Am de a face zi de zi de zi de zi din ultimi 20 de ani cu tot soiul de oameni fiind in prima linie a contactului direct, aia unde ti’se sparg tie toata oalele in cap. Trebuie … ca vanzarile directe sunt complicate de cele mai multe ori, mai ales ca in ultima vreme ai de a face fie cu nebuni, fie cu prosti fie cu ambele. Rar mai ai sansa sa dai peste un om normal la cap care macar sa reuseasca sa iti spuna cam ce ar vrea ca de multe ori nici macar atat nu stiu.
Trecand peste asta si revenind la episodul nostru din vestitul serial, azi voi scrie despre cunoscatorul anonim si universal, inginerul, guru al tehnologiei si orice in rest, sfatuitorul de baza, stapanul artelor abstracte in ale marketing’ului, negociatorul cu sange rece … toate intr’unul singur …cunoscatorul anonim si universal.
Astia sunt o categorie aparte, ii intalnesti cam in toate domeniile dar mai ales in vanzari directe. Ii recunosti rapid, de obicei mimeaza o aliura intelectuala, intra in magazin cu pieptul inainte si incep cu tine o discutie filosofala ca ala de ii insoteste, care este dealtfel e si clientul cu banii, sa fie uimit de cata cunoastere au. In prima faza iti povesteste ce are el acasa, precizand de cateva ori ca prietenul lui nu isi permite dar totusi el incearca sa il ajuta sa ii paseasca pe urme. In a doua faza incepe sa maraie si scartaie cam la tot ce ai ca oferte, invocand diverse motive mai mult nerealiste ca prietenul cu care e, sa fie din nou impresionat de vasta lui cunoastere. Apoi incep negocierile, care in general pornesc de la minim dublu din cat isi permite prietenul ce e cu el, ca sa ii demonstreze si vastele calitati de negociator, sfarsind prin a incepe sa te certe ca ai marfa scumpa si tepuiesti clientii, ca prietenul lui sa vada ca daca e cu el nu ia teapa. Totul sfarseste apoteotic, prietenul lui e mai zapacit decat era daca venea fara el si se alege si cu nimic, urmand un calvar al plimbarilor prin toate magazinele posibile si imposibile unde bineinteles ca sansele ca deosebita tactica a cunoscatorului anonim sa dea roade e nula, iar amaratul ala de il poarta dupa el, sa se aleaga fie cu o pruna, fie ca in final sa ii vanda cunoscatorul anonim, scula aia buna ce o avea el acasa … asa … mai in doua rate ca sunt prieteni. Delicios e cand tepuitul vin cu teapa cunoscatorului anonim inapoi la tine cu coada intre picioare si te roaga daca poti sa ii faci ceva, ca merge dar nu prea. 
Concluzie:
Am avut de a face cu acesti cunoscatori anonimi in toate domeniile, de la masini, la echipamente IT, fiare de calcat si tigai, d’aia bine ar fi ca atunci cand te hotarasti ca ai nevoie de un sfat in privinta unei achizitii de oricare ar fi ea, sa eviti genul asta de cunoscatorii anonimi si universali si sa incerci sa te autoeduci inainte de a cumpara ceva sau cand ceri cuiva vreun sfat sa te asiguri ca e bine intentionat si nu unuia care stie din toate cate nimic in ciuda aparentelor.
Voi ati cunoscut asemenea personaje? Ati avut de a face cu ele? Cand aveti nevoie de un sfat din partea cuiva cum va alegeti oamenii care sa va sfatuiasca?
Asta e firea omului, sa fie indecis, sa ceara sfaturi, vremurile sunt de asa natura, sa faci o alegere de unul singur e coplesitor
, pentru unii e greu sa se decida, ca si la restaurant, asa ca cer sfatul chelnerului sau aleg specialitatea bucatarului 
Sfaturile sunt bune, problema e sa nu te iei dupa ele, daca faci o prostie fa-o pe mana ta sau mai bine studiaza problema tu inainte cu un pic de documentare chiar daca nu esti „in domeniu”. Inainte de a pleca la drum e bine sa ai niste criterii clare stabilite, buget, ce vrei sa faci si la ce te astepti de la ceea ce doresti sa achizitionezi, stiu teoria e frumoasa, o stiu toti dar nu o aplica nimeni … cel mai usor, te simti si impacat moral e sa apelezi la un „cunoscator recunoscut”, e bine si asa dar si in cazul asta trebuie urmati aceiasi pasi 
Grea dilema ICE!
Tovarase Vasile, este adevarat ca lumea asta de cacat e de asa natura, insa bine ar fi daca ar sti macar ce vor. Problema de aici porneste in marea majoritate a cazurilor, ei nu stiu ce vor, dar il iau pe unul dupa ei care sa le desluseasca dorintele si sa le transmita mai departe in functie de ce dorintre sau preferinte are ala defapt. Si uite asa, incepe balul in jocul caruia intra toata lumea ca surda’n hora. Eu incerc sa aflu de la cumparator ce are nevoie, cunoscatorul de ii cu el incearca sa il convinga tot pe cumparator ce are nevoie, ala de vrea sa cumpere ceva … nu stie ce vrea … dar ar vrea cat de mult, ieftin si bun … cunoscatorul e de parere ca nu ii nici indeajuns de mult nici ieftin nici bun … mie intr’un final imi vine sa imi bag BIP BIP … si aia e. Candva oamenii macar faceau eforturi sa gandeasca pentru ei si doar cand mai avea nevoie de ceva in plus fata de ce stiau ei deja, cereau si un sfat la completare … azi … is vai de mama lor, nici macar ce vor nu stiu … Sublime timpuri. In curand o sa fie totul smart … in afara de oameni.
Am lucrat in vanzari acum multi ani, vanzari de alt gen, servicii corporatiste, in esenta insa era acelasi lucru, si ca prim fapt, pentru a evita bataia de cap era necesara identificarea…. cand este un „grup de clienti”, cazul tau, a masculul alfa
, in general nu era cel care platea efectiv serviciu, era un consilier pe probleme adica „cunoscatorul”…. bine acum as putea sa descriu cateva tehnici de eliminare a lui, dar e posibil sa depasesc prin comentariu articolul si nu se cade 
Hehheeeeeeeeee … aia is parfum de alta esenta tare. Am avut de’a face la greu si cu aia … cred ca ultima poveste e undeva pe aici. n’Joy!
Mama proștilor e mereu gravida, iar românii sunt potenți rău.. e adevărat că școala noastră dezvolta doar spiritul concurențial, ori asta îmbinată cu tembelismul (ereditar) si ignoranta si lipsa de caracter (dobândite), ne produce o abundentă de exemplare din astea.. putem formula si demonstra o teoremă pe subiectul asta, dacă e nevoie