Indentitati in A.T.I

Discutand in ultima vreme cu Adrian, imi spunea ca indentitatea mea si nu numai se afla in momentul de fata in A.T.I. (Anestezie – Terapie Intensiva), iar tot efortul meu in ce o priveste se reduce la administrarea de morfina si tentative mai mult sau mai putin reusite de resuscitare, a ceia ce ar trebui sa las sa moara cu riscul de a nu se mai naste alta. Nu am putut sa il contrazic si eram constient de asta, insa poate ca exact asta mi’a ramas sa fac pana in clipa in care treptat voi fi pregatit de asumarea alteia. In momentul de fata ma regasesc incet in ceia ce am crezut pierdut, poate chiar latura ce am negat’o mereu ca existenta desi a existat mereu. Ceva va trebui invariabil sa las sa moara intr’un final, pentru ca moartea nu este neaparat un final, ci poate chiar inceput a ceva grandios. Renasterea mea de atunci, nu a fost decat o etapa, dar oare sunt pregatit de o alta? Scufundat intre mine si EU, nu caut acum un raspuns ci fac doar pace cu divinitatea pentru ca raspunsul sa vina de la sine cand momentul ii va fi dat. Fortarea sau grabirea acestui moment, posibil sa aduca dupa sine o noua renastere atemporala, in care nelasand sa moara ceia ce trebuie sa las, ar aduce un nou amestec ciudat in care probabil ca ma voi pierde din nou. Ma ridic din nou pentru o noua lupta … insa inca sunt la A.T.I.

Sunt rani de inchis, capitole de inchis si o moarte ce sa aduca renastere … daca renastere va fi sa fie!

Voi mai avea o indentitate?

Posibil sa am una deja, posibil sa fi avut mereu, dar inca nu eram si nu sunt pregatit pentru ea. Momentul asumari ei va veni … poate azi, poate maine … nu stiu sa dau termene in timp … dar stiu sigur ca nu inainte de a fi pregatit de ea, pentru ca de aceasta daca nu ma voi mai cladi ca individ ci ca jumatate din ceva.