Daca te’ai barbierit prima oara in viata ta cu lame rusesti sau iti mai aduci aminte cu mirosea spray’ul Farmec, atunci cu siguranta esti unul dintre aia care stie si cum erau petrecerile alea din comunism, facute pe acasa.
Amintiri din epoca de aur, petrecerile facute pe acasa
Pentru aia care nu au prins lamele alea de ras si nici nu stiu cum miroasea spray’ul Farmec, petrecerile alea facute pe acasa erau un soi de adunari ad-hoc in care se strangeau 20-30+ de oameni intr’un apartament de 40-45 de metri patrati si nimeni nu se plangea de spatiu, desi si in ziua de azi ma intreb cum reuseam performantele astea. Meniul era format din gustari, adica fiecare venea de pe acasa cu ce avea, de la un platou cu oua umplute, la tartine unse cu ce avea fiecare pe acasa, muzica fiind asigurata de vreun casetofon/magnetofon/pick’up … fiecare dupa posibilitati, iar dansul pe unde se nimerea, de obicei ringul principal de dans fiind „organizat” in sufragerie prin mutarea mesei din mijloc undeva la marginea camerei, folosita pentru a se pune mancarea ad-hoc adunata. In felul asta se sarbatoreau atat zilele de nastere, cat si alte evenimente, repectiv de la boteze chiar la nunti si Revelioane, diferenta fiind ca organizarea era putin diferita, la Revelioane de exemplu in prim-plan fiind un televizor la care se urmarea programul special de Revelion, dar mai multe despre cum erau Revelioanele atunci, am scris aici, iar aici despre cum era Craciunul tot in vremurile alea.
Masa, dansul si atmosfera
Tineri fiind pentru noi era prilejul ala numai bun sa ne dam in stamba si eventual sa incercam vreo „lipeala” care de cele mai multe ori sfarsea cu o infrangere epica in ciuda eforturilor depuse. In rest, dansam pe ce muzica avea gazda prin colectiile proprii, la care mai completam si noi cu vreo caseta/banda de „selectii” si o trageam asa pana pe la 4-5 dimineata fara sa ne dam seama cum au trecut orele, peste tot fiind doar ras si veselie, in vremea in care speram ca vecinii sa nu ne sparga cheful dupa ce ne’au invitat si militia la chefuiala. Nu se prea intampla asta, pentru ca in general exista o oarecare intelegere tacita intre oameni, un soi de toleranta permisa datorita faptului ca era si cam singura modalitate prin care cei mai multi dintre noi isi permiteau putina relaxare si bucurie de vreun eveniment ceva, mersul la restaurante fiind rezervat elitelor deoarece nu multa lume isi permitea asa ceva si cu atat mai putin sa inchirieze asa ceva pentru a sarbatorii un eveniment.
Ooo, wait …
2021:
Restricţii de sărbători. PETRECERILE DE CRĂCIUN ŞI REVELION
-spectacole, concerte, festivaluri publice și private, evenimente culturale doar până la ora 21-nu mai mult de 1.000 de persoane.
Restricţii de sărbători. ACCES LA PETRECERILE DE CRĂCIUN ŞI REVELION
-doar cu certificat verde-doar persoane vaccinate/ trecute prin boală.
Dupa 31 de ani de libertate ne intoarcem pe drumul pe care am plecat
Asadar, 2021 pentru aia nostalgici va fi anul ala in care se vor intoarce dupa 31 de ani fix pe drumul ala pe care au plecat atunci, desi si dupa ’90 o buna bucata de vreme tot cam s’a petrecut in Romania, si nu din cauza restrictiilor unui regim dictatorial, ci datorita saraciei omniprezente. 2021 pentru aia care nu au stiut cum a fost, va fi anul ala in care or sa invete primi pasi ai traiului in noua dictatura, in care probabil ca multi se vor aduna din nou fix in sufrageriile alea unde au dansat candva bunicii si parinti lor pentru a incerca sa petreaca sarbatorile, invatand si cum e treaba cu frica de a nu fi turnati de vecini si sa se trezeasca cu militia noului regim totalitar la usa, care sa le sparga bruma de chef ce au incercat sa il incropeasca.
