Scoala online, fortat impusa in ultimele luni in contextul pandemiei Covid19, a scos la suprafata o realitate crunta, respectiv analfabetismul digital al tinerelor generatii care vine ca o consecinta probabila a analfabetismului functional! Daca iei in considerare ca generatia Z si Y sunt tineri nascuti odata cu evolutia tehnologica si faptul ca „batranii” din generatia Z par a fi mai bine pregatiti, acest lucru poate fi considerat un paradox, insa daca stai putin si analizezi cauzele realizezi ca nu este decat o consecinta a digitalizarii excesive in care tinerele generatii au primit tehnologia strict ca niste consumatori de „la un click distanta” fara a fi insa stimulati in nici un fel sa treaca dincolo de idea ca „pentru orice exista o aplicatie”, fara a fi nici stimulati si nici interesati sa aiba macar cateva minime cunostiinte productive in acest domeniu care reprezinta viitorul care incepe inca de azi.
Cum s-a ajuns la paradoxul in care aparent vechea generatie este mai pregatita digital decat noile generatii
Cand am luat eu contactul cu IT&C’ul in Romania, pe la finele anilor ’90”, domeniul asta era unul mai mult decat incitant, fiind un soi de voodoo like, asa ca, tot ce am invatat in vremea aia ca baza de plecare a fost la modul empiric, autodidactul fiind baza. Practic, daca te trezeai cu un calculator in casa in vremea aia, pentru care iti vindeai rinichii, dupa ce iti trecea entuziasmul ca ai reusit sa ai asa ceva, in secunda doi te trezeai in fata cu o masina pe care trebuia sa incerci in primul rand sa o intelegi si sa inveti o noua limba pentru a putea sa te si folosesti de ea dincolo de licarilea magica a ledurilor de pe carcasa. Si uite asa, alta cale neavand, m’am apucat de studiu autodidact, citind cu nesat orice imi pica in mana legat de domeniul asta, imi aduc aminte ca revistele de IT&C din vremea aia reprezentand pentru mine o piatra de temelie deoarece erau cam singurele publicatii in contact cu noutatile tehnologice din tot ce gaseai pe la noi. Pe langa asta, erau si foarte bine scrise de oameni la fel de pasionati, care incercau sa impartaseasca din experienta lor si uite asa, te stimulau si pe tine sa faci tot felul de lucruri. Si asa, petrecand zile, saptamani si luni de zile de studiu si munca, am ajuns eu sa inteleg ce e in carcasa aia de tabla, ce face fiecare component, cum programez fiecare component, cum il montez si demontez, ce rost are, cum imi instalez un sistem de operare, cum il optimizez pentru resursele extrem de reduse, cum instalez o aplicatie, ce face acea aplicatie si asa mai departe. Imi aduc aminte ca imi petreceam ore in sir, zi de zi doar cu alea cateva aplicatii de pe PC pe care le frecam toata ziua sa invat sa le folosesc, fara a avea nici macar placa de retea in PC pentru ca nu aveam ce face cu ea, internetul fiind doar la stadiul de poveste, asta daca isi poate imagina cineva in ziua de azi asa ceva! 
Despre primul meu contact cu un PC am scris aici si aici.
Cum s-a ajuns la analfabetismul digital al tinerilor
O cauza poate fi tocmai acest acces facil al tinerilor la tehnologie in paralel cu lipsa pregatirii lor pentru acest domeniu, fapt accentuat si de invatamantul care in ultimi 30 de ani nu a fost aproape deloc adaptat la aceasta noua realitate. Desi avem scoli de profil de mai bine de 20 de ani, licee de informatica de exemplu, aceste institutii au ramas cu o predare prinsa in analele timpului, materia predata in aceste scolii fiind inca in era Pascal, iar in rest total contraproductiva fiind bazata mai mult pe partea de toceala teoretica decat spre partea practica care ar putea reprezenta un stimul in plus pentru cei care ar putea ulterior alege o cariera prin continuarea studiilor in acest domeniu. O alta contributie importanta la acest analfabetism digital o are lipsa de interes a tinerelor generatii cu privire la educatia autodidacta, fapt datorat in mare parte analfabetismului functional care ii tine departe de orice presupune mai mult de 1-2 minute de clip video sau cel mult un titlu si o fraza, desi, culmea este ca traind in era internetului in care abundenta informationala este una fara precedent in istoria omenirii, studiul autodidact fiind acum mai facil decat oricand, avand la dispozitie o uriasa baza audio-video-text si suport hardware-software ca teoriile insusite sa fie usor puse si in practica.
