Pandemia a fost o perioada in care mainstream media si’a aratat in sfarsit adevarata fata, aia obedienta in care finantarile guvernamentale si din surse mai mult sau mai putin obscure a redus jurnalismul din cea de a patra putere in stat si „caine de paza al democratiei”, la nivelul unor trompete de propaganda a „surselor oficiale” aka „Minister al Adevarului” absolut, cenzura, cunoscuta pe nou ca „fact check”, find instrumentul prin care vocile care indrazneau si indraznesc sa puna intrebari sa fie sugrumate si puse la zidul infamiei, doar pentru simplul fapt ca aveau curajul sa gandeasca si sa foloseasca pentru asta elementarul rationament critic si curiozitate care ne caracterizeaza ca oameni. Acest lucru nu s’a intamplat doar in Romania, ci a fost un bizar fenomen la nivel mondial, model de inspiratie find masurile luate in SUA, tara care candva era model de democratie si al dreptulului la libera exprimare, „Twitter files” devoaland intreaga masinarie de propaganda si cenzura in care sunt implicate atat guvernul cat si agentii guvernamentale si servicii secrete, care teoretic, ar trebui sa actioneze in spiritul apararii democratiei si dreptului la opinie care a fost redusa si stigmatizata ca „fake news”.
Carambolul din Ucraina, coliva si parastasul jurnalismului profesionist
Cei are nu s’au lamurit cu sta treaba cu presa miluita, carambolul din Ucraina a inceput sa ii lumineze, pe modelul creat in pandemie, sarabanda stirilor false din „surse oficiale” au luat cu asalt mainstream media pana la nivelul ridicolului, stiri despre babe ucrainene care doboara drone cu borcane de castraveti si mosnegi care doboara avioane de lupta cu pusca de vanatoare, piloti fantoma si jocuri video prezentate si comentate de deontologi alaturi de generali prin studiouri TV la ore de maxima audienta ca realitate din teren, find doar cateva din exemplele despre ce a mai ramas din asa zisul jurnalism deontologic in care orice stire se verifica pe teren din minim trei surse independente si nu din surse de o parte sau alta a propagandei.
Apar tot mai multe oaze de jurnalism independent
Toate acesta avalansa de fake news’uri din „surse oficiale” care au dezinformat si manipulat opinia publica atat in pandemie, cat si in cazul carambolului din Ucraina, au facut ca mare parte dintre cei care pana acum un an credeau orbeste in ce vedeau la TV si ce mesaje veneau din partea guvernelor prin intermediul mainstream media transformata in trompete de propaganda, sa priveasca aceste mesaje mult mai circumspect decat inainte si sa caute variante alternative de informare, motiv pentru care din 2020 incoace si odata cu impunerea cenzurii tot mai agresive a dreptului la expresie, au inceput sa apara tot mai multe oaze de jurnalism independent prin tot mai multe locuri din lume, oaze la care s’au inrolat in timp atat jurnalisti profesionisti ce au fost prigoniti, ostracizati si cenzurati in pandemie pentru ca puneau intrebari si aveau opinii, cat si jurnalisti amatori printre care creatori de continut online, bloggari, vloggari, artisti, medici si alti oameni simpli care au pornit proiecte de jurnalism independent care au crescut foarte mult atat in calitatea continutului cat si in abordarea profesionista, ocupand rapid locul de anchete jurnalistice si presa de investigatie lasat gol de mainstream media, unde chiar si jurnalistii de buna credinta si’au abandonat rostul fie de frica, fie din ratiuni financiare, pentru ca jurnalismul independent este inca in stadiul de munca voluntara in cea mai mare parte a lui, singurele venituri find cele din donatii si ceva publicitate modesta, deoarece corporatiile, parte a kabalei care controleaza lumea, nu se inghesuie deloc sa sponsorizeze asemenea proiecte ce ii targeteaza si pe ei.
Dar, nu tot jurnalismul independent este chiar atat de … independent
Sub masca independentei functioneaza o serie de asa zise publicatii si productii jurnalistice independente, in cea mai mare parte a lor find unele promovate si sustinute direct sau indirect de diverse ONG’uri si finantari mai mult sau mai putin obscure, care in teorie declara ca ar functiona independent dar in practica nu este deloc asa. Daca e sa vorbim de exemple de pe dincolo de asa zis jurnalism independent, The Intercept find unul dintre cele mai bune exemple, care este un soi de Recorder american, in spatele independentei acestui proiect stand cei carora le promoveaza agenda, respectiv corporatii si personaje controversate care ii sponsorizeaza pentru a le servi interesele sub forma unor „investigatii independente”, cam pe acelasi model cu productiile celor de la Recorder si Rise Project, ce ies la lumina intr’un timing perfect cu anumite evenimente publice in desfasurare sau in preambulul lor.
