Vinerea Mare (numită și Vinerea Paștilor, Vinerea Seacă sau Vinerea Patimilor) este o zi de mare doliu pentru întreaga creștinătate, deoarece în această zi a fost răstignit și a murit Iisus Hristos. Este o zi aliturgică, întrucât Liturghia reprezintă jertfa nesângeroasă a lui Hristos, sub chipul pâinii și al vinului, iar cele două jertfe nu pot fi aduse în aceeași zi. În seara acestei zile, se oficiază Denia Prohodului Domnului.
Tradiția trecerii pe sub masa Sfântului Epitaf
În Sfânta și Marea Vineri se face pomenirea „Sfintelor, Mântuitoarelor și Înfricoșătoarelor Patimi ale Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, adică: scuipările, lovirile peste față, palmele, insultele, batjocura, haina de purpură, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița, crucea și moartea.
În mijlocul bisericii se scoate Sfântul Epitaf (care îl înfățișează pe Mântuitorul mort, înconjurat de Apostoli și de Maica Domnului), pe sub care toți credincioșii trec, până în după-amiaza zilei de sâmbătă. În zorii zilei de duminică, Sfântul Epitaf este dus în altar și așezat pe Sfânta Masă, unde rămâne până în miercurea dinaintea Înălțării Domnului. Se spune că cei care trec de trei ori pe sub Sfântul Epitaf nu vor suferi de dureri de cap, mijloc sau șale în timpul anului, iar dacă își șterg ochii cu marginea epitafului, nu vor avea dureri de ochi.
Unii credincioși trec pe sub masa Sfântului Epitaf o singură dată, simbolizând unicitatea Jertfei Fiului lui Dumnezeu, în timp ce alții trec de trei ori, în amintirea celor trei zile în care trupul lui Hristos a rămas în mormânt. Tradiția variază de la o localitate la alta.
Vinerea Seacă
Această zi este numită și Vinerea Seacă, deoarece bătrânele țineau post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, primeau anafură de la biserică. După cântarea Prohodului Domnului, soborul înconjoară biserica de trei ori, purtând Sfântul Epitaf, care este apoi așezat pe masa din mijlocul bisericii. La încheierea slujbei, unii credincioși obișnuiau să înconjoare casa de trei ori și, intrând, se închinau, făcând semnul crucii cu lumânarea aprinsă pe cei patru pereți sau doar pe grinda de la intrare, păstrând lumânarea pentru vremuri de primejdie.
Tradiții din popor de Vinerea Mare
În popor se crede că, dacă plouă în Vinerea Mare, anul va fi roditor, iar dacă nu plouă, recoltele vor fi sărace. Unii consideră că, dacă se scufundă de trei ori în apă rece în această zi, vor fi sănătoși tot anul. Femeile evită anumite activități în Vinerea Mare: nu umplu borș, pentru ca Necuratul să nu se scalde în el; nu coc pâine sau alte preparate, ca să nu ardă mâinile Maicii Domnului; nu cos, ca să nu orbească; nu țes, nu torc și nu spală, pentru a nu o supăra pe Maica Domnului. De asemenea, în zorii acestei zile, afumă casa cu tămâie, înconjurând-o de trei ori, pentru a alunga gângăniile și dihăniile de casă și de pomi. Copiii adună flori de pe câmp și le duc la biserică, după cum menționează dr. Iuliana Băncescu.
La încheierea slujbei de seară din Vinerea Mare, femeile obișnuiesc să meargă la morminte, unde aprind lumânări și își jelesc morții. La sfârșitul slujbei, preotul împarte uneori florile aduse, considerate a fi de leac. În trecut, credincioșii plecau acasă cu lumânările aprinse, pentru ca și morții să afle de venirea sărbătorilor mari.
În Vinerea Mare trebuie să se evite lucrările agricole
În special mersul pe câmp, semănatul sau alte activități similare. Această zi mai poartă și numele de Vinerea Seacă, deoarece se crede că tot ce se seamănă nu rodește. În această zi nu se sacrifică păsări sau animale, este interzis spălatul, cusutul și curățenia.
Unii credincioși obișnuiesc să afume casa cu tămâie în Vinerea Mare, înconjurând-o de trei ori în zorii acestei zile, pentru ca gângăniile și dihăniile să nu se apropie de casă și de pomi, conform crestinortodox.ro.
Zi sfântă de doliu, tăcere și meditație, Vinerea Mare este cinstită mai ales prin participarea la slujba Prohodului Domnului. Așa rămâne ea în conștiința românilor contemporani.
Descoperă mai multe la IceWorld|DeuteriumCore
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Greseala ca aceste obiceiuri se uita sau trec in negura cred ca e a noastra pentru ca le-am ignorat si am ezitat sa le promovam mai ales in randul copiilor nostri care sunt generatia ce trebuie sa le duca mai departe. Poate ca dupa ce am asistat la atacurile agresive din ultimi ani la adresa Biserici si traditiilor romanesti avand in cap gargaunii cu tara ca afara ce au culminat cu circul mutari datei Pastelui, o sa incepem usor sa ne revenim la cap si sa intelegem ca dincolo de toate suntem romani, iar traditiile ne definesc asa cum sunt ele, cu bune, cu rele! Dumnezeu sa ne ierte si sa fie cu noi prin toate incercarile prin care trecem ca e abia inceputul patimilor pentru toti cei care refuza sa se alinieze si sa uite cine sunt.
Dincolo de nationalismul populismului in opinici vs. predica oportunistului globalist, exista echilibrul unui nationalism de bun simt si adaptat la lumea in care traim. Teoretic asta e si calea pe care ar trebui sa o urmam, cea a respectului pentru ce suntem, valori si traditii care ne definesc in simbioza cu Romania lumii secolului XXI. Pare imposibil pentru ca am fost si suntem dezbinati, pentru ca unii fac din nationalism o bravada in vremea in care ailalti din antinationalism un tel in viata si de aia avem ce avem si suntem pe nicaieri. Ca avem nevoie de o trezire „din somnul cel de moarte” este mai evident ca oricand si da, primul pas noi trebuie sa il facem, fiecare in felul sau, iar abia de acolo putem discuta de o trezire nationala. Pana nu facem asta, nu ne putem astepta la nimic bun, ramanem doar o rezervatie ocupata de o populatie si nu popor, Dumnezeu ajuta, dar nu baga in straita!