Realitatea din tara IT’istilor
De multi ani de zile s’a creat aceasta legenda, conform careia, Romania este una din tarile care are un urias bagaj de experti IT si tineri pregatiti pentru viitorul digital. Aceasta teorie a fost sustinuta de investitiile companiilor straine de profil care au venit la noi in tara dupa 2004, cand guvernul, de la aceea vreme, a luat decizia de a elimina impozitele pe profit din acest domeniu pentru a stimula acest sector economic. Treptat aceasta decizie a dat rezultate si in Romania au venit tot mai multi giganti din tehnologie atrasi in primul rand de aceste facilitati fiscale si in acelasi timp de mana de munca ieftina in acest domeniu care s’a bazat si se bazeaza in continuare in cea mai mare parte a lui pe acei autodidacti majoritari proveniti din Generatia Z si partial Y, aia care au pornit ca niste autodidacti la inceputurile lor, urmand ulterior si studiile necesare pentru o cariera in acest domeniu, media de varsta din companiile IT fiind undeva pe la ~35 de ani. Desi situatia este prezentata ca una roz, in realitate IT’stii aia productivi din Romania reprezinta o minoritate care se reduce la cate sute de mii de oameni in cel mai bun caz, numarul lor fiind in scadere constanta in ultimi anii, fie pentru ca aleg alt domeniu, fie pentru ca emigreaza pentru salarii mai mari, treptat si aici incepand sa apara problema fortei de munca, generatiile tinere fiind din ce in ce mai putin interesate si mai ales pregatite in domeniu, majoritatea fiind la stadiul de analfabetism digital, neavand nici macar cunostiitele de baza in operarea productiva a unui calculator! Desi pare bizar, conform unui studiu pe care l’am vazut anul trecut, ~70% dintre tinerii care stau 12 ore pe zi cu nasul intr’un ecran, habar nu au sa isi completeze corect un banal CV online; ~60% nici macar nu stiu cum arata banalul pachet Office, in vremea in care cunostiintele digitale la peste ~50% din ei se reduc la utilizarea basica a unui telefon mobil, respectiv consum de continut si produse online/offline pe care le cumpara compulsiv, in spatele deciziei lor nestand nici macar o minima documentare cu privire la respectivul produs.
Cum s’a vazut „din afara” situatia tragica din invatamantul online
Desi am renuntat sa mai lucrez direct in domeniul asta de prin 2016, pentru ca imi doream o schimbare de domeniu de activitate, am continuat sa ma tin updatat ca autodidact cu domeniul asta, iar pe acasa sa mai ajut din cand in cand prieteni sau cunoscuti care au nevoie de vreun service la vreun gaget ceva. Ei bine, in ultima perioada de cand cu „scoala online”, am avut de lucru mai mult decat in toti ultimi 4 ani la un loc, multi apeland la mine pentru configurarea sau pregatirea unui laptop sau PC desktop, despre alegerea carora am scris cateva sfaturi aici, care sa le ajute copilul in directia asta. La aia mici nu pot sa zic ca am fost surprins ca sunt pe dinafara desi se aratau dornici sa invete, in schimb la copiii ceva mai mari, respectiv cei de prin licee, situatia e una absolut tragica, dar atat de tragica incat destul de multi dintre ei au nevoie de indrumare la modul click stanga/click dreapta, despre Word/Excel/Power Point nici macar nu are rost sa mai vorbim, pana si Paint reusind sa ii puna pe unii in dificultate! Practic, la multi dintre ei totul se reduce la butonarea simplista a unui telefon unde cauta o aplicatie cat mai facila pentru orice, refuzand aproape orice aplicatie care presupune putina munca, acomodare si intelegerea ei, respectiv confortul tehnologic cu care s’au obisnuit si unde primesc totul mura in gura. Desi toata lumea a pus in discutie lipsa de pregatire a profesorilor pentru genul asta de predare (care btw, e o tampenie), nimeni nu discuta despre aceasta realitate tragica, respectiv lipsa de cunostiinte digitale minimal productive ale tinerilor, care teoretic ar trebui sa beneficieze de acest invatamant online!
