Prin 2017 porneam intr’o aventura prin Insulele Canare, prima noapte in Tenerife petrecand’o la bordul unui tall ship hotel, Jean de la Lune, un splendi velier unde am petrecut o seara de vis, fiind si prima oara cand dormeam pe o barca. Cazarea mancarea si ospitalitatea echipajului care locuia pe acea barca a fost la superlativ, ne’am distrat super misto si am regretat doar ca nu am avut timpul necesar sa facem o croziera de 3 zile cu ei la bordul frumosului velier construit prin 1957 ca si velier istoric pe care atunci cand l’am vazut in port m’a lovit o nostalgie aparte deoarece semana cu goeleta „Speranta” din „Toate panzele sus”.
Mancandu’ma de ceva planuri de vacanta pentru anul viitor, m’am gandit sa repet experienta din 2017, de data asta sa includ si croaziera aia de trei zile cu echipajul ala de oameni faini, apucandu’ma sa caut ceva informatii in sensul asta, am avut un șoc sa aflu ca pandemia a reusit sa invinga batrana barca si in iarna lui 2020, Jean de la Lune s’a scufundat in portul Marina San Miguel din Tenerife, din cate am inteles problema fiind lipsei banilor pentru efectuarea unor lucrari urgente de reparatii de care ar fi avut nevoie, dar in urma crizei cauzate de covid, acestea nu au mai putut fi facute la timp, soarta fiindu’i pecetluita sa putrezeasca intr’un cimitir de barci.
Bai, m’am intristat tare de tot, velierul ala era o splendoare care oferea cazare destul de ieftina in Tenerife (in jur de 40EU/noapte, mic dejun inclus) si experienta unica de a dormi confortabil pe un velier, plus posibilitatea acelei croaziere intre insule, ce ar fi facut parte din viitoarele mele planuri de vacanta. 
Pandesc si eu inca o treaba cu velierul. Sa vedem daca o sa iasa.
Mai incercasem si inainte ceva experiente, dar nu pot sa zic ca mi’au placut la fel de mult ca asta, probabil in mare parte si datorita echipajului, care era o familie ce efectiv locuia pe barca aia 12 luni pe an. Atmosfera era una de familie, oamenii foarte deschisi, ospitalieri si primitori, mancare buna si multa, dupa ce am bagat si niste vin vrac de Tenerife, s’au deschis parca alte lumii si ne stiam de o viata. A fost super misto, visez de trei ani sa ma intorc pe barca aia pentru alea 3 zile ca asa ramasese stabilit … a venit covidul pluii si s’a dus naibi visul.
Astfel de povești sunt triste in lumea navaliștilor. Macar ai rămas cu amintiri!
Prin natura muncii mele am dormit și pe portcontainere, pe petroliere, dar și pe nave de croazieră. Dacă nu e furtună și dacă nu ești pe un port container in port, unde trântesc containere non stop și se aude fierul ăla și se zdruncina nava….
Nu sunt un fan al barcilor, am mai umbalt si eu cu de astea moderne … dar velierul asta a fost cu totul si cu totul altceva. Da, macar am ramas cu niste amintiri misto.