Planuiam sa mai reflectez la acest articol, dar timpul preseaza.
Astazi Europa , iesita foarte sifonata din criza economica – ma rog, o parte a ei, altii au trecut cu brio – , pare sa se indrepte spre o noua criza. Nu economica, ci una politica, sociala si poate chiar psihologica. Iluziile ca Uniunea Europeana, taram a laptelui si mierii ce curg pe strada si prosperitatii si tolerantei bla, bla,bla traieste un soi de end of history cu happy end se spulbera chiar in aceste momente sub ochii nostri…dar multi vad, foarte putini pricep ca se produce o noua reasezare a continentului
Exista manifeste mai multe crize in Europa:
- criza migratiei, cauzata de razboaie, motive economice si , in parte, de politica gresita a usilor deschise, promovata de Angela Merkel
- criza ruso-ucraineana, care s-a reactivat vizibil in aceste zile; dar , in mod ciudat, nimeni nu prea reactioneaza, lasand Ucraina prada lupilor.
- criza relatiei cu partenerul strategic SUA: sagetile aruncate peste Atlantic, in ciuda mimarii unei asa zise prietenii, sunt tot mai vizibile si dese, cauzate in special de acest imprevizibil Trump
- criza relatiei intre tehnocratia bruxelleza si cateva state membre, respectiv Polonia, Ungaria, Italia si, cu voie sau fara de voie, Romania
- crizele interne manifeste in cateva state
Ultimul punct l-am tratat deja: criza Brexitului in Marea Britanie, criza provocata de acordul ONU privind migratia in Belgia, criza vestelor verzi din Franta…trei guverne importante din UE se clatina vizibil…
Tot recent a picat o veste foarte proasta: extrema drepta din Andalucia, un partidulet numit VOX, pe cale sa devina din partid regional partid national, a castigat la alegerile regionale din aceasta regiune 11%. Daca VOX, care va participa la alegerile din Catalunia, reuseste si acolo un rezultat bun, lucrurile se complica si in Spania, a carei criza constitutionala cauzata de tentativa independentista a Cataluniei inca nu s-a stins, ba dimpotriva; practic, vom avea 5 partide nationale si mai multe partide regionale care se lupta pentru putere in Spania, fapt ce poate arunca electoratul satul de vechile partide in bratele partidelor extremiste si eurosceptice…in aceste conditii Spania se poate felicita ca a reusit sa stinga conflictul basc si sa ajunga la o relatie conviventa democratica cu partidele basce.
Un punct critic inca invizibil este Germania. In weekend CDU , adunat in Congres, a consfintit retragerea Angelei Merkel de la conducerea partidului, dar nu si din functia de cancelar. Functia sa a fost disputata, dar a revenit in cele din urma lui Annegret Kramp-Karrenbau, care l-a învins pe Friedrich Merz în turul al doilea al scrutinului intern din cadrul Uniunii Crestin-Democrate germane (CDU) pentru desemnarea liderului care-i succede cancelarului Angela Merkel la conducerea formatiunii.
Multi analisti considera insa ca alegerea lui AKK este o greseala. Ea este un politician local al CDU, venita din landul Saar, fara prea mare experienta sau reputatie internationala, spre deosebire de contracandidatul ei, un politician mult mai abil si mai versat, multa vreme chiar favoritul Angelei Merkel in partid. Ramane de vazut ce se va intampla, dar exista posibilitatea ca AKK sa nu faca fata asaltului partidului AFD pentru partea conservatoare a electoratului.
Un succes al AFD, conjugat cu succesul altor partide eurosceptice, gen partidul lui Marine Le pen, La lega, Vox, Vlaams Belang samd in mai anul viitor, ar putea pune in pericol chiar unitatea Europei sau insasi existenta UE.
Daca adaugam la toate acestea crizele care macina in surdina si prin alte state, precum nesfarsita criza politica romaneasca, Europa nu sta deloc pe roze, chit ca economic e mai binisor ca acum cativa ani.
Ceea ce de fapt remarcam este o profunda criza a clasei politice si a establishmentului economic, deoarece PACTUL SOCIAL a fost rupt. Cel putin ca si perceptie. Marea masa de europeni percepe ca multe guverne nu sunt decat cureaua de transmisie a paturii bogate si a unei tehnobirocratii pentru pastrarea averilor si a priveligiilor acestora in dauna distrugerii drepturilor lor, in special cele social-economice, in numele austeritatii si supletei statului; ce sa mai vorbim de trecerea la o economie defosilizata, tranzitie a carei factura sa cada tot in sarcina cetatenilor, care insa se vede ca s-au mai desteptat si refuza sa plateasca, uneori opunandu-se cu o violenta rara, precum in Franta.