Concluzie
De aici de unde privesc eu viitorul, dincolo de crearea unei mase de consumatori digitali compulsivi, nu prea vad sa se intample pe la noi mai nimic in ce priveste educatia tinerelor generatii pentru viitorul digital care ne asteapta, ca vrem, ca nu vrem, ca ne place-sau nu, pandemia accelerand acest lucru pana la podea! E ok aceasta evolutie tehnologica si utila daca este utilizata responsabil, insa la ce bun daca tinerii au stangant de ani de zile ca evolutie intelectual-productiva, un banal telefon ajungand sa le tina multora pana si loc de creier?! Ca un sfat de final pentru cei care cresc acum copiii, as indrazni doar sa ii indemn sa isi sprijine copii cat de mult pot inspre productivitate digitala, ca tot stau mai mult pe acasa, si sa incerce sa faca un echilibru intre aplicatiile de divertisment si cele productive iar in felul aceasta sa le dezvolte curiozitatea autodidacta nativa care sa ii ajute ulterior in viitorul digital care se afla in fata lor, transformandu’i in acest fel din consumatori compulsivi de tehnologie in prosumatori creativ-productivi de tehnologie (atentie la aceasta mica-mare diferenta), sau multe din interviurile de angajare din viitorul apropiat vor arata probabil cam cum arata multe si din cele de acum:
Oooh da, foarte bun punct de vedere. Sunt cam de acord cu tine, nu are rost sa mai repet si eu.
M-am nascut in 1990 si am eram copil cand in Romania au inceput sa apara PC-urile si oamenii faceau eforturi financiare mari pentru a cumpara asa ceva. La fel ca si tine, am fost autodidact si am invatat enorm de multe despre ele, motiv pentru care acum lucrez in acest domeniu. Cea mai buna decizie care am luat-o vreodata.
Aceleasi minusuri pe care le mentionezi in articol le-am vazut si eu de multe ori. Vad „copii” cu vreo 10 ani mai tineri ca mine care vin la interviuri pentru angajare si se vede din primul minut ca el de fapt nu a depus cam nici un efort sa invete ceva din aceasta profesie. Ma refer la un efort real, nu sa vezi un clip de 6 minute pe YouTube si gata. Si mi-ar placea sa zic ca sunt putini in aceasta situatie…
Sunt curios prin alte tari cum o fi. As banui ca nu cu mult mai bine.
Eu am încredere în generațiile astea. Sunt născut în 91. Mi se par mai dezghețați copii ăștia de 20 de ani, și în sensul profesional. Poate că am avut eu prilejul sau norocul sa întâlnesc numai poame bune. Dar am avut câteva generații de copii, care încă erau studenți îți spun sincer că păreau foarte înfipți, serioși, unora le-am făcut referințe pe unde am putut, unora le-am făcut scrisori de recomandare. Chiar sunt copii buni, prin comparație cu ei, eu vârsta lor chiar dacă îmi doream și făceam lucruri, făceam și erori asta fiindcă eram puțin amețit fiindcă nu eram obișnuit cu programul 7-4 ( mă extenua, sincer îți zic că dormeam că l leguma vineri seara fiindcă nu mai puteam, până sâmbătă la prânz). Ei nu par să fie afectați că mine.
Ce tine de tehnologie sau orice altceva sunt de părere că nevoia te învață, daca nu știi ceva însemnă că încă nu ai avut cu adevărat nevoie sau consideri că nu ai.
Da-o în ceapa masii a învățat și mamaia de la țară care are 8 clase în total sa trimită fișiere pe Facebook, WhatsApp. Face video etc.
Nu am aștept să facă bloguri, dar cred că dacă ar avea nevoie ar fi capabila sa învețe și asta…până una alta a dorit să ne aibă pe noi mai aproape.:))
@SoboLAN, noi avem o istorie comuna, la propriu si la figurat, de intalnit ne’am intalnit acum foarte multi ani de zile manati de aceiasi pasiune am citit aceleasi reviste si am pierdut zile si nopti pe aceleasi forumuri de specialitate unde 90% din membrii erau autodidacti cu care impreuna am pus cumva bazele bumului tehnologic care a avut loc in Romania dupa anii 2k, majoritatea celor cu care bajbaiam atunci ca niste pasionati, astazi fiind inregimentati in prima linie a lumii digitale. Si momentoul asta s’a mentinut o vreme buna, insa din pacate in ultimi anii, am observat faptul ca interesul si apetitul pentru autoeducare si cunoastere a scazut de la o generatie la alta, motivele pe care le vad eu, le’am scris mai sus.
