S’a umplut Netflixul si HBOMax de filme romanesti, de la Teambulding, Taximetristi, Nunti, botezuri, inmormantari, natia se uita la toate aceste productii in asteptarea febrila a productiei cu mare valoare de casa, Romina VTM. A fost o vreme cand am dat o sansa acestor productii si chiar ma bucuram ca cinematografia romaneasca a inceput din nou sa faca filme, dar treptat am ajuns la concluzia ca pe langa calitatea mai mult sau mai putin indoielnica a acestor productii noi de buget, si acestea sufera de aceeasi boala de care au suferit si multe dintre productiile vechi.
Filmele romanesti noi sufera de aceeasi boala ca alea vechi
Mai pe scurt, incep cat de cat bine si se termina prost! Nu stiu cum naiba se face, dar cinematografia romaneasca a avut mereu beleaua asta si din cate vad nu reuseste sa scape de ea nici in cazul productiilor noi, scenaristii pricepandu’se cat de cat la introducere, ca sa se piarda destul de repede undeva prin continut, pentru ca sa se screama de un final cel putin penibil. Culmea e ca am intalnit beleaua asta si pe la carti scrise de mari autori, in rare cazuri ce e drept, dar exista si uite asa intelegem de ce in memoria colectiva cele mai multe secvente din cinematografia romaneasca sunt mai degraba fie o colectie de interpretari individuale al unor scene teatrale, fie o colectie de mici scenete umoristice adunate la un loc, decat un film de cinematografie in adevaratul sens al cuvantului, cu exceptiile de rigoare.
Mai mult nu zic, ca cica nu ai voie la opinie daca ti’ai platit abonamentul la canalele de streaming, dar nu si un bilet la cinematografele din mall’uri. Pacat ca nu mai e si cu certificat verde.
Pai ce poveste a avut Teambuilding?
S’a dorit o parodie.
La Taximetriști încă nu am ajuns, dar pe celelalte menționate în articol le-am văzut. Nu sunt bune, nu sunt rele, sunt pur și simplu comerciale. Pentru publicul larg, care nu o fi chiar atât de critic ca unii și ca alții. Sunt filme făcute pentru cei care caută să își ocupe două ore cu ceva.
Am așa o vacă impresie că cinematografia românească, ca toată societatea dealtfel, este supusă unei subminări mondiale. Cred că occidentalii plătesc regizorii români să ne îndobitocească și mai apoi să ne cumpere pe nimnic ce a mai ramas din casa de filme 5. Altfel, se copiază prost producții proaste de la holiud…Normal că ies filme slabe, că buget redus și nu mai ajung banii și dă efecte speciale.
În fine, se pare că s-a terminat cu filmul făcut pt festival, ne ajung urșii dă aur loați până acum… Altfel, dacă s-ar găsi un regizor cu coae și puțin talent, dacă s-ar găsi și ceva bani, cred că s-ar cam sparge tiparele cu o ecranizare a Abației lu Doboș. Nu știu cum stă treaba cu ecranizările și drepturile dar cred că dacă se vrea ar fi ceva wow pentru România. Chiar aș da bani să văd un film românesc
Nu stiu cine s’ar incumeta sa faca un film dupa trilogia aia, ca noi si productia de filme SF suntem ca baba si mitraliera, plus ca ar fi o productie care are nevoie de un buget mamuth. Dar da, ar fi misto …
Mda, vreti arta? Bre, arta e pa si pu la revedere. Cand la volane peste tot in lumea „democratica” stau doar aia cu BLM, woke si cancel culture, vreti arta? A zburat puiu’ cu ata. Acu’ e pa bani tati. Arta cinematografica s-a facut intre cele doua razboaie si un pic dupa. Poate dupa al treilea, daca om mai fi pe coaja, sa mai apara filme de arta. Vorbesc de filme adevarate, care faceau si arta si vindeau si bilete. Nu porcariile alea sinistre care castiga tot felul de festivaluri „elitiste” unde se bat pe umar unii pe altii si isi belesc reciproc fasolea in mod ipocrit si mieros. Claba!
PS Imi vin in minte doua filme adevarate care tratau intr-un mod exceptional problematica zilei in State: To kill a Mockingbird si In the Heat of The Night. Ce interpretari, ce filozofie, cata frumuste, ce estetica, ce imagine, ce regie! Da’ atunci nu era cu progresisme tembele, chiar se discutau si se polemiza serios. Asta e. Despre ale noastre, au fost cateva, tot prin anii 60. Fiindca atunci a fost o perioada de emulatie datorata relaxarii post staliniste. Just my 2c!
Am uitat Capodopera (dupa inima mea) 12 oameni furiosi. Ce film!