Si totusi exista si jurnalism independent
Exemple in acest sens:
- Redacted – un proiect media din USA, sustinut si editat de Natali and Clayton Morris, fost anchor Fox News;
- Rebel News – un proiect media multinational pornit in 2015 in Canada, sustinut si editat de o echipa de jurnalisti profesionisti si freelanceri;
Sunt doua proiecte de jurnalism independent pe care le urmaresc in mod frecvent atat datorita calitatii foarte bune din punct de vedere audio-video, cat si al profesionalismului productiilor jurnalistice care se ridica la nivelul a ceea ce erau odata televiziunile din mainstream media, productiilor lor find foarte bine documentare si transparent prezentate din punctul de vedere al surselor si resurselor. In acelasi timp beneficiaza de reporteri care prezinta la modul realist si transparent situatia din teren, in sprijin venindu’le dea lungul timpului si tot mai multi invitati si colaboratori profesionisti, care ii ajuta in dezbaterea si analizele datelor prezentate.
Jurnalism independent in Romania
Desi multi posteaza in asa zisi jurnalisti independenti in Romania, in realitate acest asa zis jurnalism independent este dominat de anumite personaje care sunt orice in afara de ce ar trebui sa fie un jurnalist independent si nu ii voi enumera ca nu merita nici macar amintiti, dar ce pot sa spun este ca aproape toti sunt defapt niste trompete care propaga agendele unor partide sau entitati mai mult sau mai putin obscure, ce i’au folosit si folosesc atat pentru diversiuni cat si pentru manipulari in anumite momente cheie, campanii electorale si tromboane. Pe ici, pe colo, au inceput sa apara in stadiu incipient si anumite forme de jurnalism independent la care s’au aliniat atat jurnalisti plecati de prin trusturi media, cat si jurnalistii unor publicatii obscure care in felul asta incearca sa isi intretina respectivele publicatii, dar marea lor problema este ca inteleg aceasta forma de jurnalism ca pe una de cumetrie intr’un cerc restrans, motivatia lor find acea ca nu ar avea de unde sa intretina ceva mai mult decat atat, ceea ce este o ideie falsa avand in vedere faptul ca nici macar nu incearca sa iasa din genul ala de gandire al jurnalismului de redactie de pe vremea lu’ taica mare. In concluzie, desi au aparut tot mai multe podcasturi si bloguri in ultimi ani pe care le monitorize si umaresc frecvent, daca mi’ati cere o recomandare, nu as avea ce sa va recomand, poate doar Marius Tuca Show, si podcasturile de la EVZ, podcasturi bune uneori, dar departe de viziunea jurnalismului independent din aceste vremuri.
Opinie personala
Cred ca acum mai mult decat oricand, renasterea jurnalismului independent are o sansa mai mare decat oricand, pentru ca ce era odata jurnalism mainstream media e pe drumul fara de intoarcere, cu mici exceptii prin lume si nici una in Romania. Singura problema (pe langa cea financiara in cazul unor proiecte mari) este cea prin care acest jurnalism ajunge la oameni respectiv platformele de internet care de la o zi la alta devin din ce in ce mai restrictive si cenzurate, marile companii Bigtech find de multe ori sub presiunea guvernelor pentru a controla si cenzura tot mai restrictiv continutul, ca sa nu mai punem ca s’au dedulcit si acest companii la joaca cu libertatea de expresie. Partea buna este ca treptat au inceput sa apara si variante alternative independente la platformele cunoscute, fapt pentru care merita sa privim cu o oarecare speranta la inevitabila descentralizare a internetului sub forma WEB 3.0 care va avea la baze tehnologia blockchain si aceasta este principala amenintare care se arata la orizont pentru globalisti, motiv pentru care se anunta si uriasele investitii in dezvoltarea AI cu ajutorul caruia spera sa poata stapani in continuare internetul. In ce directie va merge aceasta lupta pentru libertate, ramane sa vedem, partea buna este ca libertatea la cuvant si dreptul la opinie pare sa aiba o sansa prin jurnalismul independent ce va fi mai mult sau mai putin in clandestinitate.
Jurnalism inependent apare pentru ca incep sa fie surse de monetizare diferita, independente.
