Bradul de Crăciun – obiceiuri, superstiții și tradiția ancestrală a Butucului de Crăciun la români

Unul dintre cele mai plăcute şi aşteptate obiceiuri de întreaga familie, este împodobirea bradului. Bradul de Crăciun reuneşte familia sub ramurile sale, aduce cadouri, dă speranţe de mai bine pentru anul care urmează. El simbolizează viaţa, bucuria, sănătatea. Fiind un obicei foarte răspândit, prezintă şi multe curiozităţi, dar care, deși nu pare, pentru români este totuși un obicei relativ nou, care l’a înlocuit pe cel ancestral, cel al Butucului de Crăciun despre care azi se mai știe mai mult prin câteva lucrări etnologice.

Bradul de Crăciun, curiozități și tradiții din România

Deși avem impresia că bradul de Crăciun este în tradiția noastră de când lumea și pământul, în realitate primul brad de Crăciun prezentat publicului a fost împodobit pentru prima dată în palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866. Obiceiul a fost preluat imediat de boierimea bucureşteană a vremii.

În casele boierilor din România, primul brad de Crăciun ar fi fost împodobit de bona de origine germană a copiilor unui boier din Bucureşti. Bradul, împodobit ca în Germania, ar fi plăcut atât de mult musafiriilor încât din anul următor şi în casele lor a fost împodobit un brad de Crăciun. Începând din acel an, bradul de Crăciun  împodobit a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale Crăciunului, inclusiv în casele româneşti. Aşadar de 150 de ani românii nu îşi imaginează sărbătoarea Crăciunului fără bradul împodobit în casă, sau într-un spaţiu public.

Pana la traditia impodobirii bradului de Craciun, în Romania a existat obiceiul Butucului de Crăciun

În România a existat obiceiul butucului de Crăciun, asociat cu Zamolxe, considerat zeul Soarelui și al Luminii, ritual azi dispărut, atestat încă de la romani, care presupunea că un trunchi de brad tăiat era ars pe vatră, în semn de jertfă, în noaptea de 24 spre 25 decembrie, pentru a simboliza moartea şi renaşterea divinităţii. Butucul,  numit și Cloşcă sau  Buturugă – era un simbol al trupului zeului murea violent prin tăiere şi renăştea printr-un rit funerar de incinerare. Focul , metafora a Soarelui, avea rol purificator , de protecție, fertilizator, de regenerare si de transmutare căci prin consumarea buturugii  arse pe vatră, se îndeplinea un ritual de renaştere  anuală.

Mai târziu, termenul Butuc, a căpătat și un sens figurat

În zicalele şi expresiile populare, în  actele ritual şi practicile magice Butucul are semnificaţie funerară: “a găsi pe cineva butuc” – se spune despre omul mort fără lumânare; “a lega butuc” despre omul legat şi imobilizat ca un mort. Butucul era de regulă tăiat și adus în casă, de către bărbatul familiei apoi ars pe vatră în noaptea de 24/25 decembrie, în unele locuri chiar  până  la Bobotează , pe 6/7 ianuarie. După ce butucul era pus pe vatră , membrii familiei se așezau  la masă, celebrând  simbolic și cu linia ancestrală. Buturuga, era considerată drept strămoşul din care descinde un neam întreg. La întocmirea arborilor genealogici , Butucul  este numele strămoşului mort din care coboară „spițele de neam”.

Tăciunele ce rămânea  nears era pus de-o parte și folosit ca leac pentru vindecarea bolilor , iar cenușa  se împrăștia în ogradă, la rădăcina pomilor fructiferi, pentru rod. Cuvântul Butuc era des întâlnit  și în descântece şi farmece, acel tăciune  posibil să  fi fost folosit de poporul român și în astfel de practici, potrivit etnografului folclorist Ion Ghinoiu.

Un alt obicei moştenit de români de pe vremea dacilor era cultul pentru brad

Acest cult existent și astăzi în unele zone ale ţării, bradul find prezent in toate cele trei etape ale vietii unui om, unde bradul find plantat la nastere si taiat la nuntă sau la moartea cuiva, dupa cum urmeaza:

– naşterea: (plantarea unui brad la naşterea unui copil);

– căsătoria: la sate nunta avea loc duminica. Sâmbăta seara băieţii se strângeau la casa ginerelui, petreceau şi împodobeau bradul. Printre podoabe se află şi un ştergar cusut de mireasă. A doua zi, la petrecere, se face „hora miresii”. Hora este condusă de ginere, imediat lângă el se află „fratele de ginere”, care ţine bradul. După ce se parcurge un cerc, cele două familii îşi dau reciproc daruri, pe care trebuie să le vadă toată lumea. În brad se află şi un covrig mare, dulce, în care s-a pus şi ardei iute. Ginerele rupe din covrig, dacă va nimeri o bucată ardeiată înseamnă că nu va avea o viată uşoară cu viitoarea soţie. Dacă nimereşte o bucată dulce, va avea o căsnicie fericită. După terminarea petrecerii bradul se pune în vârful casei şi rămane acolo până se usucă. Este un semn că în casa respectivă locuieşte o familie tânără. Obiceiul se păstrează şi astăzi.

– moartea: la moartea unei persoane se „găteşte” pomul cu colaci, acest pom în unele zone este un brad, care simbolizează prin frunzişul său mereu verde, viaţa de dincolo de moarte, ideea de continuitate, de veşnicie. în cadrul ritualului de înmormântare bradul reprezenta „nunta” mortului cu natura.

