Inca de cand aveam micul magazin de IT&C care asigura si service, aveam de a face cu doua lumi, aia in care unii cheltuiau pe tehnologie de ultim racnet fara sa se uite la banii si aia in care unii se zgarceau cand venea vorba de investitii in tehnologie, avand mereu pretentia sa faci din cacat bici si sa pocneasca cu el. Trendul asta s’a pastrat si dupa ce am renuntat la acea afacere, dar am ramas cumva in contact cu lumile astea, din cand in cand ocupandu’ma si de asta mai mult ca hobby si sa raman totusi cumva conectat la ce misca pe partea de IT&C.
Merita sa investesti mereu sa fi in pas cu ultimele tehnologii, sau la nevoie?
Din punctul meu de vedere cred ca pe aici pe undeva trebuie sa existe un oarecare echilibru, exceptie facand fanaticii care sunt pasionati sa aiba mereu ultimele gageturi si sunt dispusi si isi permit sa cheltuie permanent sume mari de bani pentru asta. Tot exceptie fac cei care produc bani cu aceste gageturi, pentru ca intr’un definitiv si la urma urmei sunt sculele cu care lucreaza. O categorie speciala in schimb sunt zgarcitii tehnologici care niciodata nu au bani pentru asa ceva, desi, culmea dracului e ca au pretentii, motivatia lor fiind mereu ca „ba, nu merita sa investesc ca si asa nu fac mare lucru”, dar cu toate astea vor sa le mearga si lor cam tot ce se poate, desi niciodata nu aloca buget pentru asta, sau si cand fac asta, e mereu unul minimal, desi in rest cheltuie fara numar pe diverse alte lucruri. Evident ca aici nu sunt inclusi cei care se descurca greu cu banii si chiar nu au de unde, motiv pentru care mereu aceste lucruri sunt la coada prioritatilor si este de inteles.
Voi cati bani cheltuiti pentru tehnologia din casa?
Eu unul sunt genul care repara orice se mai poate repara, tinand insa mereu cont si de uzura morala, nu doar fizica a produselor ce le am prin casa, de electrocasnice tragand probabil cel mai mult pentru ca aici avansul nu e unul extraordinar de mare, in principiu avand de a face cu acelasi lucru, cele noi fiind putin mai impopotonate si avand promisiunea ca ar consuma ceva mai putina energie electrica. Chestiune asta cu consumul este insa mai mult sau mai putin relativa pentru ca la mari consumatori de exemplu, mare lucru nu s’a putut face in directia asta, ca deh, o rezistenta de 2000W care incalzeste apa de exemplu, tot 2000W consuma si aia de acum 20 de ani si aia de azi, dar, pe ici, pe colo s’au mai facut lucruri ok. Pe de alta parte, sunt lucruri care nu mai merita reparate, cum ar fi de exemplu un PC batran care e depasit atat de vremuri cat si de timp, fie si daca este folosit strict pentru operatiuni de baza. Tragic e cand unii vor ceva mai mult decat atat si au impresia ca daca ii mai pun vreo placuta de RAM in plus, rezolva cam tot, desi treaba asta e tot la fel de utila ca o frectie la piciorul de lemn.
Pe la voi cum e? Pe ce loc al prioritatilor sunt investitiile in tehnologia de care va folositi pe acasa? Le schimbati dupa un anumit timp, sau doar cand se strica?
Eu in general nu prea repar da un PC vechi merge sa-l tii daca ii bagi un linux mititel pentru browsing si chiar si un YT sau un film pe disc. Nu pentru alte alea. Am avut un Thinkpad vechi si rula win 10 si linux de numa-numa. Da’ era d-ala de schimbai hardul si ramii in 2 minute. Marfa veche si corecta. A pierit datorita unui accident. Pe tv nu as da nici un ban ca nu-l mai suport, nici nu ma mai uit. Si am doua Samy dar nu mai vreau. Ma uit pe yt daca e vreo discutie interesanta. In rest, am dat ceva bani pe telefoane si camere. Prea multi. Oricum pentru un om obisnuit nu merita. E o dependenta nasoala. Recunosc, ma dau in vant dupa gadgeturi dar sper sa ma opresc. In rest, fiecare stie ce e mai bun si potrivit pentru el pana o sa ne spuna astia si cand sa ne ducem la buda!
