Falsa problemă a mașinilor second-hand și a impuneri unei noi taxe auto

În contextul în care România și-a asumat prin PNRR introducerea controversatelor taxe pe carbon, Mihai Bordeanu, director la Dacia, face presiuni pe toate căile pentru a fi taxate mașinile vechi cu sume cuprinse între 350 și 400 de euro pe an. Acest lucru se întâmplă într-o țară în care salariul minim net pe economie este puțin peste 500 de euro, iar taxele și impozitele actuale depășesc deja această sumă anual, la care se adaugă prețurile uriașe la combustibili și reparații. Mulți depind de mașina aceea veche, pe care fac eforturi considerabile să o întrețină pentru a-și câștiga existența, făcând naveta.

„O mașină veche de 20 de ani, încadrată în norma de poluare EURO 2, va avea de plătit undeva între 350 și 400 de euro. Nu este încă stabilit 100%, am discutat despre achiziție. Nu doar că achiziționăm o mașină veche care poluează, dar vrem să o și păstrăm. După ce că are 15-20 de ani, intenționăm să o mai folosim încă 10 ani. Momentan, nu vrem să interzicem acest lucru. Dau exemplul unei mașini similare, de 15 ani, pe care o deținem și pentru care urmează să plătim impozitul local. De mâine, am dori să se ia în calcul norma de poluare, iar în funcție de aceasta, dacă automobilul este EURO 2 sau EURO 3, vorbim probabil de 1.800 – 1.900 de lei pe an,”

a declarat Bordeanu la PROTV.

Taxa auto, nimic mai mult decât o sursă sifonare a banilor publici pentru sinecuri și privații din industria auto

În prima linie a susținerii acestei povești se află, nu-i așa, însuși guvernul, care suferă din greu de când taxa auto – o sursă importantă de bani colectați de la naivi și risipiți în vânt – nu mai există. În aparență, e o gaură neagră în buget; în realitate însă, liberalizarea importului de mașini second-hand nu a făcut decât să umple și mai generos cuferele statului. Ce omit acești băieți să spună este că valul de înmatriculări de după eliminarea taxei auto – fie că vorbim de mașini încă neînmatriculate, fie de cele înmatriculate prin alte țări – a adus bani serioși la buget prin taxele plătite, care nu sunt deloc neglijabile. Și ca să nu zică lumea că vorbesc prostii, hai să detaliem puțin această chestiune, subliniind câteva aspecte pozitive ale liberalizării pieței auto.

Dincolo de propaganda, piata auto liberă aduce beneficii uriașe economiei și comunităților locale

