu din mormînt și o să facă ordine…
S : Dar chestiunea asta cu bisericile vine imediat după ce a fost legea aceea a minorităților care este devastatoare pentru minoritatea românilor, care nu-i așa mică, e vorba de 500.000 de romani.
D: Stii de ce e tristețea cea mare, ți-am spus, pentru că sunt unii care au facut turnătoria asta cu mine în America sau unde? Pentru că nu-mi dau seama de unde a fost scos articolul și poezia mea și sunt niște fanatici, stii, că scriau despre „domnul Dinescu cu alcoolul în cap”! Au scris o chestie… Domnule, sunt atît de tîmpiți. Întelegi ? Ei cred că artistul, poetul trebuie să fie ceva… un ascet…
S : Da, or e bețivan, or e nebun…
D: Cel mai mare poet american a murit săracul și ăla beat în șanț, daca ne gîndim puțin la Edgar Allan Poe. Baudelaire, cel mai mare poet francez, era un mare… Păi tu socoteși și mă faci pe mine bețiv și tu te dai artist. Eu mi-am dat seama că acești indivizi din lumea literară, de fapt, ei nu sunt scriitori, sunt pur și simplu niște funcționari ai scrisului, știi? Aici este tristețea cea mare. Că altfel presa întelege că un poet poate fi și beat. Întamplarea face că eu nu sunt acoolic. Puteam să fiu. Nichita Stănescu, marele poet modern al României, a fost un alcoolic, asta este, dar eu nu-l judec pentru chestia asta. Era treaba lui, e problema lui. Pai, pe mine m-au făcut ăștia alcoolic…
S: Nici măcar în ’89, cînd ai scris în „Liberation” împotriva lui Ceaușescu, nu ți-au spus așa…
D: De unde pînă unde să judeci tu un poet că bea un pahar de vin sau 10 pahare sau… treaba mea, puteam si să fiu… să iau și pe nas, să trag… Artistul își permite sau, mă rog, nu e un om obișnuit, or acești funcționari ai scrisului, tineri din păcate, turnătorii noi, noua generație de turnători… Este unu la Timișoara care a scris și încă o tipă, una de la el, nu mai știu cum îi chemă, că n-am reținut, așa, erau absolut scîrboși cum mă vedeau ei. În fine.
S: Dar cum ți se pare ție, care esti un disident autentic, poate singurul alături de Doina Cornea, care a reacționat împotriva regimului comunist, că ai fost interzis?
D: Auzi, mă, eu nu m-am omorît după comunism, nu mă omor nici după capitalism, deși ăștia mă fac…. Primul care m-a înjurat că sunt moșier a fost Ion Iliescu, nu stiu dacă îți amintești?
S: Da, da ,da, sigur ca da.
D: Că el a spus, cînd scriam eu în Cațavencu împtriva PDSR-ului, Iliescu a scris, a dat un interviu și zice: „Nu înteleg de ce mă înjură Dinescu că a ajuns moșier”! și n-au trecut 2, 3 ani și m-a facut moșier si asta, una isterică, am uitat cum o cheamă, a fost la televizor, in fine. Deci nici moșier nu pot să fiu că-s ticălos, că am furat… deși n-am furat niciun ban. Banii mei i-am facut din presă, din televiziune, in fine… Pe urmă bețiv, moșier nu știu ce păcate mai am, în fine. Ideea e că eu spun ceea ce cred, pe mine mă plictisește ticăloșia asta care ia forma „corectitudinii politice”, că asta e, din păcate. Știi? Uneori ticăloșia ia forma „corectitudinii politice”.
S: Dar acum , în ultimele zile ai simțit că s-a schimbat puțin atitudinea, adică și-au dat seama că, totuși, a-l cenzura pe Dinescu nu e chiar cea mai înțeleaptă decizie.
D: Da, este o chestie foarte rușinoasă, am scris, nu știu dacă ai văzut, ultima chestie de a mea. I-am scris o scrisoare, ăstuia, austriacul, cancelarului austriac…
S: Nehammer…
D: Nu mai știu cum îl cheamă… Alzheimer… Da. În fine…
S: N-am vazut scrisoarea…
D: Da uită-te, uită-te, că e interesantă…
S: Da, da, da.
D :Și am deja o sută de mii de accesări.
S: Acum la cîteva zile după ce s-a întîmplat momentul acela cu Ucraina ai un alt mesaj pentru această chestiune?
D: Nu, eu o să mai vorbesc. Eu n-o să mă las copleșit de mediocritățile și de funcționarii scrisului. Eu sunt un om liber! Și pe vremea comuniștilor, cînd le-am spus că meseria mea e libertatea, i-am spus unui secretar de partid, în fine… Asta este, meseria mea este libertatea!
S: Rămîne valabil în continuare?
D :Rămîne valabil, da.
S :Bine Mircea Dinescu, mulțumesc.
D :Bine, te pup, pa!
S :Numai bine!
Opinie personala
Mircea Dinescu a fost, este si ramane unul dintre cei mai importanti poeti contemporani ai Romaniei, un vesnic desident si personaj excentric al acestei tari, o voce care din fericire la 72 de ani refuza sa fie amutita de cenzura de rit nou aplicata in aceste vremuri tulburi oricaror voci care iasa din decorul propagandei oficial acceptate, ca dovada stand si turnatoria care a stat la baza blocarii poetului pe Facebook, o turnatorie cel putin la fel de mizerabila ca cea care i’a adus si arestul la domiciliu in 1989, Revolutia gasindu’l in acea postura tot din cauza unor poezii si articole ce contineau texte taioase impotriva regimului comunist. Ce s’a schimbat de ieri pana azi, in aparenta multe lucruri, in realitate insa, libertatea si democratia s’au deteriorat incetul cu incetul, ultimi 3 ani find ani in care a inceput sa trasneasca prin lumea libera candva, duhoarea unui neomarxism cel putin la fel de crancen ca si stalinismul. Mircea Dinescu e una dintre putinele voci intelectuale care are curajul sa iasa (din nou) afara din rand, lucru ce ne da macar o licrarire de speranta ca spiritul romanesc nu e chiar mort si ingropat.