Zilelele acestea se desfasoara in paralel doua conferinte cruciale: una despre migratie, la Marrakech…personal cred ca va fi un esec de rasunet…alta despre mediu si Acordul de la Paris, gazduita de orasul polonez Katowice, o conferinta cruciala, pentru ca la aceasta conferinta s-au produs niste dezvoltari care au luat pe multi conducatori de state si guverne prin surprindere.
Ceea ce insa denota clar criza Europei este faptul ca la aceste conferinte fiecare stat european, mai ales statele UE, se prezinta fiecare pe cont propriu, desi UE , teoretic, are un Comisar de Politica Externa; aceasta arata cat de decuplata este tehnobirocratia de la Bruxelles de interesele fiecarui stat , dar si cata”incredere” mai au anumite state in UE!
De altfel, tehnocratia de la Bruxelles si establishmentul eruopean s-au trezit azi pe masa cu o scrisoare deschisa, Un Manifest European, semnat de o serie de mari personalitati din diverse domenii, in frunte cu economistul francez Thomas Piketty, laureat Nobel, manifest in care se cere Bruxellesului si statelor memebre UE sa faca CEVA pentru aplanarea turbulentelor si combaterea inegalitatii sociale, in special prin reasezarea poverilor fiscale si pe clasa bogata si taxarea la sange a multinationalelor, a celor cu venituri mari si averilor excesive, pentru a permite finantarea de mari proiecte paneuropene in domeniul combaterii poluarii, defosilizarii economiei, reformarii Uniunii Europene, reformarii educatiei si dezvoltarii cercetarii si inovatiei; intr-un cuvant, tranzitarii spre o o Uniune Europeana mai putin birocratica si spre o economie europeana dinamica, desprinsa de combustibilii fosili si orientata spre muncitor si client si nu spre castigurile exorbitante ale patronatelor, actionarilor si conducerilor corporatiste.
Personal, nu stiu cum se vor termina aceste turbulente.
Oare sunt primele salve ale unei noi recesiuni mondiale? Inchiderea programelor de injectie de bani ieftini de catre bancile centrale s-ar putea sa conduca la o noua criza, nu din lipsa banilor, cat din teama tuturor de a cheltui acesti bani, pe care literalmente stau si nu fac mare lucru cu ei. Sunt munti de bani, cel putin 25 de trilioane de usd, tezaurizati in intreaga lume, bani pentru zile negre, chipurile; imobilitatea acestor sume imense care, daca ar finanta de exemplu tranzitia spre o economie defosilizata, ar asigura poate chiar perpetuarea omenirii, este o situatie care mie cel putin imi pare o gluma de-a dreptul proasta.
Cert este un singur lucru: iluziile au luat sfarsit, iar realitatea nu este deloc, dar deloc imbucuratoare!
Ca o dovada in plus ca exista o decuplare intre populatie si leadership, iata revendicarile din Franta:
Economie / muncă: O revizuire completă a impozitării, fără ca nici un cetățean să fie impozitat la mai mult de 25% din venituri; o creștere imediată de 40% a salariului minim, a pensiilor și a beneficiilor; „Angajări în masă” în sectorul de stat pentru a restabili calitatea serviciilor în spitale, școli etc. 5 milioane de case noi;
Politica: Constituția Franței va fi rescrisă „de popor și de interesele poporului”; lobby-urile să fie interzise; Franța ar trebui să părăsească UE; să recupereze în fiecare an 80 de miliarde de euro; oprirea și / sau inversarea tuturor privatizărilor; îndepărtarea camerelor de viteză „inutile”; reforma sistemului educațional, eliminarea tuturor „ideologiilor”; bugetul cvadruplu al sistemului judiciar, care trebuie simplificat, gratuit și accesibil tuturor; desființarea monopolurilor media și încheierea unei relații confortabile între mass-media și clasa politică; deschiderea mass-media catre oameni;
Sănătate / mediu: 10 ani garanție pentru produse pentru a pune capăt uzurii planificate; interzice sticlele de plastic; puterea limitată a companiilor farmaceutice; interzicerea alimentelor modificate genetic, pesticidele cancerigene, monocultura; reindustrialise Franța pentru a reduce importurile și, prin urmare, poluarea.
Geopolitica: Retragea Franta din Nato si razboaiele din afara granitelor; să se sfârșească jaful Africii de limbă franceză pentru a preveni fluxurile de migrație care nu pot fi salutate sau integrate în contextul „crizei civilizaționale” actuale; scrupulos respect pentru dreptul internațional și angajamente.
Cred ca intelegeti mare parte…si intelegeti de ce clasa bogata si politicienii si jurnalistii aserviti celor bogati NU VOR sa se faca nimic sau, mai rau, sa se faca, dar in CONTRA acestor miscari!
Credeti ca sunt fezabile aceste cereri si Europa va reveni in matca ei si nu mergand pe calea idioata a Globalismului care si’a dovedit din plin ineficienta?