Dar e cu 2 taisuri treaba asta, cine te plateste, te finanteaza strict pentru treaba X. Usor, usor, independentii aia vor cauta senzationalul, povestile nemuritoare, ca sa nu isi plictiseasca audienta.
Independenta in politica editoriala poate sa apara in doua situatii:
1. Nu traiesti din aia;
2. Traiesti din aia, dar lucrezi la o publicatie mare unde prin contract iti impui politica editoriala.
Prima varianta e cea mai ok, jurnalismul find o pasiune si exista asemenea oameni pasionati, instrumentul internet oferindu’le multora o sansa sa faca ce inainte nu puteau decat daca erau angajati prin presa centralizata.
A doua varianta ar fi ok, daca respectiva publicatie ar fi una platita de cititori, la noi de cand s’a dus presa scrisa pentru ca a fost sabotata, iar restul de moguli treptat au fost eliminati pentru a fi pusi in locul lor alti moguli santajabili, e ura si la gara. Daca stau bine sa ma gandesc, dupa ’90 cred ca am avut parte de o oarecare presa libera vreme de maxim 5 ani de zile, dupa care a venit prapadul.
In rest, nu confunda proiecte de jurnalism cu alea de mercenariat public, ca sunt doua lucruri diferite.
Daca nu traiesti din aia, nu o vei face la nivel inalt. Nu te vei implica. Sigur, mai sunt si frustrati care vor sa faca „dreptate” dar e cu mai multe taisuri si treaba aia, poti sa cazi in extreme imediat.
Din presa locală, Răzvan Bibire. Cotidian cu ediție tipărită de vreo zece mii de exemplare (care se și vând). Prezent și pe Fb și pe Tg.
https://www.desteptarea.ro/category/opinii/contrasens/
https://www.contrasens.ro/
Din ce vad scrie mai mult sau mai putin la nivel local, nu il cunosc, dar daca zici ca face treaba buna, ii doresc sa o faca si in continuare!
wow, wow, wow!
Un joc operativ pe modelul Operation Mockingbird, în urma căruia să se producă aparența unei citizen media, grassroots gen?
Si asta doar pentru un limited hangout căci crapă însăilarea narativului oficial?
Atât de mult efort? Pentru cine? Pentru ce?
Nu stiu care e jocul ala operativ, insa stiu oameni care scriu si produc materiale din pasiunea pentru adevar si drept la opinie.
„Nu stiu care e jocul ala operativ….” o, vai…. (doar) decât un limited hangout.
„Limited hangout” este în jargonul serviciilor de informații o formă de propagandă în care o parte selectată dintr-un scandal, un act criminal, informații sensibile sau clasificate etc. sunt dezvăluite sau scurse, fără a se spune întreaga poveste. Intenția poate fi aceea de a se restabili credibilitatea în fața publicului al unui eveniment/teze sau al unei persoane, angajându-se în critici la adresa acesteia, în timp ce, de fapt, o acoperă prin omiterea multor detalii; de a se distanța public de ceva folosind critici inofensive sau vagi, chiar și atunci când simpatiile proprii sunt în privat cu aceasta; sau de a distrage atenția publică de la un act mai atroce prin scurgerea de informații despre ceva mai puțin atroce.
Aceasta este o tactică frecvent utilizată de grupurile politice extremiste de la ambele capete ale spectrului politic, precum și de agențiile guvernamentale de informații prinse în scandaluri.
Vectorii folosiți în diseminarea informației în cadrul operațiunillor limited hangout, de cele mai multe ori sunt exploatați în orb. Buna credință a autorului este esențială, motiv pentru care sunt preferați jurnaliștii obscuri. Acestora li se oferă iluzia că au prins un elefant cu fileul de prins fluturi.
Un alt avantaj este că în cazul în care operațiunea scapă de sub control, este mai usor să-i controlezi acțiunile, aceștia din urmă neputându-și permite costurile implicate de un proces, sau cele ale unei consultanțe juridice de calitate.
Compartimentalizarea informațiilor sensibile impune ca să se administreze atent scurgerile de informații controlate în spațiul public doar cât să se poaată construi un narativ aparent coerent, cu impact major, caz în care prin provocarea unui val de emoție colectivă, demersul jurnalistic este deturnat către finalitatea dorită de cel/cei ce guvernează limited hangout-ul.
Vorbim de lucruri diferite, dar ma rog … unii dintre noi prefera o viziune nihilista dusa la extrem, altii prefera o viziune moderata. Sanatosi sa fim si sa ne bucuram ca inca exista dreptul si libertatea de opinie in aceste oaze, cat or mai fi.