Am avut si eu perioada aia cand cheltuiam la greu, schimbam configuratia la PC odata la trei luni, tragand tare pe partea de teste sintetice si alte topuri de pe forumurile dedicate … a fost misto, dar cumva am reusit sa ma opresc pana la urma ca intrasem grav in vrie.
Misto subiectul
Eu nu prea arunc cu banii. Fiecare cu pasarica lui, iar eu am un stol
Frigiderul – de vreo 20 de ani, capabil la vremea lui, foarte ok si acum.
Congelatorul – cred ca frate cu frigiderul.
TV-urile rezonabile, le avem de cativa ani si vor mai sta pe pozitii, ca nu merg nici 2 ore pe zi, ca medie.
Masina – trebuie sa fie prietenoasa cu familia din toate punctele de vedere, asa ca ramanem la autohtonele Dacii. Ultima din dotare un Logan foarte-foarte ok (consum mic, costuri de intretinere rezonabile, ne duce si ne aduce in siguranta)
Telefoanele le schimbam mai des, cam o data la 1 an, maxim 2. Si asta din doua motive: odraslele reusesc sa le buseasca destul de repede si al doilea, din cauza actualizarilor de sistem si altele asemenea, devin aproape nefunctionale
Aragazul -de vreo 11 ani imi este cel mai bun aliat. E model clasic, dar misto la vremea lui. N-as incerca unul sofisticat, ca n-am chef sa raman singurul prost din casa! Avem un prieten la care ne petrecem concediile, un burlac cu un aragaz „modern” si nu o data ne-am invartit pe langa el sa pot gati, ca nici el nu stia cum sa-l programeze pentru ce aveam eu nevoie
Ei, la PC – laptopuri, suntem putin mai in pas cu timpurile, dar numa’ putin: se ocupa sotul de upgradarea/reinnoirea lor ori de cate ori este nevoie (mai ales ca la noi e fiecare cu scula lui, copiii pentru ore/teme, noi pentru lucru).
Prin urmare, sunt mai mult decat echilibrata.
S-am incalecat pe-o sa si v-am dat raportul asa
Cam pe la fel e si pe la noi, dupa ce mi’a trecut frasul cu alergatul dupa ultimele gageturi si tehnologii, am schimbat optica si merg mai mult pe practicalitate, incercand mereu sa fiu cat de echilibrat se poate,primul pas fiind ala de a renunta la fixatia cu anumite branduri.
Depinde. Am investit mult la inceput, cand m-am mutat. Acum ma bucur de ele. Inainte ma uitam la raport calitate pret, acum am incercat sa am un standard. Dar e diferit, din moment ce a devenit un fel de job testarea de produse. Nu-ti mai arde sa iei si altele.
Am trecut si eu prin faza aia prin care treci tu acum, acasa avand un soi de laborator de testare si era mare veselie la inceput. Partea buna a fost ca asta m’a vindecat cumva sa mai dau eu banii pe ele in sensul ca odata testate nu vedeam de ce sa le mai si cumpar, cred ca pe aici era defapt nebunia ce ma luase de cap mai ales in vremea cand am ajuns in faza in care tot ce ma interesa era sa le duc dincolo de limite. Pana la urma asa tare ajunsesem sa ma satur, ca am stat vreo 6 luni fara PC personal ce crapase si imi era sila sa ma mai apuc de el.
