Daca este sa ne raportam la istorie, cu bune si rele, perioada pe care o traim astazi este cea mai buna perioada de pace si belsug a istoriei, niciodata in istoria cunoscuta a omenirii neexistand o perioada similara. Cu toate astea, odata cu bunastarea din ultima suta de ani si accesul tot mai facil la creditare care este motorul consumerismului modern, oamenii au inceput sa aprecieze tot mai putin cea mai importanta resurse limitata de care dispun, in favoarea unor bogatii efemere!
Singura resursa limitata care conteaza si pe care oamenii o pretuiesc tot mai putin
Singura resursa limitata care conteaza este … timpul, si tocmai aceasta resursa a ajuns sa fie din ce in ce mai putin pretuita, odata ce bunastarea a venit la pachet cu lacomia si implicit alergatura dupa lucruri materiale si bogatii efemere! Dincolo de banii cheltuiti, v’ati intrebat vreodata cat timp din viata voastra ati cheltuit pentru a obtine un obiect? Dar pentru o saptamana petrecuta pe repede inainte undeva, in vreun concediu, unde teoretic ati cumparat niste timp pentru voi? Dar cand ati accesat vreun credit ati avut macar un singur moment de reflexie in care sa va ganditi ca ce dati in realitatea la schimb, nu sunt niste bani sub forma unei banale dobanzi, ci ca ati dat timp din viata voastra?
Cum am reusit eu sa castig ceva mai mult timp pentru mine
In capcana aia a timpului irosit pe iluzii am cazut si eu ca orice om, pana in ziua cand am inceput sa imi dau seama ca am uitat si eu de resursa asta limitata ce o am si am inceput sa schimb tot mai multe lucruri in favoarea timpului. Treptat am inceput sa inteleg care este si adevarata valoare a lucurilor materiale, respectiv strict valoarea aia practica a lor, si sa le pun la munca pentru mine, daca tot am cheltuit timp sa le obtin. Tot asa am invatat sa pun chiar si putinii aia bani ce ii aveam sa munceasca pentru mine si orice minut castigat din asta, a fost mai mult timp pentru mine. Cumva ajuns la o anumita varsta a inceput sa pretuiesc tot mai mult timpul, spre bucuria mea facand asta cat inca nu era prea tarziu si nu risipisem inca nici cea mai mare parte din resursa asta limitata a vietii. Inca invat si eu si inca sunt momente cand ma trezesc ca risipesc prea mult timp cu tampenii care nu in realitate nu conteaza, dar macar incerc sa mentin o balanta cat de mult se poate in favoarea mea si a timpului asta limitat care pentru noi ca oameni, e trecator, desi nu asa am fost creati sa il percepem, desi ne mai trece cate un fior cand dam fata in fata cu realitatea de la vreo ceremonie funerara, pentru ca sa’l uitam in secunda urmatoare.
Pentru ca am ajuns si eu deja la o varsta la care imi vad deja copiii mari, incep sa ma gandesc si eu tot mai des si serios la asta, anul asta stand o luna la tara, parca mai mult ca oricand. Nu stiu inca cum sa fac, dar cumva trebuie sa fac si eu sa renunt la a mai pierde timpul cu lucruri care nu conteaza cu adevarat si sa petrec mai mult timp cu cele importante, atat cat mai am din timpul ala. A cazut tare bine scrierea asta a ta, o iau ca pe un moment de reflexie.
