Sa ne intelegem din capul locului asupra a doua lucruri: intrarea Romaniei in NATO si IN UE reprezinta un real succes al Romaniei, iar prezenta multinationalelor in Romania are si aspecte pozitive. Nu degeaba perioada 2000-2018 este considerata cea mai buna perioada din istoria Romaniei!
Dar ce te faci cand prezenta multinationalelor are si aspecte negative evidente si , mai ales, costisitoare pentru noi ca tara? Si, crucial, cum remediem acesta stare de lucruri?
- O prima problema vizeaza sistemul financiar.
Romania, sa ne aducem aminte, a fost tinta unui adevarat baraj informational vizavi de liberalizarea economiei sale, reforma economica, in special prin aplicarea celebrei terapii de soc, si, mai ales, accelerarea privatizarii.
O tinta predilecta a capitalului strain, in special in perioada preaderarii noastre, au reprezentat-o bancile. Privatizarea acestora, precum si intrarea pe piata romanesca a altor banci, a reprezentat teoretic o poveste de succes. Atat de mult succes, incat au depasit ca marja de profit suratele lor din Occident.
Pe scurt, seva financiara a Romaniei a fost capturata de aceste banci. Principala lor grija nu este stimularea mediului de afaceri, intermedierea financiara si alte operatiuni conexe, ci creditarea cu venit sigur a statului si creditarea scumpa a persoanelor fizice, surse de venituri mari si sigure, mai ales datorita marjelor mari de profitabilitate, cu mult mai mari ca in Occident.
Raportul BNR de anul acesta este deosebit de critic la adresa primelor 8 banci din sistem, acuzandu-le formal si direct ca contribuie prin politica lor de business la mentinerea unei stari de subdezvoltare financiara a Romaniei.
Concluzia lui Sorin Paslaru este edificatoare si devastatoare in acelasi timp pentru bancile din Romania:
Cum puteţi face profituri atât de mari în România, dar menţineţi sistemul bancar în subdezvoltare relativ la economie?
De fapt se ajunge încet-încet la o întrebare şi mai de adâncime: de ce, dacă aveţi toate condiţiile şi faceţi profit în România, nu vă măriţi implicarea în economia românească, nu finanţaţi investiţiile şi capitalul de lucru de care au nevoie firmele româneşti, atât de secătuite de capital în ultimii ani?
Intrebarea este , desigur, retorica. Dar raspunsul este categoric: Da, exista factori externi care nu lasa Romania sa isi depaseasca conditia sa de exportator de cereale, resurse energetice si forta de munca.
Totul porneste de la privatizarea sistemului financiar si, in fapt, a unei mari parti din economia noastra. Observam ca in retrospectiva imparteala cine ce ia s-a facut intre austrieci, francezi, olandezi si cateva companii cehe si germane de mica anvergura. La care se adauga diverse companii occidentale in mare parte vehicule finaciare in spatele carora stau oligarhi rusi. E timpul sa stiti, dragi romani, ca o parte a economiei noastre nu apartine unor olandezi sau ciprioti, ci in fapt unor oligarhi rusi.
Abia in trecutul apropiat investori mai de calibru au venit si au investit intai timid, apoi tot mai puternic la noi. Dar doar in industrie. In sistemul nostru financiar nu au aparut mari banci europene gen Deutsche Bank, UBS, BAnco Santander, sau americane, cu exceptia CITIBANK. La noi au venit banci si bancheri mai degraba din esalonul 2, lucru vizibil astazi prin comportamentul lor fata de Romania, desi nici bancile mari nu sunt scutite de scandaluri de mare coruptie pe la ele pe acasa.
Nici in domeniul industrial de fapt nu stam mai bine, multinationalele de mare anvergura fiind prezente la noi mai degraba tangential, parte a unor reprezentante la nivelul a 5-6 tari din Balcani. Doar Renault si mai nou Ford au investit direct si puternic.
Fiscalizarea veniturilor ramane marea buba. Exista anumite calcule care arata ca suma expediata inainte de impozitare prin diverse politici de transfer a preturilor de catre multinationale s-ar ridica la 40 de miliarde de euro anual, cam de 10 ori cat avem alocati de la UE sa accesam anual.
Din pacate TFLimea si #rezist nu prea citesc altceva decat stirile pastorite de dna colonel Ene Dogioiu sau nu se uita decat la UM DIGI 24, dar noi da.