• Au explodat înmatriculările și încasările taxelor aferente. Planul de amenzi rutiere devine tot mai eficient, 2024 fiind anul în care Poliția Rutieră a anunțat record după record la amenzi – adică, în traducere liberă, mai mulți bani la stat.
• A crescut semnificativ și numărul de servicii ITP, precum și încasările la RAR. În plus, începând de anul 2017, pentru mașinile mai vechi de 12 ani (care reprezintă cel puțin 70% din parcul auto), inspecțiile sunt obligatorii anual, ceea ce a dublat dintr-un foc taxele colectate din ITP, unde reviziile tehnice sunt mult mai drastice de cand cu suprevegherea video.
• În ultimi ani, discret, mulți dintre samsarii de mașini au primit acasă notificări de la ANAF prin care erau chemați să plătească taxele pentru mașinile vândute în ultimii cinci ani. Unii au plătit, iar alții au început să aleagă calea legală, ceea ce a generat încasări importante pentru stat, despre care însă nu s-a vorbit deloc.
• Încasările asiguratorilor auto au crescut fabulos datorită numărului record de polițe RCA. Dacă le verificați și le comandați online, veți observa că prețurile au scăzut destul de mult față de perioada în care taxa era în vigoare – un beneficiu imediat resimțit în buzunarul fiecăruia dintre noi, pe lângă taxele colectate de stat.
• ROVIGNETA a crescut că încasări odată cu fiecare mașină înmatriculată, monitorizaea acum find posibilă prin impanzirea drumurilor cu un sistem nou de supraveghere a traficului.
• Bugetele locale au înregistrat și ele creșteri substanțiale prin majorarea numărului de impozite și taxe pentru fiecare mașină înscrisă în evidența lor.
• Taxele de parcare au o contribuție semnificativă în bugetele locale, în marile orașe devenid deja oricum destul de prohibitive.
• Piața forței de muncă s-a stabilizat datorită posibilității de deplasare a celor care acum sunt dispuși să facă naveta chiar și sute de kilometri pe zi. Acest lucru a adus taxe pe muncă și o productivitate mai mare pentru stat.
• A crescut foarte mult numărul de parcuri auto tot mai mari care vând mașini second-hand, lucru ce a dus la crearea de locuri de muncă și profit la bugetele locale.
• Vânzările magazinelor de piese auto au explodat la fel de spectaculos, multe dintre ele extinzându-și generos rețelele de distribuție. Asta a generat noi locuri de muncă și taxe plătite la stat. Magazinele online de piese auto, de exemplu, au profitat de această ocazie pentru a se dezvolta și în provincie, cu investiții de milioane de euro.
• S-au deschis numeroase service-uri auto noi – doar în „satul” meu, anul trecut au apărut cel puțin patru astfel de unități mari, care oferă locuri de muncă și plătesc taxe la stat. De asemenea, au apărut tot mai multe spălătorii auto noi, firme de detailing și alte servicii similare, generând și ele locuri de muncă și taxe suplimentare.
• Consumul de carburant a crescut, ceea ce a dus la încasări mari din taxe și accize pentru fiecare litru suplimentar vândut. Lanțurile de benzinării s-au extins datorită cererii crescute, inclusiv în zone unde prezența lor era timidă până acum, creând noi locuri de muncă și taxe pentru stat.
• Odată cu mobilitatea pe care și-o permit acum, oamenii sunt mai dispuși să exploreze și să se dezvolte diferit față de trecut, când erau blocați într-un singur loc din cauza lipsei unor mijloace accesibile de transport. Acum aleg să-și petreacă concediile și în alte locuri, nu doar acasă, ceea ce a dus la creșterea consumului de servicii, la revitalizarea turismului extrasezonier și, implicit, la alte taxe și venituri pentru stat.

Falsul pretext ecologic

Teoria susținătorilor ecologiei este că o mașină veche poluează mai mult decât una nouă. Ce nu spune nimeni este că fabricarea unei mașini noi implică un consum uriaș de energie, materii prime și materiale, la care se adaugă costurile enorme legate de reciclarea mașinilor vechi. Multe dintre acestea sfârșesc în cimitirele de mașini, unde, ani la rând, reprezintă o sursă masivă de poluare din cauza degradării naturale, deoarece nu toate mașinile vechi sunt reciclate imediat. În concluzie, întreaga teorie a ecologiei cade: repararea și întreținerea mașinilor existente sunt adevăratele măsuri ecologice, cu beneficii directe asupra mediului. Restul sunt doar povești ale celor care vor să-ți vândă o mașină nouă o dată la cinci ani, deși aceasta ar putea funcționa mult și bine dacă, între timp, calitatea lor n-ar fi scăzut, încadrându-le astfel în categoria produselor cu uzură programată.

În concluzie

Oricât rahat de propagandă cu interesele aferente ne este prezentat acum de directorul Dacia, care pune presiune pe guvern să adopte niște taxe astronomice în speranța că le va stimula vânzările de rable, liberalizarea acestei piețe a adus o dezvoltare pe orizontală foarte importantă în multe direcții și domenii-cheie ale economiei. Stabilizarea ei s-ar face de la sine în timp, dacă nu s-ar mai interveni aiurea! Problema poluării și a rablelor poluante s-ar rezolva tot de la sine dacă veniturile oamenilor ar începe să crească și i-ai lăsa mai întâi să aibă experiențe proaste cu rablele astea. Mulți ar alege astfel să-și cumpere ulterior mașini noi. Știu destule cazuri concrete – chiar și în familia mea sunt două persoane care anul ăsta au decis să scape de rable și acum își așteaptă mașinile noi comandate, nu pentru că i-ar fi „omorât” vreo taxă, ci pentru că s-au săturat să tot repare și să ia țepe de pe piața second-hand. Restul sunt doar niște povești apocaliptice fără relevanță în realitate, dincolo de foamea de bani pusă tot în cârca celor mai săraci dintre români.