Daca iti reevaluezi un pic obiceiurile si rutina, s’ar putea sa ai o surpriza in ce priveste pierdutul timpului aiurea cu lucruri care nu conteaza in realitate, dar ai capatat o obisnuinta sa le faci mecanic, eu fac reevaluare asta periodic si mereu gasesc „agatate” de mine obiceiuri dobandite care nu mai sunt deloc necesare si imi consuma timp aiurea! Tot in evaluarea aia ar fi bine sa incluzi si o analiza la rece a ce ai nevoie cu adevarat si ce nu, cat e consumerism si cat consumism, cat e necesitatea si cat inducerea unei nevoi! Si aici s’ar putea sa ai o mare surpriza! N’ar fi rau daca ai incerca sa te bucuri cu adevarat de cei ai si ce e pe langa tine, in loc sa visezi la altceva, orice ar presupune asta! Si mai ales sa iti acorzi mereu si razgaz intre „curse”. Bine ar fi sa renunti la a trai mereu cu frica de ceva care iti rapeste orice bucurie, si o zic din postura de realist si nu veun optimist. Sunt lucruri pe care doar le enunt din experienta mea si in nici nu caz vreo lectie de viata!
„……desi ne mai trece cate un fior cand dam fata in fata cu realitatea de la vreo ceremonie funerara, pentru ca sa’l uitam in secunda urmatoare.”
Te-ai dat cu licuriciul ideologic, Ice .. time is money .. timpul e doar referința prin care măsurăm creșterea entropiei.. și timpul biologic și ăla fizic .. dacă ne referim la timpul folosit pentru noi sau pentru alții, cred că metrica e mai simplă un pic – dacă te uiți la în ceas de mai mult de 10 de ori într-o zi obișnuită, înseamnă că ți-ai vândut timpul tău pentru ceva, cineva .. dacă dai la coasă toată ziua pot să ghicesc dacă e fâneața ta ori a altcuiva, urmărind de către ori verifici ora exactă ..
Pai nu prea, ca pledoaria mea e despre …”time is life” …. iar banii doar cat sa munceasca pentru asta!
In concluzie, cum la ceas ma uit de ceva vreme buna doar ca sa stiu cat aloc pentru mine si anume activitati intre mese, cred ca mai degraba is ala care da cu coasa pentru fanetea lui! 
Singura soluție se supraviețui este să îmbătrânesti, hulpav fiind de viu, consumator tragic de timp biologic. Nu ai altă alternativă, motiv pentru care, evident, timpul nu este o resursă pe care tu alegi să o consumi. Tu nu ai alternativa economisirii acestei resurse prin suprimarea metabolismului tău, viu fiind in acest proces.
A, că cei ce se consideră a fi proprietarii tăi introduc o falsă paradigmă, e altă poveste, lungă și tragică din care poveste s-a născut nefericita sintagmă ”resurse umane„.
Sintagma în cauză dă doar măsura lipsei de opțiune reală a individului, individ care intră în categoria mineralelor prelucrabile, a șeptelului aflat în stabulație, a septelului abatorizabil, a producției de cereale la hectar etc.
Poate un exemplu in sprijinul afirmației de mai sus este realitatea din Ukraina, slava si toate lozincile corect politice etc. și totuși realitatea este că ”resursa umană” a persoanelor incorporabile a fost epuizată în tocătorul de carne al războiului.
Indiferent de rezultatul conflictului armat, reconstrucția statală este imposibilă. La sporul natural actual, ukrainienii au intrat inexorabil pe calea ireversibilă a extincției.
Așă că ceva legat de modul în care evaluăm lucrurile importante, clar, în acest moment, mă refer la noi ca specie, este suicidar.
Există un singur lucru mai important decât timpul nostru, cu cine petrecem acest timp!
Multi isi dau seama de asta cand de obicei ajung sa nu mai aiba prea mult din timpul ala! Da, este extrem de important pentru ca vine o vreme cand doar sa vorbesti ti’a mai ramas si e tragic cand nu o sa au cu cine si nici amintiri prea multe de depanat!
❤️❤️❤️
Time is life.
A zis Vasile mai sus…nu mai repet si eu.
Ce bine scris si ce comentarii pertinente. Nimic de adaugat, ci doar de revizuit cum cheltuiesc aceasta importanta resursa. 👏
Multam de aprecieri si ma bucura faptul ca s’a inteles mesajul, iar de prins s’ar putea sa le prinda bine unora!