In rest, acum 12 ani acelasi lucru l’am facut si eu cand am facut casa. Am investit atunci in tot nou in casa, am cumparat cam ce era cel mai ok in vremea aia si de atunci doar le intretin si le mai fac mici reparatii la nevoie pe partea de cosumabile, anul trecut schimband de exemplu periile la motorul masini de spalat care in rest era impecabila, clasa A+ pe care am dat destui bani atunci iar acum pentru atata lucru nu merita sa cumpar alta noua, doar ca sa fie.
Am avut o perioada grea de dependenta in care am cheltuit pe gageturi si banii pe care nu ii aveam inca adica cumparam in rate ce nu imi permiteam cu banii jos. Norocul meu a fost ca au aparut copiii in viata mea si atunci am zis STOP! Gata cu aruncatul de bani pe prostii, desi uneori ma mai ia de cap cand vad una alta, de atunci incerc sa cumpar doar ce am nevoie, atunci cand am nevoie, iar daca sunt de schimbat niste perii la un aspirator nu imi e greu sa pun mana pe o surubelnita si pentru 10 minute de munca sa salvez cateva sute de lei din bugetul familiei, bani ce ii putem folosi ulterior sa mergem toti pe undeva de exemplu. Ai zis bine legat de echilibrul ala, ca om de rand aici trebuie sa fi atent, adica sa cumperi ce ai nevoie ca traim in secolul 21, dar nici sa nu sari calul si sa arunci bani, multi bani pe lucruri ce nu le folosesti si de care poate ca nu ai nevoie. Asta este parerea mea.
Boala cu ratele e grea rau de tot, eu nu am avut niciodata, dar aveam la magazin sistem cumparare in rate si imi aduc aminte ca aveam deja cativa clienti pe care ii vedeam odata la cateva luni cand veneau si mai faceau o rata sau isi refinantau creditul doar ca sa cumpere ceva ce abia aparuse, lasandu’mi la vanzare in regim de consignatie ce cumparasera in urma cu doar cateva luni doar ca sa se scape de ele, multe fiind aproape noi.
Chiar ieri discutam cu prietena mea ca trebuie sa facem ceva sa ne oprim din a cumpara tot felul de gageturi pentru ca deja cheltuim mult prea mult si incepem sa ne tot lovim tot mai des prin casa de lucruri aproape noi, boala lovindu-ne grav de cand am inceput sa comandam din China. Am mai pus din ele pe olx unde le-am vandut la preturi mai mult de dumping, lucru ce nu ma prea bucura cand ma gandesc ca unele dinntre ele erau ca noi, doar scoase de prin cutii.
O, da … boala cu comenzi in China i’a prins pe foarte multi, mai ales ca la prima vedere te ia de cap ideea ca sunt produse ieftine de maxim cativa zeci de lei si nu e un capat de lume sa le cumperi. Baiul e ca treptat pierzi cumva controlul si tot comanzi tot soiul de tampenii ce ulterior incep sa se tot adune prin casa sau sertare, iar daca tragi vreo linie candva, din aia cativa zeci de lei iti dai rapid seama ca au ajuns sa cheltui cateva zeci de mii de lei pe lucruri de care poate ca nici macar nu ai fi avut nevoie. Nasoala situatia, solutia cred ca ar fi sa iti stabilesti alte tinte pentru care sa te apuci sa strangi banii aia si asa cumva sa scapi de dependenta asta de care multi vorbesc ca ai fi apropiata de aia a jocurilor de noroc.
Bafta!
Boala mea tehnologica, daca pot sa ii spun asa, sunt telefoanele si tabletele, mai ales de cand m-au prins rau de tot e-book-urile. Mi-am promis ca cel putin un an de acum inainte sa nu mai cumpar nimic, mai ales ca deja am un setrar plin de telefoane destul de scumpute la vremea lor, cel mai vechi avand cred ca vreo trei ani, iar tablete am vreo 7 bucati, cea mai veche fiind tot de acum vreo trei ani, un Kindle de la Amazon. In trecut aveam perioada in care le donam doar ca sa scap de ele. Acum o sa incerc si sa donez si sa mai vand din ele, ca sa recuperez ceva din bani, iar restul macar sa nu mai stea degeaba in sertare, desi ma confrunt si aici cu o mare problema, respectiv ca eu ma despart foarte greu de obiectele pe care le cumpar, dar trebuie sa fac ceva ca asa nu se mai poate.
