Dreptul de a repara produse cu utilizare pe termen lung, noua lege care intra in vigoare in UE

In Uniunea Europeana incepe sa se concretizeze un proiect de lege despre care scriam pe aici prin 2017, care prevede dreptul de a repara produse cu utilizare pe termen lung, in acest sens urmand ca fiecare produs sa primeasca pe langa noile etichete de eficienta energetica si o eticheta care sa specifice cat anume din repectivul produs poate sa fie reparat, durata de viata a acestor produse fiind cuprinsa intre 7 si 10 ani, timp in care cumparatorul sa aiba la dispozitie componente cu care sa poata repara respectivele produse in cazul defectari lor.

Cand a fost uitata notiunea de produse cu durata lunga de utilizare

Odata cu societatea orientata inspre consumerismul excesiv si productiile de serie mare, notiunea de produse cu durata lunga de utilizare a fost una mai mult sau mai putin uitata, aceste produse devenind treptat produse aproape imposibil de reparat dupa depasirea termenului de garantie fie din lipsa disponibilitatii componentelor necesare, fie ca in timp, producatorii au apelat la tot soiul de tertipuri care au dus la scaderea consturilor de productie in paralel cu faptul ca respectivele produse sa fie cat mai greu spre imposibil de reparat in cazul defectarii lor.

Service’urile de reparatii locale, au dat faliment pe capete

O alta consecinta a acestor politici idioate de consumerism excesiv a dus la falimentarea service’urilor dedicate repararii produselor electronice si electrocasnice, micile afaceri de acest fel supravietuind cu greu intr’o lume in care mai nimeni nu mai repara nimic, ci prefera sa cumpere mai bine produse noi si cumva este de inteles, pentru ca de multe ori reparatia unui produs ajungea la peste 50% din valoarea unuia nou tocmai pentru ca multe componente necesare reparatiei, atunci cand se gaseau, se gaseau sub forma de subansamble al caror cost era unul destul de ridicat, la care daca mai adaugai si manopera, ajungeai la niste costuri destul de mari, lucru ce nu ii indemna pe multi sa apeleze la aceste servicii. Consecinta a fost ca treptat aceste service’uri au disparut, iar odata cu ele si o foarte multe locuri de munca la nivel local.

Poluarea uriasa, o alta consecinta a acestor politici idioate ale consumerismului excesiv

Prin UE si peste tot in lume acum la moda e green deal si discutii legate de reducerea poluarii, masurile anuntate fiind insa un soi de punerea carului inaintea cailor! In realitate, dincolo de visele frumoase in care fiecare urs polar o sa aiba banchiza lui, nimic nu se poate face pana cand nu se pune frana acestui consumerism excesiv, una din masurile importante fiind fix repararea si reutilizarea acestor produse electrocasnice, care daca ar fi intretinute si ar beneficia de reparatii ieftine, si’ar putea dubla lejer durata de viata, multe din ele putand sa fie folosite la fel de bine chiar si dupa 10 ani de la cumpararea lor, lucru ce ar reduce substantial atat poluarea datorata producerii lor cat si poluarea si cheltuielile uriase cu reciclarea acestora care in mare parte nu poate sa fie facuta cum trebuie tocmai din cauza constructiei lor, care imbina numeroase materiale diverse in structuri turnate sau lipite in asa fel inca sunt imposibil chiar si de reciclat.

Se vor scumpi produsele electronice si electrocasnice?

Probabil ca in prima etapa acest lucru nu va interesa pe foarte multa lume, la fel cum nu prea i’a interesat multa vreme nici etichetele alea energetice care erau si pana acum. In timp insa, obligativitatea asta va duce si la o scumpire a produselor electronice si electrocasnice, producatorii profitand de oportunitatea de a le prezenta ca un soi de produse premium/eco pe cele care pot sa fie reparate, profitul fiind orientat inspre service, cam la fel cum este acum in industria producatoare de masini, care vreme de 10 ani de zile produc piese de schimb la preturi mari, ieftinirea acestora venind abia dupa aceasta perioada cand se considera ca produsul respectiv este obsolete, patentele de fabricatie fiind extinse si spre producatorii ieftini.

Opinie personala

Eu sunt genul care a utilizat un produs pana cand nu a mai avut ce face cu el, alegand mereu sa imi cumpar produse care pot sa fie reparate. Cam tot ce am acum prin casa sunt electronice si electrocasnice care au depasit 10 ani de cand le’am cumparat ca produse de calitate si care permit ulterior sa le pot repara. 90% din ele le’am si reparat deja, masina de spalat a primit carbuni noi la motor, frigiderul un motor nou, hota niste ulei la lagarele ventilatoarelor, Home Theater’ul curatare periodica, calculatorul componente noi, laptopul intretinere periodica plus upgrade, telefonul intretinere periodica si asa mai departe. In acelasi timp, produselor mai vechi le’am gasit o noua utilizare, telefonul vechi de exemplu ajungand sa fie multimedia player in masina. Toata treaba asta probabil ca o mostenesc in urma celor 20 de ani de service in care mica mea afacere repara tot ce se poate repara, salvand de la gunoi mii de laptopuri, televizoare, monitoare, imprimante si calculatoare dupa ce le reparam la costuri accesibile in urma reutilizarii de componente refurbished sau noi, in functie de bugetul fiecaruia. Probabil ca in timp acest lucru o sa (re)inceapa sa il faca tot mai multa lume dupa ce preturile la produsele noi vor creste si cumva isi vor aduce aminte cum era cand nu aruncau un fier de calcat doar pentru ca trebuia inlocuit un stecher de cativa lei. Cumva, prin treaba asta vor reinvia probabil ca si multe service’uri locale iar lucrul asta va fi unul bun pe langa reducerea poluarii care mereu a fost o problema. Daca va fi asa sau nu, ramane sa vedem, una peste alta, legea asta s’ar putea sa fie una dintre putinele cu adevarat ok fata de alte aberatii din planul Green Deal.

Voi reparati, sau aruncati?