Opinie personala
Imediat se fac doi ani de cand am scris si scriu pe aici ca suntem pe drumul unei dictaturi care o sa faca sa para frumoase amintirile din dictatura comunista! Desi unii inca spera ca prin supunerea neconditionata isi vor capata viata inapoi, altii incep sa se trezeasca usurel sperand doar ca dracul sa nu fie chiar atat de negru. Si unii si altii din pacate spera degeaba, drumul inspre dictatura totalitara e batatorit deja, iar daca vreti sa vedeti cum arata uitati’va putin inspre tarile de unde pana mai ieri luam lumina din lumina democratiei in vremurile in care noi induram cu frica restrictiile, foamea si frigul dictaturii comuniste din anii ’80!
Hai ca e bine … toate semnele sunt deja aici, dar nici dracu nu le vede, asa ca bucurati’va macar atat mai aveti voie, chiar si asa! 
Ooooooooo DA, dupa o petrecere de asta m-am ales si cu soata ce o am acum pe langa multe amintiri frumoase din vremea cand oamenii chiar socializau si stiau sa se bucure de orice lucru cat de mic cum ar fi si aceste petreceri unde mergeam nu sa le lafaiam ci sa ne simtim bine si sa ne bucuram alaturi de prieteni. Eu unul am pastrat acest obicei in familie si alturi de cativa prieteni, de ani buni renuntand sa mai merg la restaurante de sarbatori asa ca pe mine nu ma afecteaza cu absolut nimic, ba dimpotriva cred ca va fi si mai misto pentru ca s-ar putea sa vina si prieteni cu care nu m-am mai vazut de foarte multa vreme la o petrecere ca in vremurile alea bune! Vorba ta, sa ne bucuram cat mai putem!
Multi asa s’au cunoscut si au ramas impreuna dupa aia, pe la petrecerile alea ca erau si cea mai buna cale de a cunoste pe cineva, de obicei acolo ajungand prietenele/prietenii prietenilor sau rudelor si asa, din una in alta, se lasa si cu lipelile alea ce ulterior au devenit pentru multi familii. Am si eu in cercul meu de prieteni familii care de acolo au inceput, la unii fiindu’le ulterior martor la casatorii si uite asa, pe langa distractie oamenii se si cunosteau altfel, eu legand de exemplu prietenii cu unii ce nu ii cunosteam altfel, prietenii ce au dainuit pana azi. Da, era fain, parca neexistand superficialitaea aia de pana azi, cand participarea la evenimentele fastuoase din ultimi ani era un soi mai mult de obligatie decat de bucurie. Treptat acolo ne intoarcem, partea proasta e ca lucrul asta nu se intampla natural ci mai degraba fortat, dar cine stie, poate ca e si asta un lucru bun pana la urma … pana se prind astia si o sa ne chefuim doar pe whatssapp …
Ce vremuri… Ce oameni… Intre timp, cumva inexplicabil, s-au schimabat si vremurile si oamenii
Mi-e dor de copilaria si de tineretea mea, mi-e dor de oamenii frumosi de atunci – acum nu-i mai recunosc pe cei mai multi dintre ei
Vladiana, oamenii s’au schimbat dupa vremuri pentru ca vremurile au devenit mult mai libere si permisive, partea proasta este ca am inteles gresit asta si treptat lucrul asta s’a transformat in superficialitate. Cum ii ziceam si lui Cakanika, poate ca pana la urma restrictiile astea au ceva bun in ele, cumva intorcandu’ne si amintindu’ne cum sa ne bucuram si de putinul de care ne bucuram atunci, poate ca unii or sa se redescopere ca oameni, poate ca era necesara „restarea” asta fortata. Nu stiu daca e asa, dar desi nu ma omoara optimismul, incerc sa vad si partea plina a paharului. Sanatosi sa fim …
P.S. Pe de alta parte …
Nu am prins mult din vremurile alea ca eram copil imi aduc aminte ca mergeam doar cu parintii pe la Revelioane, dar prin anii 2000 tot cam la fel petreceam cu gasca din liceu, ne strangeam la careva acasa unde parintii erau plecati si dansam pana dimineata, Atomic fiind baza atunci ? Faine vremuri, revenim la ele si gata, avem deja experienta anului trecut, eu cred ca mai am pe undeva niste petarde
Da, cam la fel era si atunci, eu din vremea aia imi amintesc si adunarile la meciurile de fotbal ale Romaniei, ehehee…
P.S. O da, Atomic
Nu-i cazul să fim nostalgici.. acum vreo doi ani și mai bine discutam pe aci cum trebuie reînviată epoca de aur să fie mulțumiți și aia care licuresc prin piețe cu mobilele, supărați că le-a dat dragnia dreptul să circule nelimitat ( cu trenul e drept ), gratis prin țărișoară.. și se făcu voia lor – lockdown, că și ăla e gratis.. lipsesc brigadierii, dar o să rezolvăm și asta, căci e nevoie să se facă tuneluri prin bălării și gunoaie ..
