Marmura alba, imbratisata de negrul abanosului … straluciri de chihlimbar … cuprinse in fiecare picatura de vanilie …
Si gandul mi’se duce departe … purtat de un dor … o nu … nu de unul … ci de suma celui ce abia a trecut pentru a face loc altuia … si eu sunt undeva intre propriile stihii … cautandu’l pe cel ce am fost, impacandu’ma cu cel ce sunt … fiindu’mi dor de cel ce eram … dar oare eu cine mai sunt?!
Nimic fara ea … totul fara mine …
Buna dimineata Toamna..
Daca eram o luna as fi fost Septembrie, iar pe obrazul ruginit ti-as picura stropi de (i)ubire…
Buna dimineata Septembrie, iti primesc mangaierea in lacrimi de cer …