Mobilele cred ca au creat cea mai mare depedenta dintre toate gageturile, dependenta care vine inca de pe vremea primelor radio’uri ce se putea lua la purtator. Da, foarte interesant subiectul, uite ca o sa incerc sa scriu un articol pe tema asta, ca e o poveste foarte interesanta ce a culminat doar cu epoca telefoanelor/tabletelor, mersi de idee!
Pe de alta parte, primul pas e sa te apuci sa le faci cateva poze si sa le pui pe site’urile de anunturi, iar de donat sa donezi ce crezi ca merita donat, sunt foarte multi copiii care nu isi permit un telefon/tableta si ar avea nevoie de ele pentru blestemata aia de scoala online. Asta s’ar putea sa te motiveze in sensul ca faci un bine cuiva, iar acel cineva se va bucura de ceea ce tu ti degeaba intr’un sertar, iar in rest poti sa mai faci si niste banuti ce ii poti folosi sa iti cumperi alte lucruri de care ai nevoie sau sa ii donezi si pe aia daca iti permiti asta, sub forma unor alimente, rechizite, hainute, sau orice ai gasi ca nevoi in randul celor mai putini fericiti de soarta. In felul asta cred ca ai scapa de problema aia de a te despartii de lucrurile cumparate, ai avea poate ca motivatia necesara! 
Uite o idee minunata pe care o voi si pune in practica!
Incepand de weekend-ul asta o sa ma apuc sa le scot de prin sertare, sa le testez ca sa vad in ce stare mai sunt, sa le curat si sa incerc sa donez ce e mai bun dintre ele. Multumsc de imbold! 
Ramona, eu prefer cititul cărților tipărie. Am citit online câte ceva și nu mă potrivesc. Dar o luasem și eu pe arătură cu cărțile, greu de tot m- am oprit, încerc să mă țin departe când merg cu copilul prin librării și anticariate, că începusem să cumpăr la fel și de la standurile destinate copiilor.
Noroc cu școala, atunci am motiv întemeiat să mai dăm iama în rafturile librăriilor și îmi fac de cap. 
Tiana si eu ador cartile tiparite si cheltuiesc multi bani pe ele, insa ebook-urile imi ofera confortul sa le iau cu mine cand calatoresc si sa le citesc in rest oriunde sunt cum ar fi in metrou de exemplu. In rest niciodata nu as schimba mirosul si fealling-ul pe care mi-l da o carte tiparita ce o rasfoiesc in linistea casei si cu o cocoua fierbinte alaturi!
Eu duc două cărți după mine în vacanțe. Nici nu apuc să citesc mai mult. Pe tabletă pot modifica intensitatea luminii și să măresc textul, dar tot mai bine e cu ochelarii pe care ar cam trebui să îi schimb. Mi- e frică să te întreb de ce ai nevoie de mai multe dispozitive pentru citit. Trebuie să știi tu ceva. Nu am avut niciodată unul special.
Când ne adunăm mai multe, ne dăm idei la cheltuit banii. 
Tiana, ajungand pana la ziua in care am nevoie de ochelari, am fost mult mai atenta la aspectul protejarii ochilor. Daca primele modele erau deranjante datorita luminii albastre care este foarte nociva, la modelele noi a fost tot mai bine, au lucrat mult la asta, ecranele sunt tot mai prietenoase ochii, fonturile mai blande. Asta a fost motivul si sper ca am reusit sa explic cat de bine am putut!
Aha, am înțeles acum.