… programare predictivă prin intermediul filmului… mda, Redoo a surprins ceva din zeitgeist … și da, găsesc finantare să intre în producție doar scenariile care răspund comandamentelor woke. Inclusiv producțiile independente.
Aproape că aș revedea Undeva la Palilula… https://latimp.eu/undeva-la-palilula-2012-online-hd-film-romanesc/
Bun film, cred ca o sa imi fac timp sa il revad!
Filmele românești mai suferă de încă o boală, pe care o consider chiar și mai nașparlie decît faptul că nu are happy-end (sau cum so mai traduce limba noastră neaoșă). Și mă refer la sonor. Deci sonorul filmelor românești este, după părerea mea, unul din cele mai slabe calitativ din toate filmele ale oricărei alte nații am văzut pînă acuma. Pur și simplu am o problemă de înțelegere a celor ce vorbesc actorii, totul fiind suprapus de o muzică (adică o înșiruire cvasi-aleatorie de sunete ce ar trebui să se numească „muzică”… n.r.) ce nu are absolut nimic de a face cu filmul, apoi diferența enormă al nivelului sonor acoperă orice înțelegere a vorbelor și așa leșinate ale actorilor, unde mai pui că sînt inserate și efecte sonore pentru care mă abțin să le mai comentez. Dau un exemplu, simplu: tunurile din filmul cu Ștefan cel Mare, tunurile de la bătălia de la Plevna, Smârdan, Vidin din Războiul de Independență, și tunurile cu cel de-al doilea razboi mondial, toate sună le fel !…
Seeeerios ?
Chiar așa o lipsa de imaginație ?!
Și e mare păcat de toate aceste capodopere, de mare valoare, să fie practic de ne-vizionat…
Poate că dacă ar fi sub-titrate s-ar mai înțelege ceva…
Serios!
The sound is more than a half of a movie!
Coloana sonoră e cu dialog inregistrat în priză directă. Scade costul de producție.
Nici inginerii de sunet nu-s străluciți.
Nu e problema ca e priza directa, problema e cum o faci. Ma ocup ca hobby de ceva vreme de video si marturisesc ca si cu scule nu prea sofisticate, daca stii ceva meserie, iese destul de bine. Totul e sa folosesti tehnica adecvata pentru scopul si jobul potrivit. Un microfon shotgun cu XLR, un boompole, un cablu suficient si o camera cu modul audio dedicat si gata-i priza directa. Normal, se lucreaza cu audio separat si post sincron , clar iese mai bine. Alt gen de sincronizare, nu cea veche. Cred ca lipseste pasiunea. Am vazut pe YT baieti care se ocupa strict de sunet povestind despre jobul lor. E o incantare sa-i asculti. Stii ca clacheta intra in atrivutia sunetistului? Eu am ramas masca cand am vazut chestia asta. Sunt fascinat de domeniu, pur si simplu. Culmea e ca pe mine personal au inceput sa ma cam lase radarele da’ tot ascult si savurez continut video/audio la casti. Asta e, tineretea, bat-o vina!
@Sorin – la filmele vechi romanesti se practica prosprocesarea audio in studio, adica mai pe sleau, toate vocile erau dublate in studio si adaugate efectele speciale de sunet. Era o practica la moda peste tot prin lume din cauza tehnologiei existente atunci, problema la noi find ca echipamentele alea au ramas la nivelul anilor ’50, sau mai exact de cand Dej a infintat Buftea, la fel si efectele speciale care au fost folosite in prostprocesare la toate filmele. In rest, da, cumva sunt de acord cu tine, nici la filmele noi nu e cu mult mai bine, ceva, pe undeva e o belea, probabil lipsa inginerilor de sunet se simt din plin.
Stii care e culmea? Discurile de vinil realizate in studiourile Electrecord pe scule analogice din acea vreme, suna mai bine decat multa muzica noua trasa pe digital. Cred ca e o ruptura intre caste (bresle) chestie care e normala la noi. Doar se stie ca in Iad singurul cazan fara gardieni e cel al romanilor.
Nu putem face o comparatie intre filmele facute in vremea lui Nea Nicu si „filmele” care se fac acum ca nu avem cum sa facem o comparatie .
Pe vremea lui Nea Nicu se faceau filme de calitate , aveam ingineri de sunet experti , aveam scenaristi de exceptie , operatori de imagine de expectie si actori de exceptie , editare de exceptie etc …
@Perfu Dà rogu-te , numele unui singur film ” facut in vremea lui Nea Nicu ” si chiar a lui Ghita Dej , care sa poata merita oboseala unei eventuale comparatii cu…altceva !