Fiind zile bune de liniste si bucurie in saptamana Luminata de dupa Pasti, am ales una dintre ele ca sa imi fac drum spre Manastirea Tismana, unul dintre obiectivele pe care le aveam de ceva timp pe agenda si dus am fost.
Manastirea Tismana, cea mai veche ctitorie monarhala din Valahia – Oltenia
„Cea mai veche si mai mareata dintre manastirile de peste Olt”
cum a numit-o Grigore Alexandrescu.
„Maret cuib al Basarabilor”
cum a socotit-o George Cosbuc
„O lume de inchipuiri, de basme”
cum a deslusit-o Alexandru Vlahuta
“Fara seaman nici in aceasta tara, nici in alta, prin frumusetea locului si a asezarii, prin multimea apelor sale si intarirea naturala pe care o are, ajutata si de ocrotirea zidurilor sale inconjuratoare”
cum a descris-o celebrul calator Paul de Alep – arhidiaconul si insotitorul Patriarhului Macarie al Antiohiei in calatoria din 1657, scrie crestinortodox.ro
Locatie si istoric
La 36 de kilometri de oraşul Târgu-Jiu, reşedinţa judeţului Gorj, în oraşul Tismana, la poalele munţilor Vâlcan şi Godeanu, pe dealul Stârminei, se află Mănăstirea Tismana, cel mai vechi aşezământ monahal din Ţara Românească, care a avut un rol esenţial în păstrarea credinţei ortodoxe de-a lungul a peste 600 de ani. Mănăstirea Tismana, cu hramul Adormirea Maicii Domnului care se prăznuieşte pe 15 august, este una dintre cele mai importante vetre de cultură veche românească, un muzeu al valorilor inestimabile ale trecutului, ce găzduieşte inegalabile mărturii ale realizărilor umane şi ale faptelor istorice glorioase.
Biserica actuală a mănăstirii este zidită de Radu-Vodă, tatăl lui Mircea cel Bătrân, la finele veacului al XIV-lea, în perioada 1377-1378
Conform tradiţiei, se spune că atunci când cuviosul Nicodim a ales locul pentru mănăstire, pe platou exista un copac mare de tisă, pe care l-a tăiat şi din lemnul căruia a construit prima biserică, trunchiul retezat folosindu-l drept prima masă a altarului. Aşadar, mănăstirea îşi ia numele de la acest arbore de tis, conifer ce împădurea pe vremea aceea locul.
Construcţia întemeiată de Radu Negru Basarab, a rămas, însă, până la sfârşitul domniei sale neterminată, deşi o inscripţie din biserică a lui Nedelecu Bălăceanu, datată 1564, arată că Radu voievod a zidit-o din temelie până la sfârşit. Mai credibil este hrisovul lui Dan I, datat 1385, care indică faptul că mănăstirea a fost finalizată de acesta.
Radu I Basarab va înzestra mănăstirea cu multe sate şi moşii, case, vămi, odoare şi veşminte liturgice, întărind de asemenea şi daniile fratelui său Vladislav făcute Vodiţei, ce se afla sub cârmuirea aceluiaşi sfânt stareţ. Cuviosul a fost ajutat şi de daniile „rudeniei sale”, cneazul Lazăr, care, neuitând binele pe care i l-a făcut sfântul Nicodim, a înzestrat Tismana cu zece sate din Serbia. Din 23 noiembrie 1406 este menţionat ultimul hrisov care aminteşte de sfânt în timpul vieţii, semnat de voievodul Mircea care dădea un ucaz „părintelui şi rugătorului domniei mele, popii Nicodim”.
Mircea cel Mare (1386-1394 şi 1397-1418), singurul domnitor valah care a încheiat numai tratate de alianţă nu şi de vasalitate şi singurul om din istorie care l-a înfrânt pe Bayazid Yldârâm de două ori, confirmă darurile făcute de mama sa Calinichia şi mai acordă mănăstirii şi o parte însemnată din veniturile minelor de aur şi aramă ale ţării, potrivit radioromaniacultural.ro
Impresie de calatorie
Drumul pana la manastire este unul fabulos iar locatia una de o liniste aparte desi manastirea este una destul de vizitata atat de oameni locului cat si din alte zone ale tarii si in afara ei! Asa cum ati citit pana aici, locul este unul incarcat atat de spiritualitatea frumoasa a ortodoxiei cat si de istorie, Manastirea Tismana fiind si o fortareata importanta din punct de vedere strategic, acesta locatie fiind si loc de refugiu in vremuri de cumpana cat si baza de pregatire si rezistenta in urma evenimentele de la 1821 sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, fapt evocat pe o placheta aflata in curtea manastirii.
Datorita pozitiei straegice, Manastirea Tismana serveste si ca Muzeul al Tezaurului BNR, Tismana fiind aleasa ca ascunzatoare a acestui tezaur in perioada 1944–1947, respectiv 231,22 tone, acest lucru realizandu’se in cadrul unei operatiuni secrete, care a primit numele de cod „Neptun”.
Din pacate nu am avut ocazia sa vizitam acest muzeu, din cate am inteles de la responsabili, acesta este inchis pe o perioada nedeterminata, anuntul redeschiderii lui urmand sa apara pe site-ul BNR.
Video
Fie ca sunteti credinciosi, fie ca sunteti pasionati de istorie, fie ca de natura sau toate la un loc, va recomand sa vizitati acesta bijuterie a Romaniei!