Iata ce scrie contondent Ilie Serbanescu in Romania Libera:
„Cele 4 miliarde euro alocate de UE anual Romaniei, dincolo de problemele de accesare și cheltuire, nu reprezintă, de fapt, decât 10% din ceea ce, la o evaluare chiar și sumară, extrage anual în favoarea sa din România nucleul vestic al UE, adica multinationalele! Cu alte cuvinte, un biet mărunțiș aruncat sclavilor de către stăpânii lor. Și asta luând în considerare chiar și numai ceea ce firmele vest-europene implicate în România externalizează anual fără fiscalizare, respectiv 85-90% din profiturile lor realmente obținute în România, ceea ce echivalează cu cel puțin 40 miliarde euro anual.”
Asadar, mai pe intelesul tuturor si in special al celor care refuza realitatea dupa ce au primit un hastag pe frunte: problema nu este doar furatul de la stat sau neaccesarea de fonduri europene, probleme in mare parte aduse sub control, ci netaxarea a 40 de miliarde de euro bine dositi de aceaste multinationale prin diverse scamatorii fiscale, in vremea in care unii sar in sprijinul multinationalelor prin Piata Victoriei.
Daca am optimiza colectarea restului de taxe si impozite; daca am accesa anual 4 miliarde de euro de la UE si daca am taxa si acest suvoi ce fuge din Romania…am avea banii necesari dezvoltarii infrastructurii si nu numai!
Si daca ar fi vorba doar de banci…dar un comportament deloc onorant fata de Romania il au si multinationalele din agribusiness, turism, alimentatie, retail samd, despre care vom mai discuta in timp pe aici, preferand acum sa ma axez pe a doua mare problema si anume … comportamentul abject pe care il au companiile de utilitati:
„Cedarea de către statul român a monopolului asupra utilităților a fost condiționalitate a admiterii în UE.
Această cedare a făcut obiectul principal al capitolului „Concurență” din cadrul negocierilor de aderare. Capitolul de negociere a rămas blocat până când România a consimțit să vândă distribuțiile de energie unor companii străine.
Și s-a întâmplat ceva absolut caraghios: de îndată ce România a acceptat să vândă distribuțiile de gaze jumătate la nemți și jumătate la francezi, ea a căpătat, ca prin farmec, calificativul de economie de piață funcțională, de unde era până atunci pusă la zid pentru „obstacolele” și „întârzierile” în trecerea de la economia de comandă la economia de piață. Această ruptură a deschis calea colonializării rapide a României, dar și a scoaterii treptate a românilor din ultima poziție de proprietari în România, cea în privința locuințelor.
………………………………………..
Utilitățile constituie piesă centrală în rulajul banului într-o economie, căci funcționează din plin indiferent de ciclul economic sau politic, aducând profit și în avânt și în criză. De aceea, în colonializarea unei țări, preluarea utilităților este vizată în prim-plan. Odată cu rulajul banului, care pe lângă utilități implică preluarea băncilor și resurselor subsolului, restul din economie cade în mâna preluatorului aproape de la sine. Ceea ce s-a și întâmplat deosebit de rapid în România! Acordurile de preluare a utilităților, zise privatizări, includ libertatea preluatorului de a proceda la creșterea prețurilor sau asigurarea pentru acesta a unor profituri prestabilite (de pildă, ca procente de circa 8-12% din încasări)!”
Iar toate astea le vedem fiecare dintre noi in facturile de la sfarsitul lunii, treptat ajungand aproape sa muncim doar pentru aceste utilitatii necesare ce sunt distribuite de aceste companii.
Puteti sa nu fiti de acord cu PSD sau Liviu Dragnea, dar puteti fii de acord cu aceasta pozitie. A venit o zi necesara in economie. Ziua incetarii ipocriziei si a recunoasterii faptul ca aceste companii straine fie adopta o alte politica si isi platesc singure ceea ce datoreaza, fara mai sifona nimic din banii castigati, fie vor fi supuse unor anchete la sange.
Nu e vina multinaționalelor Radule, vina e a ANAF-ului, că nu le acceptă plata cu cardul, că ele ar plăti săracele .. de fapt, vina e a ANAF-ului, a justiției, a serviciilor, a guvernelor, președintelui, parlamentului , dar nu în ultimul rând, a noastră, a cetățenilor de rând .. cât timp ne flagelam public că suntem corupți, au dreptate și băncile și multinaționalele să transfere profiturile și taxele aferente către zone mai puțin corupte, gen paradisuri fiscale …
Adevarat, adevarat!
