„magyar?”
Buimacit ii raspund …
„No … IOI istenem … magyar?!” (Doamne feri … maghiara?!”)
El bucuros …
„Igen, magyar”
Imi rup capul, toata copilaria mea batrana (strabunica ce m’a crescut, Dumnezeu sa o ierte..) a incercat sa ma invete maghiara (d’aia ii bine sa iti asculti mereu parintii), da nu s’a lipit de mine, NEAM, dincolo de cuvintele de baza, incerc sa imi aduc aminte …
„vannak” … (stai/asteapta)
Imi zambeste bag seama ca in mintea lui era bucuros ca cineva vorbeste maghiara daca a lui chineza nu, eu pun mana pe telefon si chem o unguroaica sa se intealeaga cu el, vine aia … si incepe sa o dea in maghiara cu el, zambesc, vorbesc, eu incerc sa prind una-alta (macar daca ma injura, ca alea le’am invatat primele :D) si imi zice unguroaica:
„are un aparat la fel si te roaga daca poti sa il ajuti cu vreo carte tehnica in chineza …”
Mintea unui roman lovit brutal de maghiara lucreaza si zice:„firai al dracu de chinez … ungureste ai putut invata romana de ce nu?!”, lovindu’se de mintea de barbat ce ii plac „exoticele” … „lasa ba ca poate iti prinde bine in China … cine stie?!” 
, cedeaza mintea de barbat, scot Canon’ul din cutie si caut manualul in chineza, il gasesc si bucuros ca am putut ajuta i’l pasez, zambindu’i 
…
Il ia, se uita … pufneste, zice ceva unguroaicei si pleaca …
Raman ca la dentist. Ce dracu frate?! O intreb pe aia in romana …
„Ce dracu a zis ma asta si a plecat asa nervos?????!!!”
La care ea …
„Ce i’ai dat era in JAPONEZA!!”
Recunosc ca m’am cracanat de ras … si eu si unguroaica …
Morala 1 : care e sansa unui roman, sa ii intre in magazin un chinez care sa ii vorbeasca in maghiara dar sa nu priceapa japoneza?!
Morala 2:: astia din stepa asiatica se inteleg mai bine! Sangele apa … NU SE FACE!
Concluzie 2: :In viata mea nu m’as fi gandit ca e bine sa invat maghiara pentru ca intr’o buna zi poate ma lovesc de un chinez care o stie! (Doamne feri … maghiara?!”)
Pur romanesc, SA MOARA SI CAPRA VECINULUI: Chinezi si japonezi se urasc mai rau decat romani si unguri!
P.S. Nu … NU E BANC!