Ok … accept … sunt copilul LUI rebel, tocmai asta cred ca il face sa ma iubeasca inca, si nu are de gand sa ma piarda stiind ca odata cu mine ar pierde si alte suflete iar eu sunt cel care ii poate inchina un arhanghel pe altarul lui, daca sufletul meu este inchinat pe un altul. Sunt de acord cu aceasta conditie a LUI si ii promit ca asa va fi, insa acum trebuie sa lupte alaturi de mine si nu impotriva mea sa ma ajute sa imi aduc ingerasul inapoi si sa il invalui cu aripile mele! Ok … accept sa luptam impreuna si accept aceasta ultima lupta fie de asta ar duce la transformarea mea in cenusa. A venit vremea sa ma ridic din nou … pentru ultima oara … sa duc o ultima lupta pentru recastigarea unei impliniri … sau pierderea mea in neant … pentru totdeauna … nu imi pasa.
Ii multumesc ca astazi poate a facut o minune … si a dat un prim semn de bunavointa, intinzand primul mana. Imi voi face partea mea in continuare, pentru care nu ii cer sa imi dea decat rabdare si mai ales multa intelepciune si il rog sa isi vada de partea lui ca are treaba la greu, printre care sa ii dea din nou aripi si putere ingerasului ce mi l’a luat cand a turbat de gelos ce era. E AL MEU! Sa priceapa odata! 
Deci … anunt oficial ca astazi am incheiat un ultim armistitiu intre mine si divinitate! Amu sa vedem … cine isi face treaba si cine nu 😉
Daca o lasa mai moale cu gelozia si isi face treaba o sa mi’o fac si eu si va castiga TOT ce i’am promis … daca o sa calce din nou in strachini … e gata … incep sa ii iau si eu tot ce ii e mai drag!
Am zis.
Ma bucur sa citesc asta! Nu meritai sa te piarda!
Cu siguranta ca multi dintre cei care citesc aceste randuri te vor crede cel putin nebun daca nu mai rau, dar eu nu o fac 
Inca nu am sa inteleg cum poate un om sa iubeasca atat de mult incat in nebunia lui frumoasa sa mearga pana la razvratirea impotriva divinitatii
Ce sa zic, Domnul sa fie cu tine, nebun frumos! 😉
Deci in sfarsit te-ai hotarat ca a venit vremea sa te lupti si nu sa stai jos si sa iti plangi de mila. 😛 O MY GOD! Am ajuns sa vorbesc ca tine!
Iti aduci aminte cum imi dadeai picioare in dos, cand te-ai saturat sa ma auzi vaicarindu-ma? No dragul meu drag, acum sa te vad cum te lupti pentru ceva ce iti apartine si ii apartii dar voi doi sunteti niste copilasi prostuti, mai ales tu, ca ingerasul imi e mai drag decat tine! Na, asta asa ca stii cum sta treaba 😛
Succes si sunt langa tine, „nebun frumos”!
Ramona.
Daca nu ne avertiza Tina, juram ca esti dus!
Cum de mai exista oameni care iubesc cu adevarat si din tot sufletul lor?
Nu stiu povestea voastra, povestea ta, insa aceste randuri si chiar formatul acestui site imi spun ca exista ceva cu totul aparte in spatele aparentelor sau ceia ce lasati sa se vada.
Te citesc in continuare. Scrie in continuare si felicitari pentru ideea acelui cenaclu din care faci parte. Adunand pe langa tine oameni care scriu inca, care picteaza sau incearca orice forma de exprimare a creatiei umane, ne intaresti noua restului, celor ce citim inca o carte, credinta ca inca se apreciaza si creeaza frumosul.
Imi pare bine sa fac parte la cuvintele mai sus exprimate si sa constat o impacare a ta Mugur cu cineva atat de drag mie si Marinelei.Sper ca totul sa iasa bine!Si mai am parte de o mare bucurie,data de cuvintele tale Eugeniu…si nu pot decat sa iti spun simpu:Multumesc!
no mai copilas! una i cu unu altu i singur doua sed impreuna trei nu’s; ghici cei?
Dragul meu Adrian…banuiesc ca acel dulce apelativ „copilas” imi e adresat mie…si…multumesc!No no no