Sa ne intelegem. Nu exista jurnalism independent. Pen-ca si jurnalistii e oameni si tre’ si gura lor sa mananca cevasilea. Nici deontologie, nici sfinti. Aia sunt in cer. Doar diversi oameni care spun cateodata lucruri care nu intra in antiteza cu logica si bunul simt. Dar asta se va incheia in viitor pentru ca oamenii vor evolua in maimute. Sau in oi cu doua picioare. De ex eu nu cred in retorica lui V Stan, cred cand e logic dar nu inseamna ca ii fac icoana, nici pe departe. Din contra, cand zice ceva corect, abia atunci devin din ce in ce mai atent pentru ca ma astept ca in urmatoarele 5 minute sa vrea sa ma faca in alta parte. E doar un exemplu. Deci nu cred pe nimeni, ma uit si in stanga si in dreapta, judec singur si apoi trag concluziile personale. Dar nici in alea nu am incredere 100% pentru ca stiu ca judecata mi-a fost alterata de ani de zile de manipulare ordinara, chiar daca am incercat cat de cat sa ii rezist. Internetul va deveni o hazna asa cum orice a inceput bine si frumos s-a transformat in cele din urma in maximul rahatului posibil. Gandeste-te cu ce ganduri plecai in 89 la drum si in ce cacat suntem azi. E atat de simplu. Eu nu mai cred in absolut NIMIC!
BTW si la Redacted si la Alex Cristoforou, etc si la aia totul e bine si frumos pana baga la sfarsit un rahat de reclama la nu stiu ce cacaturi la care, vezi Doamne, tre’ neaparat sa pui tu botul. Bleah!
In oricare tara care e sub umbrela NATO (ca aici traim si despre asta vorbim. E clar ca nu numai dar e alta poveste), orice voce dizidenta din eter (recte internet), chiar daca pare de buna credinta, eu sunt convins 100% ca e ghidonata pentru a se putea monitoriza si controla partea din societate care nu pune botul la MSM. La fel s-a intamplat si in pandemie, trebuia sa lase o supapa ca sa nu crape oala. Remember, studentul victima de la Praga 89 era de fapt un baiat cu ochi albastri care n-a patit nimic, doar ca el a primit o Volga cadou, in cele din urma, probabil.
Aveti dreptate, m’ati prins … ca abia ce mi’am baut cafeaua cu Radu Tudor si Pompeo pe ZOOM. Revin in curand cu detalii intr’un articol „100% ghidonat!” Stay tuned!
@ice,
Fără supărare, suprareacționezi. Nici eu, nici cib nu ne-am referit la tine.
Discuția era legată de conținutul articolului tău.
Printre cei de aici mai ai persoane cu experiență și in presa scrisă, și în cea vorbită, și în online. Mai ai și persoane care au făcut și administrat site-uri.
Dacă ai nevoie de suport, am convingerea că dacă îl vei solicita, îl vei primi.
Icomodăm, e loc sub soare pentru toată lumea, plecăm fără trolling.
Eu nu postez decât aici. Am ajuns pe blogul tău, după ce am rezonat cu ce postai tu pe pe blogul altcuiva. Acel blog a trecut de partea intunecată a Forței,
, năpădit fiind de puradeii staborului surselor deschise. Am convingerea că și tu, și cib știți despre ce fac vorbie.
Pe cib tot acolo, pe acel blog, l-am întâlnnit. Și da, imi place cum și ce gândește. Mă regăsesc într-un trib intelectual comun cu al său, cu al lui cola și cu al altor purisani tăbăciți de viață.
Ne vrei plecați, o spune dară… nu are sens urecheala și promit că cel putin eu nu voi trânti ușa după mine.
Oricine este binevenit, apreciez orice opinie si o socotesc plata benevola pe care o primesc pentru ce scriu si va multumesc, avand libertatea de a va exprima cum doriti, intervin rar si doar cand lucrurile o iau razna, din fericire rar. Asta ca sa lamurim lucrurile daca mai era nevoie. In rest, habar nu am ce e pe la altii, m’am retras din multe locuri, nu stiu care e blogul de care vorbesti, dar nici nu ma intereseaza, e dreptul autorului sa stea in ce parte a „fortei” vrea, e pacat ca in timp multi s’au pierdut, desi aveau potential, sau poate pur si simplu nu mai rezoneaza cu viziunea mea. In rest, poate ca am suprareactionat putin pentru ca pun suflet in tot ce fac si am facut pana acum, si imi asum. In concluzie, mergem inainte si incercam sa ne pastram mintea limpede, e greu dar poate asta e farmecul si tocmai de aia incercam sa explic aici cate ceva din spatele unui asemenea proiect, nu urechez pe nimeni, desi uneori poate fi constructiv si asta, patesc si eu si mi’a prins bine uneori. Toate cele bune, kiping taci!