O să-mi permit să le dau și o soluție, deși de aia au privilegii și un trai bun, să vină cu soluții, mă refer la ăia pe care îi plătim și nu își fac treaba .. noi trebuie să alocăm 2% din pib, taxa de protecție nato , pe care nu ne permitem sa nu o plătim, cu rușii în coastă .. tot Șerbănescu explica logic, că taxa trebuie suportată proporțional cu interesele economice, care nu mai sunt românești, deși apărarea e atributul statului român .. deci, instituirea taxei de apărare ( un soi de haraci NATO ), pe cifra de afaceri .. de colectare ne ocupam noi, ajutați direct de departamentul de stat .. să văd eu multinaționala care-i dă țeapă lui Trump .. impozitul se va extinde și la persoanele fizice, pe volum proprietăți imobiliare .. procentul, undeva la 0.5-2%, funcție de tip activitate și grad de monopol .. nu plătești, închizi prăvălia, și vin alții dispuși să plătească .. ironia este că vor plăti și oligarhii ruși pentru NATO, cu interpușii lor cu tot .. și din restul bugetului ne-om descurca noi, cum facem și acum ..
Adica aia 2% sa-l plateasca multinationalele, asa mai pe ocolite, basca ce e de dat normal ?!
Nu e nici o smecherie, aia 40 o sa se faca… nu stiu 80?!
Exact așa tovarășe, nu e impozit pe cifra de afaceri, că ne sar toți în cap.. evaziunea nu putem să o limităm, dar taxa de apărare e taxă de apărare .. dacă scăpăm din bugetul normal de cheltuielile de apărare ( aș băga aci și bugetele serviciilor ), rezolvăm o mare problemă .. doi, perceptorul american are coaie mai mari decât cel român .. poate la ei se poate plati și cu cardul dacă nu vor prin virament, că visa și mastercard sunt tot ale lor
..
Aoleu, asta ar fi tare rau, mai ales ca as rade de m’as cracana sa ii vad pe oligarhii aia rusi cum baga bani in NATO!
Citeam prin primavara ca MC-urile au 70% din venituri si 40% la buget, mai departe aritmetica e simpla si se vede cu ochiu liber, restul de 30% din fraieri sustin cu 60% bugetul… deci sa fie pe cifra de afaceri la Mari Contribuabili
Da isi mai aminteste oare careva de inceputul anului astuia si apocalipsa contributiilor trecute la angajati?! Cata jale, cate fuste puse in cap … cate miliarde adunate la buget dupa cateva luni?
Vremuri grele Stimabile, nici pinguinul nu se mai joaca ca altadata!
Am uitat sa intreb, Serbanescu nu a zis nimic de Petrom si Nastase, ca e la pachet cu utilitatile, apoi una peste alta la toate statul mai este si actionar semnificativ dar si grebla, buba e in alta parte?!
La fel ca și lipitorile, care pentru a se hrăni cît mai mult cu sîngele victimelor, au în saliva lor o substanță numită hirudină, respectiv fiind cel mai puternic anticoagulant cunoscut în medicină, așa și băncile și multi-naționalele au sisteme proprii de a suge, pardon, de a adsorbi cît mai mult din seva, iarăși pardon, din energia vitală a acestui nenorocit de popor care oricît or tot încercat să-l subjuge unii sau alții, numai nu s-o predat. Chiar și cu jocurile de putere interne, atent orchestrate de marile puteri hulpave să ne mănînce de vii, cu tradiționalele noastre trădări, cu bășcălia făcută prin discursurile sforăitoare ale propriilor noștrii (atent) aleşi reprezentați, uite că nu cedăm. Că mai plecăm capetele întru supuşenie (și știți voi bine pentru ce se mai pleacă capetele…), o mai punem de una mică, că mai furăm o întreprindere sau cîțiva centimetrii de autostradă, sau ceva cale ferată, ori dacă mai facem pierdută axa optică, sau linia de ochire, asta e cu totul altceva. Dar totul are o limită, însăși marele Univers, atît cît e el de mare în imensitatea lui nesfîrșită, chiar și Universul are o limită ! Și astfel se naște întrebarea cît se poate de simplă: oare noi pînă cînd mai putem să răbdăm ? Chiar nu avem acea minimă onoare să spunem stop, chiar nu putem să impunem niște reguli, adică chiar toți poate să-și facă damblaua în țărișoara aiasta, să-și facă mendrele și apoi să nici nu se mai uite în urmă ?! Chiar asta merităm ?
Poanta e că ei sunt cei ar trebui să facă ceva. Dacă nu pot sau nu vor, să nu mai ceară să fie în Parlament. Să se apuce de talk- showuri piperate cu sondaje.