@Pato Basil, in postarea asta m’am referit mai mult la generatia care se afla acum in scoli! Fata de cei de care vorbesti tu, exista o diferenta destul de mare si din pacate nu in sensul pozitiv. In rest, ce scrii tu, e cam ce am scris eu deja pe aici, da, sunt copii buni insa din pacate multi sunt crescuti ca si consumatori de tehnologie si nu ca si prosumatori productivi, de aia am facut un apel si in postarea aia si in asta de aici ca cei care sunt datori sa ii indrume, sa o faca! Exemplul dat de tine cu mamaia ta, este confuzia pe care o fac cei mai multi, respectiv cea intre consumul de tehnologie si productivitate! Da, ok, in cazul mamaiei tale e de inteles si de apaludat ca are contact cu tehnologia de consum, problema la generatiilor tinere este cea legata de productivitatea operarii unui PC si nu doar utilizarea lui.
Acest video reprezinta un interviu real.? Unul care a avut loc.? Serios.?
Reprezinta o situatie destul de reala.
Ohoo.. vreau să zic că primul meu contact cu un PC a fost în sălile de internet din oraș, și prin 97-98, erau doar 386 maxim cu windows 95 instalat de pe dischetă. Jocuri pe vremea aia erau Heretic și Doom 1. Am prins vremea cand la jocurile Arcade stăteai la rând și puneai bani cu un coleg și jucai la dublu sau fiecare câte un meci. Lumea în ziua de astăzi, mai greu să fie autodidact, mai greu să citească un tutorial, sau să facă chestii pe teste, și învățate din teste. Deaia probabil noi, suntem niște dinozauri cu funcționalități multiple. Iar profesorii care au învățat doar în sistem clasic, nu știu a preda cursuri online. Fiindcă ei au știut doar să predea ce scrie în manuale, arta repetitivă, nimic ieșit din comun.
Catalin, cred ca in salile alea am luat cei mai multi din generatia noastra contact cu un PC, eu vazand o oportunitate in vremurilea alea aveam doua sali care era pline ochii, se juca in retea Red Alert, Counter Strike, Age of Empire, eheheeee…abia mai tarziu a rupt mIrc’ul. Multi dintr cei care veneau, pe langa divertisment erau si foarte productivi, niste baieti mi’au programat acolo inclusiv un mic programel de monitorizare a timpului alocat pe pc’uri, plata fiind la ora. Da, eram mult mai interesati si de latura asta autodidacta, in scolii fiind jale si atunci, ma ocupam de niste laboratoare din zona, unde instalam sistemele de operare ca profi saracii erau in era DOS in cel mai bun caz. Din pacate situatia cam acolo a ramas si azi, trist e ca din pacate nu mai exista nici acel interes inspre autoeducare.
Ai fi uimit sau nu…la cat de user-friendly au ajuns astăzi softurile, mulți nu știu să de-a next next si să aleagă o partiție sa instaleze ceva. Apeleaza la consiliere in domeniu.
Maestre, desi in prima faza nu ai fost de acord cu ce scriam, acum nu faci decat sa confirmi ca pe undeva, am dreptate, iar ce scrii tu aici nu ma surprinde in nici un fel cand din articol scriam asta: „copiii ceva mai mari, respectiv cei de prin licee, situatia e una absolut tragica, dar atat de tragica incat destul de multi dintre ei au nevoie de indrumare la modul click stanga/click dreapta” ….
Cauzele, da, sunt si crearea de aplicatii moka extrem de simpliste care nu au mai stimulat pe nimeni sa gandeasca/faca ceva in plus … lucru ce intr’un final a dus la crearea aceste mase uriase de consumatori de tehnologie si cam atat! 
Adica … cam ce ai scris tu mai sus, dar cu alte cuvinte!
Poate că oamenii nu mai au răbdare cu lucrurile aparent simple. Cea mai recentă problemă e că hardurile vin formatate pentru Linux și pff chiar nu merge sa bootezi Windows-ul
Diskpart …. alea, alea?! :)) Ah, stiu, greu de tot cu astea!