@wtf
Fiind un idiot pe tema asta, nu înțeleg precis ce este jurnalismul sau care este rațiunea sa economică .. dincolo de propagandă.. nu într-un sens peiorativ, ci în direcția interpretării realității trăite de fiecare .. normal, fiecare are o proiecție proprie a realității, pe care o vrea ajustată potrivit propriilor interese și valori .. problema de azi este că realitatea poate fi ‘interpretată’ până la un punct, dincolo de acel punct fiind fantezie, minciună sau manipulare.. gen, tu ești șchiop și ești descris ca un atlet de performanță .. iar guvernele lumii au trecut de acel punct .. și elimină din netul global orice interpretare diferită .. revin, va exista jurnalism independent, câtă vreme mai există oameni care nu acceptă realitatea interpretată de cei care au puterea .. adică, câtă vreme există specia asta..
Ca intelegere dincolo de breasla si termenul din dictionare, eu prin jurnalism inteleg orice forma de exprimare prin mijloacele care exista, de la graffiti’ul din pesteri, la grafitti’ul de pe vilele romane, manifeste, ziare si reviste, sau perete al internetului pe care unii au tupeul sa scrijeleasca idei mai mult sau mai putin conforme. In practica, probabil ca ala care se urca pe un sacaunel si ia cuvantul, in subconstientul lui vrea ca opinia lui sa conteze si sa manipuleze intr’o forma oarecare gandirea celor care il asculta, de la AGORA incoace cam asta a fost cumva scopul. Cata vreme exista libertatea ca aceste idei sa se auda, e ok, in definitiv creaza dezbateri, problema e atunci cand aceste idei liber exprimate nu se mai aud, iar din tacerea rezultata se aude doar propaganda acceptata.
In concluzie jurnalist sunt si eu, jurnalist esti si tu tovarase Cola, jurnalisti sunt si toti cei care scrijelesc pe aici idei si opinii, pe peretele asta al internetului pe care cumva am incercat sa il pun la dispozitie si cumva prin ce scrijelim pe aici sa rezulte ceva dincolo de ce ni’se vara pe gat ca adevar absolut. Cam asa vad eu treaba … si exemplul blogului meu este valabil si in alte asemenea locuri, conditia find ca acele locuri sa fie cel putin la fel de libere pentru toti cei care au ceva de scrijelit.
Agora digitală, cât a mai rămas din ea… e sub asediu, vom avea doar umbrele de pe pereții peșterii platoniene,
Nepoții noștri nu vor mai putea înțelege conceptul libertății de opinie.
Speranțe… mda, de ce nu?!
Într-o lume care consideră că de exemplu laureații premiului Nobel pentru medicină sunt exponenții cei mai merituoși ai breslei medicale, nu văd ce ar putea să stea în calea libertății de opinie. In sensul celor anterior scrise, umil aș evoca pe António Caetano de Abreu Freire Egas Moniz, cunoscut ca Egas Moniz , căruia prestigiosul premiu i-a fost acordat în 1949 pentru pentru descoperirea valorii terapeutice a leucotomiei (lobotomiei) în anumite psihoze.
Și cum amenințarea fake news-urilor capătă accente psihotice, lobotomia colectivă obligatorie va deveni ritual inițiatic de trecere în viața adultă.
Cand eram eu mic si mai prost, ca sa ma exprim mai plastic, credeam ca Nobelu’ si Oscaru’ sunt chestii grele, supreme si se refera la competente si calitate. Acu’ de cand am mai facut ochi, am vazut ca nu sunt decat niste eurovizioane cu papion, mai ales de cand Israelu’ si Australia sunt, mai nou, tari oiropene. Deh, chestie de ritual post adevaracios.
De pe vremea când eram mici și spontan erecți, Emerson, Lake & Palmer – Brain Salad Surgery (1973) , https://youtu.be/Qk8jAuVzga8 .
https://www.youtube.com/watch?v=MAe_w9a_IN8
Gud or bad, that’s the big question!
Tot de cand eram mici si spontan erecti. Fabuloasa expresia. Imi permit s-o folosesc fara copyright, daca nu te superi.
Apar tot mai multe gaoaze de jurnalisti independenti!