Eu în format pdf citesc doar dacă nu dețin în bibliotecă acea carte, nu a fost tradusă la noi, deci nici în librării nu se găsește sau nu sunt sigură că aș dori să o cumpăr. Dacă nu e bună? 
Nu am încredere de obicei în pomul lăudat, în special în materie de cărți sunt extrem de conservatoare. Clasicii sunt titani. Lucrez mult cu copilul pentru școală, deci vreau sau nu, tot de biciclete am nevoie.
Votez pentru cartea in format tiparit! Ce citit pe ecran? Unde-i farmecul rasfoirii paginilor, mirosul inconfundabil de hartie pe care se aliniaza cuminti cuvintele dand sens unei experiente care nu-i a ta, dar pe care ajungi sa o traiesti pe masura ce dai pagina cu pagina?
Recunosc: pe cat incerc sa fiu echilibrata cu alte cheltuieli, in ceea ce priveste cartile, limita imi este doar bugetul
Sper sa apuc sa citesc in viata asta tot ce am pus in biblioteca. Multe, dar prea putine… Copiii au primit interdictie in a vinde/ a da vreodata fie si o singura carte din biblioteca dupa ce n-oi mai fi eu. I-am amenintat ca-i bantui daca imi incalca dorinta
Și eu am stările lui Gollum vizavi de biblioteca mea, sunt cărți pe care le- am căutat cu anii ca să le readuc pe rafturile din casa mea, m- am gândit și eu la soarta ei după ce n- oi mai fi, dar tu m- ai depășit, că ai luat măsuri.
Am obiceiul sa schimb gageturile cand ies din garantie pentru ca eu muncesc cu ele si nu imi permit sa pierd timp cu reparatii sau sa stau fara ele pe timp nedefinit si aici ma refer la laptopuri si telefoane. In rest sunt destul de conservator, in sensul ca electrocasnicele daca merg trag de ele minim 10 ani si le schimb doar cand crapa.
Pe la electrocasnice trendul cred ca asta este inca pe la noi, exceptie facand aia care le schimba odata la cativa ani desi nu le’au folosit poate ca niciodata.
In rest si la mine e la fel, cu ce scule lucrez nu au limita la bani ca alea sunt cele care si fac banii aia, cu toate ca nici aici nu arunc pe geam ce este inca ok. 
Cheltuim în perfect echilibru între buget și pretenții.
Dacă nu e o necesitate imediată și nu îmi plac prețurile, mai aștept. În nici un caz nu aștept Black friday. 
Never ever. 
Dacă reparația unei chestii nu e rentabilă ca și costuri, normal că o schimb. Nu toată lumea se pricepe ori are timp de reparații, ca să elimine costurile aferente ca tine, tovarășe. 
Ceea ce mă obligă cumva să achiziționez lucruri de calitate, cu amendamentul că eu mă rezum cu așteptările la destinația lucrului respectiv, fără funcții extra, aspirator care să fie și dronă gen, deci funcții extra să fie tot pentru ceea este el, cam toate sunt acum dotate cu tot felul de șmecherii . 
Nu cumpăr compulsiv, cumpăr atunci când e nevoie de un anumit lucru. Deci nu schimb nimic de dragul schimbării că nu cumpăr șosete.
Dar, înainte de a cumpăra de nevoie, mă informez despre acel lucru și o fac din ce în ce mai eficient, deja timpii de căutare sunt mai mici pentru a putea trage o concluzie și a lua o decizie bună. Deci pentru mine contează să mă pot folosi cât mai mult de un lucru, caut să fie cât mai bun, să fie trainic, dar să nu trag de el până în pânzele albe, să mi- l pot permite și da, mă uit la oferte, dar ofertele să fie pentru marca și modelul ales, așa că mă uit la care vânzător primesc cel mai bun preț la momentul respectiv.