Next, next… da’ daca iti aprare eroarea aia dramatica, Windows cannot be installed to this disk. The selected disk is not of the GPT partition style
Sau fatidica: „Invalid Partition Table” … „Boot device not found; please install an operating system”
Preferata mea pe vremuri era,
NTLDR is missing
Ce vremuri bune!
Da de aia cu .vxd is corrupt or missing, nu?
windows 98, milenium… da!
Prosumatori…
Pe cine mai intereseaza principiul de functionare la ceva, pentru ca trebuie… ca sa fii prosumator.
Ideea e sa ai un BMW, nu sa stii cum functioneaza, ca in general aia care stiu au Matiz sau Ibiza, cam asta e!
E suficient sa fii familiarizat cu o rutina acolo, putina smecherie, putin „tare in gura” si daca te supara unu d’asta cu functionarea si principii o bagi p’aia cu nostalgic comunist pesedist, ca numai aia mai stiu definitia curentului electric si sa faca un tabel in Excel, din memorie… pentru restu’ exista Google
Pe voi v- au învățat nevoia și pasiunea. Cred că e ultima problemă pe care copiii români ar avea- o. Care vrea și este interesat de ceva, nimic nu îl va opri să pună mâna și să învețe. Pagubă în ciuperci că se alege praful de ” faima” itștilor romăni! Ar fi cazul sa coboare ori să- i aducă cineva cu picioarele pe pământ.
Nu fiți dinozauri, tovarăși!
Da, cred ca si nevoia si pasiunea au fost intr’o egala masura „motoarele” din spatele a ce am invatat noi, dar nu ne’am oprit nici cand nu a mai fost nevoie si nici neaparat o pasiune, ci am continuat cumva sa tinem pasul si sa nu ramanem blocati in timp, asa, dinozauri cum suntem!
In rest, aia ziceam si eu, cine e cu adevarat interesat si chiar vrea sa invete, in ziua de azi nu mai trebuie sa depaseasca nici pe departe uriasele obstacole pe care le’am depasit noi si aici pe primul lor as pune informatiile care pe vremea aia erau foarte putine si ajungeai cu mult efort la ele! Sunt la indemana tuturor acum, nu trebuie decat sa vrea si sa inteleaga ca nevoia este la fel de mare ca si atunci cand am inceput noi sa mergem pe drumul asta. 
Eu nu știu cine și când a hotărât să fim o țară producătoare de itiști?
În primul rând să ne uităm la țările care chiar îi dau! Ce fel de țări sunt acelea șî ce fel de țară suntem noi? Cu toate că am avut oameni care au făcut istorie în diverse domenii în plan științific, ciudat că în materie de IT nu îmi amintesc nimic performant, nu mai spun de pionierat, dar poate că pur și simplu nu sunt suficient de informată, deci deși am avut oameni care au făcut pionierat și performanță în ALTE domenii ( deci se poate ) nu era și nu este absolut necesar, relieful nostru, resursele naturale „la botul calului ” cum ar veni ne țin palma sub fund sau ar trebui să ne țină, noi trebuind doar să întindem mâna și să le folosim/ să le muncim. Și eventual să le păzim. Cu păzitul lor știm cum stăm. 
Cu muncitul lor, ne pute. Dar asta doar aici, pentru că în fapt mâinile de lucru exportate sunt predominant agricole, nicidecum itiste. 
Povestea a fost aia ce am scris’o in articol. Nu a fost rau ca idee de baza, gestionarea ei a fost prosta, ca dealtfel tot ce facem noi … fie si inventiile alea geniale din care nici macar un sfert nu sunt recunoscute ca a fi romanesti!
Aia e …
Eu spun doar că nu era nevoie de ea. Cine vrea și are o chemare, va face. Am luat- o toți razna, ca acum cu Halep, toți copiii învață tenis că poate vor fi Halep.
Câte trucuri nu s- au făcut ca să fie scutiți de impozite tot felul de neaveniți, cu diplome luate la oha, de pe te miri unde! Ne lipsește simțul practic și contactul cu pământul. Și dăm vrabia din mână visând la cai verzi pe pereți.
