Dupa povestea albastra a unui pixel oarecare si o flacara violet ce ne aduce aminte de …
Mihaela dragostea mea …
Epopeea colorata a manariilor si parandaraturilor tipic romanesti de pe intaia arena de circ a tarii merge mai departe cu mov’ul unei cucuvele ce nu are totusi nimic in comun cu aia ce canta prin anii ’90 prohodul tarii de la Cotroceni. Si iote asa … roz’ul vietii din tara asta se poate reduce cel mult la hartia igienica ce maine-poimaine va fi si ea un lux pentru multi, ramandu’ne totusi verdele crud al brusturilor imbinat uneori armonios cu galbenul pal al matasii de porumb. Cacaniu avem fara numar, pofta buna sa fie!
ce s-o mai dam pe langa gard .. asa arata o tara infestata de securism .. cand spui ceva pe tema asta, se face liniste in jur .. sau se schimba vorba urgent – politicieni corupti,rusii si putin, incalzirea globala gen …
Cu greu te abti sa nu vomiti instant uneori mai ales cand vezi cu cata lejeritate fac asta si mai ales accepta ce li’se intampla. Am fost, suntem si vom fi o tara infestata de securism in care rock star’urile in constiinta publica vor fi mereu exponenti ai acestui blestem care infloreste ajutat de stampilele alora care ar trebui sa se fi saturat si nu sa le fie dor sa fie priviti pe gaura cheii.