LE: Ca să cumpăr ceva de care nu am nevoie chiar atunci, dar sigur este în plan, trebuie să aibă un preț/ofertă extrem de avantajoasă, gen-30%, -50%.
Nu vrei sa stii ce inseamna sa cumpar eu ceva … si aici ma refer la documentare prealabila! E un cosmar cateodata pentru ca sap mult de tot inainte sa iau o decizie iar apoi intervine partea in care ma apuc sa caut produsul ala la cel mai avantajos pret, in balanta intrand totusi si seriozitatea celor de unde cumpar pentru ca apoi sa ma pot baza pe garantia aia ce o primesc! In rest nu sunt fixat pe o anume marca, de obicei iau toate ofertele pe care le gasesc la un produs care sa indeplineasca cerintele mele si apoi o iau asa incetucul prin eliminare, in calcul luand tot soiul de criterii pana ajung la ala unde gasesc un compromis care sa ma multumeasca. Cred ca tocmai de aia si prietenii mei apeleaza la mine de multe ori cand e vorba sa aleaga ceva, iar pe aici am un feedback bun in urma a ceea ce mai recomand din cand in cand.
Pentru produsele noi nu sunt extrem de mulți comercianți, îi cam numeri pe degete pe cei locali. Deci aici nu mă aștept la surprize neplăcute, n- am avut probleme. Dar eu mă uit la țara în care produsul a fost fabricat și la garanție. Ăia care se ocupă cu garanția, intervenții, contează. Am învățat că în ambele cazuri contează marca produsului.
Bașca și la mărci sunt modele și modele, unele de fugă, altele de mijloc și câteva premium, cred că știi ce zic. 
La căutări sunt cu părul pe bigu pentru alte chestii, netehnice, că trebuie să satisfac toate gustiburile poporului meu, care este/ sunt stăpânul(ii ) meu/mei 
Deci cam am idee despre ce pățești tu prin analogie. I feel for you. 
Parcă văd că tu te gândești la cine știe ce comp și componente și eu la frigidere, când facem referiri la comerciați și garanții.
În eventualitatea, la d’astea sunt tufă, dar măritată cu unul care are prieteni asemeni ție, el fiind la rândul lui prieten pentru alții. 
Nu! Ma refer la absolut orice, ma documentez la fel pentru orice fel de produs, de la un banal stick USB la un aragaz sau frigide!
Intotdeauna dupa ce alegi prin toata piata si in sfarsit ai cumparat ceva, la iesire vei gasi o taraba cu produse mai bune, mai frumoase si mai ieftine. Doar v-am zis ca eu cred in Murphy, n-asa?
Te cred, dar m- ai derutat un pic cu vânzătorii, pentru produse IT sursele de achiziție sunt mult mai diversificate.
Au fost diversificate sursele si concurenta reala pana la criza din 2010 cand Ghita si Asesoft au facut prapad in piata IT&C din Romania, punand bazele monopolului pe care il avem astazi, in piata ramanand practic un jucator mare si unul care gafaie pe langa el, restul sunt diverse firmulite ale acelui monopol. Practic in Romania nu mai exista piata libera nici aici, ci doar iluzia uneia.
Pai si ce, a crezut cineva ca exista piata libera? Hahahahahaaaaa!!!!
In IT&C pana prin 2010 chiar a fost si inca una foarte buna.
Tocmai, pentru ca odata cu criza din 2008, securistii in frunte cu Ghita a omorat piata. Am scris despre asta in trecut unde am povestit cum a fost. Cauta articolele, ca sunt pe aici, hint: Ghita;Asesoft.
