Pluguşorul, străvechi obicei românesc de Anul Nou

Pluguşorul este un obicei stravechi pe care toţi românii îl practică pentru a sărbători Anul Nou. Chiar dacă pluguşorul este în primul rând un obicei agrar şi doar apoi o colindă, acesta are rădăcini adânci în spiritualitatea autohtonă, fiind pomenit în scrieri străvechi, cea mai cunoscută descriere a Plugusorului apărând în cartea „Amintiri din copilărie”, scrisă de Ion Creangă

„Odată, la un Sfântul Vasile (n.r. Anul Nou), ne prindem noi vreo câţiva băieţi din sat să ne ducem cu plugul,- căci eram şi eu mărişor acum, din păcate. Şi în ajunul Sfântului Vasile toată ziua am stat pe capul talei să-mi facă şi mie un buhai, ori de nu, batâr un harapnic.- Doamne, ce harapnic ţ-oi da eu, zise tata de la o vreme. N-ai ce mânca la casa mea! Vrei să te buşească cei handralăi prin omăt? Acuş te descalţ!

Văzând eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am şterpelit-o de-acasă numai cu beşica cea de porc, nu cumva să-mi ieie tata ciubotele şi să rămân de ruşine înaintea tovarăşilor. Şi nu ştiu cum s-a întâmplat, că niciunul dintre tovarăşi n-avea clopot. Talanca mea era acasă, dar mă puteam duce s-o ieu? În sfârşit, facem noi ce facem şi sclipuim de cole o coasă ruptă, de ici o cârceie de tânjală, mai un vătrar cu belciug, mai beşica cea de porc a mea, şi pe după toacă, şi pornim pe la case.

Ş-o luăm noi de la popa Oşlobanu, tocmai din capul satului din sus, cu gând să umblăm tot satul… Când colo, popa tăia lemne la trunchi afară şi cum a văzut că ne aşezăm la fereastră şi ne pregătim de urat, a început a ne trage câteva naşteri îndesate şi a zice:
-De-abia s-au culcat găinile, şi voi aţi şi început? Ia staţi oleacă, blăstămaţilor, că vă dau eu!

Noi, atunci, am şterpelit-o la fugă. Iar el zvârr! cu o scurtătură în urma noastră, căci era un om hursuz şi pâclişit popa Oşlobanu. Şi din spaima ceea, am fugit noi mai jumătate de sat înapoi, fără să avem când îi zice popii:

Drele pe podele
Şi bureţi pe păreţi;
Câte pene pe cucoşi
A tâţia copii burduhoşi,

cum obişnuiesc a zice plugarii pe la casele ce nu-i primesc.”

Descria cu umor Ion Creangă obiceiul Plugușorului așa cum și’l amintea el din copilăria lui.

Plugușorul în versuri este una dintre cele mai cunoscute urături de Anul Nou în tradiția românească

Versurile vechi, originale ale Plugușorului s-au păstrat în mai multe variante, în funcție de zona geografică, strigătura populară aducând în case bucurie și speranță pentru lunile ce vor urma.

Cele mai frumoase versuri ale Plugușorului sunt cele legate de unitatea națională, în strânsă legătură cu fertilitatea pământului, cu muncile câmpului și recolta din Anul Nou.

Pluguşorul din punct de vedere etnologic

In cadrul colindei se întâlnesc şi elemente teatrale în timp ce principalul subiect este toată munca depusă pentru obţinerea pâinii cea de toate zilele. Alături de Sorcovă, Pluguşorul este una dintre cele mai importante colinde pe care românii le practică de sărbătorile de iarnă, scrie calendarulortodox.ro.

Precum îi spune şi numele, plugul, împodobit cu hârtie colorată, flori, panglici, este o prezenţă constantă în cadrul colindei. De asemenea, acesta este chiar şi mai mult, o prezenţă simbolică pe când urătorii merg să colinde oficialităţile.

Obiceiul Pluguşorului în țară

Pluguşorul se recită din casă în casă până când razele soarelui îi dezmiardă dimineaţa pe micii colindători, în seara ajunului de An Nou. Conform tradiţiei, acesta era practicat doar de copii sau adolescenţi. Dar, potrivit tradiţiei populare, în trecut Pluguşorul era practicat doar de bărbaţii în puterea vârstei.

https://www.youtube.com/watch?v=7hck44E55b4

În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi şi de bărbaţi de curând însuraţi pleacă cu Plugul

Străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, „Pluguşorul” a ajuns o urare obişnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Pluguşorul este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor. La sate, „Pluguşorul” este însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug.

În unele judeţe precum Botoşani sau Galaţi se obişnuia ca şi femeile să facă parte din ceată şi să meargă la colindat

Dar cetele erau relativ mici, de doar două-trei persoane. În schimb, erau şi cete mai mari care obişnuiau să îşi aleagă un vătaf. Pe când recitarea textului începea, aceasta era însoţită de sunetul clopoţeilor, al buhaiului, dar şi de pocnituri de bice.

În unele regiuni obiceiul de Pluguşor este mult mai complex, fiind încorporate şi unele instrumente muzicale pentru fluierul, toba, cobza, vioara sau cimpoiul. De asemenea, nelipsite erau până şi pocnitorile sau puşcoacele, care aveau menirea de a amplifica atmosfera zgomotoasă specifică obiceiului.

Unii cercetători sunt de părere că acest obicei avea loc la începutul primăverii, aşa cum Anul Nou se sărbătorea mai demult

După ce data de Anul Nou a fost stabilită pe 1 ianuarie, se crede că obiceiul a migrat şi el. După colindat, gazdele ofereau colindătorilor colaci, fructe sau chiar cârnaţi. Dacă în unele zone se practică Plugul cel Mare, tras de boi sau purtat de copii, în Muntenia, Moldova şi Dobrogea acesta a fost înlocuit cu buhaiul.

Citeste si despre:

• Obiceiurile și tradițiile poporului român de Anul Nou
• Originea și istoricul cuvântului “LER” din colindele românești
• Mancare facuta in casa de sarbatori, sau comanda la catering?
• Mancarea traditionala romaneasca de Craciun, izvor de sanatate pentru sistemul imunitar
• Tradiții și obiceiuri de Crăciun la români și în restul lumii
• Traditii si superstitii in Ajunul Craciunului
• La colindete si nu la colindat – traditii adevarate de Craciun
• Totul despre Craciun, crestinism si paganism
• Pitaraii de la Jiet
• Originea și tradiţia colindatului la poporul român
• Originea colindului „O, brad frumos”, cel mai răspândit colind de Crăciun
• Bradul de Crăciun – obiceiuri, superstiții și tradiția ancestrală a Butucului de Crăciun la român
• Ignatul la romani – traditii care nu trebuie sa moara
• Solstiţiul de Iarnă, istorie, tradiții și obiceiuri de prin veacuri adunat
• Vine, vine Mos Gerila. Totul despre Mos Gerila si sarbatorile de iarna in comunism
• Traditii si obiceiuri romanesti de iarna, mai putin cunoscute
• Pluguşorul, străvechi obicei românesc de Anul Nou