Din TOATE cate NIMIC|Blog de opinie si polemica
ice4you® Asa mi’as dori sa fiu … macar sa scap de povara de a imi arata sufletul prin gesturi de trup … condamnat ca trup atunci cand dorea sa traiasca/simta la fel ca unul … Ma simt captiv … dar am sa daram incet aceasta citadela de lut … iar sufletul imi va ramane doar in … Citește mai mult
… iti las dorurile mele, intr’o frunza!
Offf … grabita mai esti! Parca iti era dor sa imi aduci ploile reci … si vantul si … linistea ce vara mi’o rapeste mereu! Iti multumesc … ca nu ai mai lasat dezordinea ei sa mai salasuiasca pe aceste meleaguri si ai adus linistea ploilor tale, care ii tine poate pe oameni mai mult … Citește mai mult
Mi’am urat mereu latura sensibila … mi’a fost mereu teama de ea … EA … calcai al lui Ahile … parte a constructiei mele inca inainte de timp … inainte de vremuri … Urasc ca in piept imi bate o inima … o inima pe care nu am putut sa o conving sa se opreasca … Citește mai mult
Danemarca, povestea mea frumoasa: pasi balcanici pe pietre occidentale. No! Dragii mei, azi vrea sa va zic ca incep treptat sa cred ca aici in Danemarca, sa ploua este ceva normal; sa ai o bicicleta este ceva normal; chiar si o banda speciala pentru a circula cu ea, tot normal este. Cladirile acestei citadele sunt … Citește mai mult
Acum ceva vreme spuneam ca voi incepe sa merg pe urmele casei regale de Romania, pentru a indeplini o promisiune si pentru a incerca sa regasesc putin din indentitatea Romaniei moderne si poate ce a mai ramas din parfumul unei epoci in care nu murise nici respectul, nici romantismul iar tara asta insemna ceva pe … Citește mai mult
No, intr’o dupamiaza ploioasa de aprilie 2010, sed langa o soba dintr’un hostel din Copenhaga. Este vremea pastilor si le celebrez in tacere si nemiscare ca si cum m’asi transporta in fotografia din care voi, familia mea ma priviti. Imi aud inima, care va zice voua pe romaneste: „Hristos a inviat” dragi mei! Imi pare … Citește mai mult
Urcat de ceva vreme in trenul 40 al vietii mele, am plecat inspre Danemarca spre a imi incerca norocul acolo. Pasi balcanici pe pietre occidentale, nu imi imaginam ca voi gasi acolo ce nu stiam aici, insa imi doream sa muncesc sa imi pot ajuta familia. Am plecat pentru ei, pentru sotia si copii mei, … Citește mai mult
Am primit doar vremea unei tigari sa’mi liniez cerul si o mie de crochiuri din care sa relevez unul. Numai unul? Dar oare pana sa il prind in funiile lumii, nu se va naste un altul? Si atunci … ce chip pot sa las lumii sa se vada, cand eu sunt altul in fiecare clipa … Citește mai mult
Pentru ca, cel putin deocamdata cuvintele mele s’au terminat, iar cele pe care incerc uneori sa le pun in randuri, probabil ca nu mai spun nimanui nimic, incepand de astazi, voi incepe o prima serie de scrieri ale unor trairi ce nu imi apartin, dar sunt culese dintr’o experienta de viata interesanta, ce mi’au fost … Citește mai mult