Impresia ca orasul asta nu doarme niciodata, nu este o impresie. Ziua te pierzi usor in furnicarul pestrit ce ii inunda strazile, iar noaptea in milioanele de lumini si luminite. Cumva devi incetul cu incetul dependent de orasul asta, nu poti sa zici ca iti place la fel cum nu poti sa zici ca nu iti place.
Cand ajung aici … in locul ce il consider ca o a doua casa pentru mine … traficul ma ucide instant … injur printre dinti … incep sa imi bag si sa imi scot in toate mamele „jmecherilor” cu nume de vitamine la numar de zici ca is pe alcaline … pentru ca in maxim 30 de secunde sa imi aduc aminte de stilul Bucuresti: calca pedala la fund si aduti aminte de singura regula care spune ca … nu sunt reguli! Imi revine rapid zambetul pe buze, e un soi de care pe care … nimic nu e mai placut decat sa pleci cu turometrul pe rosu in timpul in care ridici degetul mijlociu vreunui ghiolban la care i’a luat taica’su masina daca nu a fost in stare ca din genetica sa ii dea si putina minte.
Cand plec de aici … in locul ce il consider a doua casa pentru mine … (ce intoarcere ciudata de situatie) … traficul imi lipseste instant … incep sa imi bag si sa imi scot in toate mamele paralizatilor care uita sa plece de la semafoare … depasesc de parca o trag pe masa dupa masina. Imi revine zambetul pe buze … abia dupa cateva zile cand reusesc sa imi stapanesc din nou pornirile hranite din plin din locul de unde abia am plecat.
A dracului soarta … imi impart si traiesc viata intre doua extreme … yeah … povestea vietii mele.
P.S. Si ca tot am scris acest post … incepand de astazi voi inaugura o noua sectiune: Bucuresti … asa cum nu il stie nimeni! in care voi aduna toate povestile ce le traiesc aici plus istoria acestui loc pentru ca ma consider dator odata ce m’a adoptat … plus ca FRATIOARE … despre aici, chiar ai ce scrie! N’joy!
Am facut si eu pe blog un scurt rezumat.
Cand voi apuca sa scriu si cate ceva din istoria orasului vei trage singur concluzia ca nimic nu s’a schimbat iar ce vezi acum este ce vedeai si acum 100-200 de ani cu diferentele de rigoare. Am preferat sa nu vad aceasta parte a orasului astuia pentru ca pe asta o stiam si nu imi face nici o placere … partea buna vine cand reusesti sa treci peste maldarul de mizerie si sa vezi dincolo de ea … cautand chiar in ea … ceva frumos Modul asta de a aborda lucurile sa stii ca iti poate aduce si o oarecare bucurie si stare de bine … mai ales daca nu te amesteci in troaca porcilor!
Bafta dragule si ne revedem daca viitoare ca doi ardeleni pierduti pe taramul ala!