Bradul de Crăciun, curiozități și tradiții de prin lume adunate

• Un brad pentru a putea fi folosit ca pom de Crăciun are nevoie de 7-10 ani ca să crească;
• Brazii, după tradiţie, se împodobesc în noaptea de 24 spre 25 decembrie. Se spune că, de fapt, Moş Crăciun este cel ce aduce bradul;
• Au fost şi perioade când bradul se împodobea de Anul Nou;
• Este bine să fie ţinut până la Sf. Ioan, pentru ca prosperitatea să se menţină tot timpul anului;
• Cunoscutele coroniţe din crengi de brad simbolizează continuitatea, sănătatea, bucuria şi viaţa lungă;
• Cu mulţi ani în urmă a existat şi obiceiul ca bradul să se aşeze cu vârful în jos;
• Iniţial se construiau piramide din lemn pe care se puneau crengi de brad;
• Beteala a fost inventată în Germania în anu 1610 şi era din argint, fiind deci valoroasă şi simbolizând bogăţia. Pentru că argintul se oxida a fost înlocuit ulterior cu alte materiale strălucitoare şi uşoare;
• Germania a fost primul şi cel mai mare furnizor de podoabe pentru pomul de iarnă. Ulterior această adevărată industrie s-a dezvoltat şi în alte ţări;
• Primul care a pus lumânări într-un brad a fost Martin Luther, protestant revoluţionar al secolului al XVI-lea. Se spune că, odată, drumul de întoarcere spre casă al acestuia trecea printr-o pădurice de brazi. Era noapte, era senin şi stelele străluceau. Era ca şi cum stelele ar fi stat atârnate de crengile brazilor. Imaginea l-a impresionat atât de mult pe Martin Luther, încât acesta a vrut să o reproducă acasă spre a le-o arăta şi copiilor săi. El a pus în locul stelelor lumânări aprinse;
• Pe la 1605, în Franţa, la Strasbourg, de Crăciun brazii se aduceau în case şi se ornau cu bomboane, nuci, turta dulce, cu flori din hârtie şi mătase;
• La Paris, obiceiul bradului împodobit de Crăciun a fost adus abia în 1837, de prinţesa Helene de  Mecklembourg;
• Epoca victoriană a adus moda de aşeza bradul de Crăciun nu pe masă, ci pe podeaua;
• În Rusia europeană, Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales cel mai frumos dintre toţi şi împodobit cu lumânări aprinse, bomboane şi jucării;
• În Polonia, bradul era decorat cu steluţe, îngeraşi şi păsări;
• În Cehia, cu coji de ouă colorate, iar în Ucraina bradul tradiţional era ornat cu o pânză de păianjen, pentru noroc;
• În Suedia se puneau în brad figurine de lemn colorate care reprezentau animale, copii sau îngeraşi;
• În Danemarca se foloseau steaguri mici, clopoţei, fulgi de zăpadă şi inimioare, iar lituanienii îşi acopereau brazii cu steluţe, forme geometrice şi cuiburi de păsări;
• În Statele Unite, obiceiul de împodobi bradul de Crăciun a fost adus de coloniştii germani, stabiliţi în Pennsylvania, şi a fost văzut ca o ciudăţenie. Primul brad a fost decorat pe la 1830, dar puritanii americani l-au considerat un simbol al păgânismului şi l-au renegat, mult timp americanii l-au socotit un obicei păgân. Apoi au început şi ei să împodobească brazi, dorind ca aceştia să fie cât mai înalţi;
• În 1850, Charles Dickens descria împodobirea pomul de Crăciun ca pe o tradiţie destul de costisitoare, pentru că în acele vremuri se puneau în brad păpuşi, fructe, săbii, bijuterii, mici instrumente muzicale, mobilă în miniatură şi jucării.
• Beculeţele puse în brad sunt invenţia lui Edward Johnson, asistent al lui Edison, care în 1882 inventează prima instalaţie electrică pentru pomul de iarnă;
• În 1846 regina Victoria şi prinţul Albert apar cu întreaga familie într-o poză pe pagina unei reviste, în jurul unui brad împodobit. Impactul asupra populaţiei a fost puternic, obiceiul împodobirii bradului fiind adoptat repede de multe familii.
• Secolul XX a adus tot felul de ornamente: ghirlande, globuleţe, beculeţe, îngeraşi şi clopoţei puşi în brad pentru a se alunga spiritele rele.
• Primul brad din Rockefeller Center a fost adus în 1931, era destul de mic şi neîmpodobit, dar doi ani mai târziu a fost înlocuit cu altul mai înalt şi iluminat electric. În 2016, bradul de Crăciun are mai mult de 30  de mii de lumini şi este îmodobit cu cristale Swarovsky;
• În țările comuniste, inclusiv România, Bradul de Crăciun a fost înlocuit de Pomul de iarnă pentru a se anula simbolistica creștină a acestuia.

Farmecul sărbătorilor de iarnă îl dă bradul de Crăciun

Si este dorit de copii şi de adulţi în aceeaşi măsură, este locul unde se produc miracolele Marii Sărbători, astfel ca astazi nu ne mai putem imagina Crăciunul și sărbătorile de iarnă fără bradul de Crăciun, la care visăm toată copilăria.

Citeste si: 

• Originea și istoricul cuvântului “LER” din colindele românești
• Tradiții și obiceiuri de Crăciun la români și în restul lumii
• Traditii si superstitii in Ajunul Craciunului
• La colindete si nu la colindat – traditii adevarate de Craciun
• Totul despre Craciun, crestinism si paganism
• Pitaraii de la Jiet
• Originea colindului „O, brad frumos”, cel mai răspândit colind de Crăciun
• Ignatul la romani – traditii care nu trebuie sa moara