Intr-o lume a chiciului de cea mai joasa speta si Cancel Culture promovat de toate retelele alea sociale, te mai mira ceva? A ajuns mai rau cenzura ca pe vremea raposatului si o sa fie si mai rau ca din ce am citit se pune la cale o dictatura a cenzurii crancene pe internet dupa niste criterii vagi ce te pot arunca in puscarie si ptr ca distribui ceva ce nu e pe placul sitemului, acuzatiile putand fi chiar si de terorism. Triste vremuri si mai trist e ca nu am vazut multi asa zisi intelectuali sa il sustina cum nici in 1989 nu au facut-o, in semn de sustinere voi cumpara cartea cand apare in librarii, macar atat sa fac si eu!
#sustin
Ce traim azi e un fel de stalinism asezonat cu maccarthysm si pudrat cu marxism. Si va fi si mai rau pana sa fie bine. Daca va mai fi ceva…!
E un ciclu, vedem cat o tine.
Nu mai ține mult!
Citeva luni…. prea e mare fractura dintre realitate si dogma ideologică.
Ha, ha, habar n-ai la cate cicluri tuns-muls sunt capabile oile sa reziste fara sa latre!
Unde ați găsit titlul asta, domnule?!
Ps vedeți ca iar sunt vreo 15 secunde până se dă submit la comentariu.
L’am cumparat de la deontologi.
O fi fost vreo „incetineala” pe undeva, acum vad ca e ok.
Ce s-a intamplat nu e decat o marlanie tipic romaneasca in care niste nimeni in drum l-au raportat la Facebook unde alti nimeni in drum i-au sters postarea. Am renuntat din 2016 la facebook si nici nu am de gand sa mai revin vreodata.
Nu stiu daca renuntarea definitiva la retele sociale e buna, sau rea, totul cred ca depinde de cum intelegem si gestionam aceste mijloace de comunicare in masa. In rest, da, e o magarie clasica, desi n’as zice ca tipic romaneasca, metoda asta se aplica peste tot in lume, existand in sensul asta grupari origanizare si bine finantate de „raportaci”.
Trăim vremuri în care o mulțime de oameni dau report la o mulțime de chestii pe care le văd pe Facebook, din păcate.
Nu e nimic nou sub soare, doar metodele turnatoriei s’au modernizat odata cu timpurile! Pe vremuri de treaba asta se ocupau aia care filau pe vizor ce se intampla prin blocuri si ascultau cu cana la perete ce se vorbeste si daca asculta vecinul Europa Libera pentru ca dupa obtinerea „informatiei” de buna voie si nesiliti de nimeni, se ducea pe la securitate si in schimbul unor beneficii, intocmeau un raport pe care il dadeau anonim. Asa e si acum, diferenta e ca de data asta multi o fac gratuit, din „spirt civic”, find acoperiti si de noua lege a turnatoriei, care a dat protectie si chiar un nume elegant acestui job, aka „avertizori de integritate”.
Totusi, o intrebare: Cata minte sa ai tu, intelectual si om trait in lumea asta, ca sa ai FB? Si sa mai te si plangi dupa. Mie mi se pare de un infantilism de-a dreptul trotinetist!
Suficienta cat sa reaizeze ca daca ce scrie sfarseste doar in paginile unei carti clasice de pe raftul prafuit al unei librarii, sau printr’un sertar, e la fel de util ca hartia iginica. Ca ne place, sau nu ne place, platformele astea de comunicare electronica sunt mijlocul prin care mesajul tau pote ajunge intr’o forma sau alta la oameni, de unde si efortul urias de cenzurare a lor. Pe vremuri treaba asta se facea prin graffii pe ziduri, mai tarziu prin manifeste tiparite ilegal, ulterior prin ziare si publicatii, radio si televiziune, mijloacele de comunicare de atunci, de la acele vremuri. Azi multe dintre aceste mijloace au fost suprimate sau acaparate cum se incearca acum si cu internetul, daca Dinescu ar fi scris niste manifeste si lipit pe stalpi, cine crezi ca le’ar fi vazut in afara de aia care s’ar fi lovit cu capul de stalpi din cauza ca stateau cu nasul in telefon? … Discutia asta avand’o candva intr’o oarecare imprejurare cu unii care nu pricepeau ca metodele lor de transmitere a mesajelor sunt din alta epoca si de aia pierd mereu, chiar si daca au intentii bune! Asta e lumea in care traim, astea sunt mijloacele, totul tine de adaptare pentru ca lumea nu sta in loc pentru ca individual nu reuseste cineva sa faca asta, iar orice mod de comunicare a unei idei, e bun atata vreme cat ideea cumva razbate..
Sa se planga maestrul parangheliilor daca ” cenzura ” i-ar veni din… ” presa ” . Facebook este fix asa cum a categorisit-o Ion Caramitru : ” te pis pe ea si-i dai foc ! ” Insa , ca tot venii vorba , ceva notabil , a mai produs maestrul in ultima vreme ? Eu din pacate , am ramas tot cu amintirea acelei inegalabile ” Moartea citeste ziarul ” .