Dacă acum se rărește cu geniile din IT e pentru câ timpul are grijă să ne aducă cu picioarele pe pământ. Și e foarte bine! Și pentru ăia puțini rămași că vor fi mai bine apreciați, iar restul care nu au nici în clin, se vor reorienta poate spre ceva mai adecvat, pe puterile lor.
Tiana si noi cand eram copii, fetele se visau Nadia Coamaneci iar baietii cine stie ce fotbalist, ca aici era oferta mare … iar asta nu e un lucru rau deloc, ba chiar ar fi superb sa avem cat mai multe modele de genul asta! Din punctul meu de vedere orice inveti e bun, nu conteaza in ce domeniu, IT’ul este unul dintre acele domenii. Trist este ca nu mai avem scoala, nici macar cata era, asa vai de capul ei cum era. Nici nu vreau sa ma gandesc ce o fi peste 5-10 ani …
Eu ma refeream la părinți. Copiii se visează și Spiderman. Noroc că nu există instructori pentru asta.
Părinții sunt razna rău, nu copiii.
Dar parcă nu erau atât de țăcăniți. 
Noi, fiind copii, vedeam performanța, eventual faima, nici naiba nu se gândea la bani. Noi asta încercam să imităm, mișcarea.
Iar la tenis, IT și altele, părinții au fost mereu în spate, precum părinții noștri ne visau doctori.
Partea proastă e că în zona IT și- au băgat politicienii coada. Și a ieșit Ghiță.
Pai amu, sincer, mai Tiana, daca eu m’am prins ca se fac banii buni din asta si prin ’99 am inceput sa fac banii din asta, securistii erau mai prosti ca mine?!
Cine crezi ca a ruinat toata piata de IT&C in Romania, bagand in faliment tot ce se putea falimenta si terminand tot ce inseamna capital romanesc? Nu cumva Ghita Asesoft? Mizeria aia a fost un cancer pentru Romania si intrustria IT&C, terminand tot ce a insemnat candva importuri si desfacere concurentiala pe aceasta piata, a carei dinamica ajunsese la un moment dat sa creeze o gramada de locuri de munca … dar a rezolvat’o Ghita cu securistii lui si nu a fost singurul, Siveco, UTI … au fost ailalti securisti care au monopolizat toata piata de soft si cuplat la tot ce inseamna teava de banii a statului, pana cand practic, nimic, dar absolut nimic nu mai puteai contracta, decat cel mult subcontracta in conditii mizere de la astia de care te loveai peste tot. Mda … trist … trist rau, poate daca nu ne ruinau gunoaiele alea, azi treaba era alta si in domeniul asta.
Vezi, Ice? Las’ că- i bine așa cum e! Fără fumuri și reluat de la zero. Ăștia mici învață amu despre plăci și câte mai!
Și pe urmă care cum le- o fi setea și pofta și după priceperea profesorilor! 
Dap, deci am fost gând la gând. În cazul meu, discuția a pornit de la o conversație mai veche cu un puști care nu înțelegea de ce m-am apucat prin liceu și facultate de creat jocuri (am fost și parte din niște mici echipe, deși pe moment lucrez în marketing). Eu îi răspunsesem că imediat ce am dat de primele jocuri pe PC, am vrut să văd „cum se fac”. Răspunsul lui a fost: De ce? Nu puteai doar să le joci?
Exact! Se are ca generatia noastra era mult mai curioasa … adica, se straduia sa intelega si sa stapaneasca masina si nu invers cum se intampla acum. Ca o fi bine, o fi rau … nu sunt eu in masura sa dau un verdict, insa este evident ca partea de productivitate este tot mai redusa si lipsa de interes de asemenea desi e un domeniu care e doar la inceput.
Da, nici nu stiu daca e la inceput sau doar in continua schimbare.
Fiind un domeniu mult mai dinamic decat orice in istoria industriala a omenirii, e normal sa fie intr’o perpetuta schimbare si de aici apare o dilema existentiala: oamenii vor reusi sa tina pasul? La cum vad lucrurile acum, la momentul la care purtam mica asta dezbatere, pare ca omenirea a pierdut deja un tempo datorita letargiei, amu intrebarea care ramane este, il mai recupereaza sau ramane tot mai in urma ca evolutie si implicit dezvoltare? Sansa e AI’ul sau nesansa? Probabil ca in curand si odata cu adancirea prapastiei create, dilema asta va deveni una existentiala.