Floriile, Începutul Drumului către Înviere – Obiceiuri și Tradiții Românești

Floriile, una dintre cele mai importante sărbători creștine, marchează începutul drumului către Înviere. Duminica Floriilor deschide Săptămâna Mare a Patimilor, în care Iisus Hristos parcurge calea de la trădare și judecată până la răstignire și Învierea din Duminica Paștelui.

Ce spun Sfintele Scripturi

„Cu șase zile înainte de Paști, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morți. I-au pregătit acolo o cină, iar Marta slujea. Lazăr era unul dintre cei ce stăteau la masă cu El. Maria, luând o litră de mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: «De ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să se dea săracilor?» Dar el a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoț și, având punga, fura din ce se punea în ea. Iisus a zis: «Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.» Mulțime mare de iudei a aflat că El este acolo și a venit nu doar pentru Iisus, ci și pentru a-l vedea pe Lazăr, pe care Îl înviase din morți. Arhiereii s-au sfătuit să-l ucidă și pe Lazăr, căci din pricina lui mulți iudei credeau în Iisus. A doua zi, mulțimea care se adunase la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic și a ieșit în întâmpinarea Lui, strigând: «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!» Găsind un asin tânăr, Iisus a șezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine șezând pe mânzul asinei. Ucenicii Lui n-au înțeles acestea la început, dar când Iisus S-a preaslăvit, și-au adus aminte că acestea erau scrise despre El și că ei I le-au împlinit. Mulțimea care era cu El când l-a chemat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți dădea mărturie. De aceea L-a întâmpinat mulțimea, pentru că auzise de această minune.”
(Ioan 12, 1-18)

Tradiții de Florii la creștinii români

În ajunul Floriilor, în Muntenia și Dobrogea se practică un ceremonial complex, numit „Lăzărică”, dedicat unei zeități a vegetației. Acest obicei, exclusiv al fetelor, este structurat după modelul colindelor. Una dintre participante, numită Lăzărita, se îmbracă precum o mireasă și, împreună cu alte fete, colindă pe la case. Lăzărita se mișcă lent, în cercul format de celelalte colindătoare, care povestesc, pe o melodie simplă, drama lui Lazăr: plecarea lui cu oile, urcarea în copac pentru a culege frunze, căderea și moartea neașteptată, găsirea trupului de către surori, scaldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc și aruncarea apei de scaldă sub nuci. Acest scenariu simbolizează renovarea timpului anual sau sezonal, fiind urmat de sărbătoarea prepascală a Floriilor.

Floriile includ obiceiuri de pomenire a morților

Pomeni, înfigerea ramurilor de salcie în morminte, curățarea și amenajarea mormintelor, precum și acte de divinație pentru a cere ajutorul spiritelor. Ramurile de salcie, simbol al vegetației primăvăratice, ocupă un loc central: sunt duse la biserică pentru a fi sfințite, folosite în farmece și descântece, considerate leac pentru boli, păstrate pentru a opri grindina și furtunile sau pentru a fertiliza stupii și vitele.

În unele zone, oamenii se încing cu ramuri de salcie

Crezând că acest ritual îi ferește de boli și îi întărește. De asemenea, crenguțe de salcie sunt agățate de crucile mormintelor, pentru a vesti apropierea Paștelui. Tot de Florii, șnurul de mărțișor este atârnat într-un copac înflorit, pentru sănătate și belșug. În anumite regiuni, fetele singure pun busuioc sub pernă, sperând să devină mai frumoase și să se mărite în acel an.

Alte obiceiuri includ aerisirea zestrei sau lovirea copiilor cu nuielușe de salcie, pentru a crește sănătoși și înțelepți.

Creștinii mănâncă pește în Duminica Floriilor

Se duc flori la biserică și se întorc cu ramuri de salcie sfințită, pe care le folosesc pentru a atinge copiii și animalele sau le așază la icoane. Vremea din ziua de Florii este considerată un indiciu pentru cea din ziua Paștelui. În unele zone, oamenii evită să se spele pe cap, de teamă să nu albească precum pomii în floare, în timp ce în altele se spală cu apă în care au fiert busuioc și fire de la un prapor folosit la o înmormântare de fată mare, pentru a avea păr sănătos.

Tradiții legate de salcie

În Duminica Floriilor, în bisericile ortodoxe se binecuvântează ramurile de salcie, despre care se crede că alungă spiritele rele și protejează animalele și pământurile. Salcia sfințită este atârnată în gospodării sau în adăposturile animalelor. Crengile de salcie trebuie să aibă mugurii desfăcuți; dacă vremea nu permite aceasta, sunt puse în apă cu o seară înainte.

Un obicei răspândit este lovirea ușoară cu ramuri de salcie, părinții spunând: „Bătaia salciei, să fii sănătos ca aceasta!” Mugurii de salcie sunt considerați vindecători, fiind consumați pentru a scăpa de friguri sau alte boli ori adăugați în aluatul de pâine. Salcia sfințită, aruncată în foc, se crede că ajută la stingerea incendiilor. Casele și grajdurile sunt stropite cu agheasmă și salcie sfințită, pentru a fi ferite de spirite rele, scrie crestinortodox.ro