Noi suntem aia care mergeam la scoala cu pachetelul in care aveam paine cu ou sau paine cu untura, cu ceva sare presarata, fara frica de gripa aviara, trichineloza sau colesterol, si tot noi suntem aia care colectionau actibilduri cu masini (Turbo) tancuri/avioane(Lazar), mancam ciocolata aia cu gust de ranced, sau glucoza ptr care iti trebuiau dinti de otel, sau foarfece de tabla, bananele verzi din dulapul cu haine, pe care oricum tot crude le mancam ca nu mai aveam rabdare. Nu o sa uit piatra pusa la randul de la butelii, sau randul lasat la toate cozile existente, tacamurile alea de pui cu 4/5 capete dar fara pulpe, duminicile in care se circula cu masinile o zi cu sot una fara sot, si norocul facea ca ai mei aveau doua. Adidasi aia romanesti ptr care trebuia sa ai pile la depozit, cizmele alea poloneze de cauciuc cu „guler” de blana sus, sau vestitele costume de fas intregi „Cosmonaut” de care eram tare mandrii. Taberele, excursiile, mersul dupa fructe de padure, colectarea de hartie, sau duminicile cand ne scoteau prin parcuri/oras la munca patriotica, lasandu-ne si fara alea 5 minute de desene animate care erau la ora 14.30.
Probabil ca am fost ultima generatie, care nu se imbatau ca porcii la chefuri, nu le statea mintea doar la sex, si preferau sa danseze de nebunii pana dimineata, si a doua zi sa isi si aduca aminte cum a fost, magnetofonul Cashtan/Mayac/Akai care era piese de inalta tehnologie, sau jocul ala cu iepurele ce prindea oua adus de la rusi, cu care ne jucam in timpul orelor pe sub banca, antenele de satelit care dadeau programe la un cartier intreg, filmele pe video din care nu intelgeai nimic si cum stergeam capul de la video de 2/3 ori in timpul unui film ca se umplea de praf, sau moda antenelor ptr sarbi/bulgari, acel dipol facut din sarme indoite cu care ne chinuiam sa prindem ceva de pe la vecini.
Da, fac parte din acea generatie care a fost si soim al patriei si pionier, si nu imi e rusine sa recunosc ce mandru am fost cand am depus juramantul si am primit acel snurulet rosu care era dat comandantilor de grupa, cercul de teatru din care am facut parte, sau lotul de inot de performanta in care m-am inscris sa imi vad colegele si nu numai in costume de baie, corul din care faceam parte doar sa scap de ore, sau olimpiadele la care ma inscriam din acelasi motiv. Rusinea care am avut-o cand am chiulit prima oara in clasa a 7-a, sau prima nota de 4 pe care am luat-o tot atunci, prima tigara fumata pe ascuns cu un coleg in cotetul gainilor, sau revistele porno unguresti la care ne uitam noaptea cu lanterna pe sub plapuma de frica sa nu ne prinda parintii cu ele.
Tigarile KENT, cafeaua MOKA, nessul AMIGO, parfumurile FARMEC/Rexona/Nivea, sapunul LUX, pixurile cu 3/5 culori, stilourile chinezesti, ceasurile cu melodii/calculator, salamul Victoria, crevetii Vietnamezi in cutiile alea rosii, carligele goale din macelarii, Cascadori Rasului, Teleenciclopedia, programele de Revelion … toate acestea au apartinut acelor vremuri ca modele etalon. Este greu acum de inteles cat de mult reprezenta un cartus de tigari Kent, o butelie plina, sau un kilogram de cafea, insa ptr cei care au trait acele vremuri, raman ca niste amintiri ale unor ani in care totul era la rang de mare lux sau saracie.
Si totusi am supravietuit, ne-am bucurat de fiecare zi asa cum a fost si am trecut mai departe, am trait si Revolutia, am trait si ani care au urmat cu bune cu rele, am ajus si pana aici si mergem mai departe. Ca am fost sau nu o generatie de sacrificiu, ca am fost sau nu niste luptatori, asta vor putea judeca generatiile care vin dupa noi, desi nu cred ca isi va mai aduce nimeni aminte, si oricum nu asta este cel mai important.
Si da … recunosc ca si pe mine m-a luat nostalgia acelor vremuri, dar nu regret nimic, probabil ca tot noi am fost si ultima generatie care stia de Mos Gerila, un Mos Craciun comunist, dar ne-am bucurat de fiecare data cand a venit cu sau fara brad, si fara jucarii de exceptie, doar unele din tinichea de proasta calitate, lemn neslefuit si un kilogram de portocale, ptr care ai nostrii stateau cu zilele pe la cofetarii sau alimentari.”
Sunt vremuri care nu se pot uita, sunt vremuri care au marcat o generatie intreaga, sunt ani pe care i-am trait, sunt ani din care nu am regretat o clipa.
Am fost poate ca ultima generatie de copii care si-au trait copilaria, si au ajuns pana aici cu niste amintiri dint-o copilarie sanatoasa. Mergem mai departe, si vom incerca sa le aducem aminte tuturor cum au fost vremurile cand a murit copilaria …