Pai tot atunci imi aduc aminte ca pe aici aveam cativa voluntari pentru onoarea de brigadieri, matale parca erai unul dintre ei si Vasile se oferise atunci sa puna umarul
Da da da .. dar asta era înainte de covid.. sunt destui care au talent, și deja au și practică – gen Arafat – ce mare lucru dacă pe lângă obligația de a ne vaccina ne bagă și obligația de a săpa spațiul verde din fața blocului ? E cam același drak..
Prezent, ce se da la coada asta?! Cine e ultimul, las si eu sacosa aici! Cu valul cum stam, la ce numar s-a ajuns?
, vremuri simple, fara stres… apoi dimineata mergeam iar sa construim socialismul.
Radem noi da e urat, ne ducem in cap de tot. Astia de ne conduc sunt posedati de extraterestri sau de ce mama dreqului ca nu stiu!?
La noi e imitatie clara la comanda, ca daca se termina pe afara, se termina si prin Romania.
Cat despre nostalgii, recunosc ca e cazul si sunt nostalgic, astea ma incurajeaza sa nu renunt. Cateodata ma visez in Aro la Mehedinti, cu cizme de cauciuc, seara tarziu, ajungand la gazda mea in Simian. Mai aduceam si cate un cos, doua de carbune, bomboane pentru cei mici, cate o Slibovita sarbeasca pentru nea Grigore, ceferist… care daca o lua pe ulei punea vinyluri cu Marcel Budala, Lataretu… si ma invata istoria muzici lautaresti
Ne-am batut joc de tot ce s-a facut in tara asta ca popor.
Ce brigadieri Stimabile?! Astia mici sunt praf, epilati, cu unghiile facute, gleznutele goale si vegani mancatori de iarba cruda
Cand traia, tata avea o vorba, daca stiam ca o sa construiesc socialismul pentru idioti astia de acum ma lipseam si ma faceam cioban!
Sa nu uitati, sunt la rand, aveti grija si de sacosa mea, dau un Cico!
P.S. Asta cu spatiul verde se aproba prioritar la urmatoarea sedinta de lucru!
Heheheeeee…ce vremuri! Eu aveam un unchi, lucra pe Raba de 16 tone pe diverse santiere, ma tot lua cu el pe unde umbla, am si eu destule povesti, de tata ce sa mai zic, il avea inginer pe un unchi de al meu, odata o luna nu a stiut nimeni nimic de ei, plecasera la pescuit pe Dunare!
. In rest da, cu cine dracului sa mai faci ceva azi …of, of ..ca pana si pe Dide l’a luat garda, ni’se duc elitele…
Am pus o piatra la rand, inca nu stiu ce se baga, dar vedem curand!
#sustin propunerea cu spatiul verde!
Iarbă. E verde și are multiple întrebuințări, o putem rumega sau fuma. Păcat de Dide, poate a lui era stricată sau ceva, o fi de la ruși, că altfel nu îmi explic, curat ghinion!
În Germania urmează să se legalizeze. Poate aici e problema, nu a înțeles că noi nu putem fi producători, cel mult culegători. 
Mai degraba fumatori
Eu nu sunt nostalgică după chefuri.
Înainte n- a fost cazul, după miezul nopții invariabil eram trimiși la culcare, pe la nunți primeam derogare, dar nu rezistam, după am prins, le- am trăit la vremea lor, a fost frumos, dar nu le duc dorul. 
Și spre deosebire de alții, noi am avut parte de muzică. 
Ca să ajung în faza asta, ar trebui să redobândesc încredere în oameni. Altfel era lumea atunci. Acum suntem niște fețe palide, niște triști care maimuțăresc viața. Ironia sorții constă în faptul că tot ce se construiește acum și se vrea impus este pentru sănătatea noastră. 
Habar nu au că ce își doresc s- ar putea să se concretizeze în ceva diametral opus cu ceea ce visează ei! Să le bage și pe alea cu penele de curent, de net, de alimente, suferința întotdeauna a umanizat bipezii. 
E clar, tu n’ai participat la chefuri!
https://youtube.com/watch?v=shQXKmxsnCY
Sa fie mamicutza ei de treaba daca nu ma simteam mai liber pe vremea lu’ nea Nicu! Acu’ parca locuiesc in ghetou la Varsovia!