Daca in Occident ar fi fost piata libera, nu era nevoie sa cada zidul Berlinului. Dar cum aia mici care erau majoritari incepusera sa faca foamea, cineva l-a convins pe Gorbi sa deschida piata estica. La inceput a fost binisor dar pe parcurs piata s-a agragat iar in monopolisti si mici retaileri care iata, fac foamea din nou. Si cand te gandesti ca totul a plecat de la politica de deschidere a lui Deng si apoi a lui Gorbi. Piata are tendinta naturala sa se agregheze (sa se concentreze, sa se stranga, sa se coaguleze ca atunci cand faci branza) d-aia a incercat sa dea Truman legea antitrust. Dar normal ca n-a reusit pentru ca piata e un organism viu si are propriile legi organice de functionare. Cine crede ca poate reglementa piata fara s-o distruga, se-nseala amarnic. Eu nu iubesc monopolistii, doar constat la rece ce se intampla. Ideea e ca nu poti sa obligi realitatea sa se raporteez la tine ci doar tu insuti sa te raportezi la crunta realitate. Restul sunt vise umede pentru naivi sau manipulatori.
PS Teoria fluturelui e perfect valida si e demonstrabila in fiecare zi pe acest pamant.
Ceea ce incearca azi Schwab &Co sa faca se cheama manipulare si distorsionare a realitatii factuale, bineinteles in scopuri proprii si in detrimentul gugu care oricum nu pricepe decat fraze din maxim trei cuvinte si alea doar daca vin pe telefon. Oricum si granzii o vor lua in barba pentru ca realitatea e intotdeauna invingatoare. Pana atunci insa, o vom lua noi in barba. Asa e viata trecatoare, unu’ naste, altu’ moare, mai mai, of, of!
Ca o concluzie si imi cer scuze, poate va plictisesc, piata libera e un vis umed care nu exista si nu va exista niciodata in realitate. Poate doar un pic la inceput, ceva cam ca dintii de lapte dar si aia tin mai mult!
PS Nae, scuza-ma dar ce a facut Ghita a fost mizilic pe langa ce au facut un Bezos sau un Gates sau Black Rock, bineinteles cu alta magnitudine. Ghita a fost doar un biet pestisor rapitor de lighean. Acum e vremea marilor Megalodoni din marele ocean. Aia vor sa ne pape si aproape ca vor reusi. Noroc ca nimic nu e vesnic ca asa e creata lumea. Noi sa fim sanatosi!
Eu ma refeream strict la micul ligean in care traim noi, ca stii cum e vorba aia, pana la Dumnezeu, ne’au mancat Sfintii!
Abordarea mea generala este urmatoarea:
– cumpar produse din generatie cat mai noua (aparuta cu cel mult 24 luni in urma)
– produsele respective sunt din categorie medie de pret. De exemplu: nu iau cel mai ieftin televizor, dar nici cel mai scump, sa fie fix in mijloc. Acea zona e sweet-spot-ul care-mi ofera facilitatile dorite, dar fara a sparge excesiv pusculita
– folosesc respectivul produs pana cand trece de „prima tinerete”. Adica e inca foarte ok, dar nicidecum „latest & greatest”. Niste exemple: la televizor cam 5-6 ani, la telefon cam 3 ani, la un monitor cam 7 ani, o placa video cam 4 ani, un NAS cam 5 ani etc.
– cand se intampla sa ajunga la acea varsta, incep incet-incet sa caut oportunitati de a face o schimbare la acea categorie, si anume caut inlocuitor care sa indeplineasca din nou conditiile expuse mai sus
– cumpar noul produs gasit. Aici in functie de categorie, pot sa optez si pentru ceva second-hand (desi foarte rar) sau, daca se preteaza, variantele resigilate la magazinele care au aceasta facilitate
– punctul cel mai important e asta: produsul „vechi” mereu il vand, sau cateodata il daruiesc cuiva.
Folosind aceasta reteta, pot sa am electronice faine si bune, si prin vanzarea celor „vechi” pot sa recuperez o parte din costuri. Partea faina aici e ca produsele respective nu au o vechime atat de mare incat sa am probleme in a gasi cumparator.
Toate astea se aplica electronicelor. In ceea ce priveste electrocasnicele: acolo nu am ajuns inca la nici o metodologie.